1,239 matches
-
țeastă i se pătase, Înnegrindu-i-se. Își văzu atunci și picioarele subțiate, alungite, cu tălpile Îngropate În praful acela cenușiu, care i se desprindea În pături de pe tot corpul. Cu mari sforțări reuși să ajungă până la fereastră și se cocoță cu dificultate pe pervazul geamului deschis. Briza serii Își flutura aripa prietenoasă spre el, iar deasupra puzderia infinită de stele măcina timpul etern. Simțea crescând Înlăuntru, cu fiecare clipă scursă, o senzație apăsătoare de gol, ca și cum ar fi Înghițit un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
La toartă cu șeful statului roman, de la acea vreme, tăia și spânzura, în stânga și în dreapta, și-n susul și-n josul dreptăților, dar, mai ales, în al nedreptăților. Declarat, în limbajul său, și în al celor pe care i-a cocoțat pe toate ramurile puterii, pentru distrugere până-n rădăcini, a fostului stat comunist român, lupta. În fapt, lupta pentru putere și în avuțire, sub orice formă, a celor din tagma lui. Deci, calicul, își ducea viața numai pe cai mari, în timp ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lui Moș Costache Enescu, moșier, tată al vestitului muzicolog de mai târziu, George Enescu, ci, tuturor locuitorilor Păpăuților, acei locuitori, care, de câte ori auzeau de el, săreau ca arși, de pe unde se aflau, și-i căutau prezența, glasul, inima, sufletul. Acum, cocoțat pe carul de dinainte, tras de doi boi floreni, voinici, împărțea, celor care-i răspundeau chemării, urșii, cu care-i obișnuise, de mai mulți ani. Un urs de al lui moș Costache Enescu era alcătuit dintr-un bulgăre de brânză
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
casa. Fii gata, ha! Se ridică. Eu m-am întors, am intrat în cameră și cu mare greutate am târât cufărul macabru până la prag. Mă aștepta un car mortuar vechi și rablagit, cu două mârțoage negre și slăbănoage. Bătrânul era cocoțat pe capră, cu un bici lung în mână. Nici nu se uită la mine. Penibil de greu, am urcat cufărul în drișcă. Era acolo un amplasament special pentru sicrie; m-am întins pe locul acela, cu capul pe pervaz, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cuțit, privește în toate părțile și-și pleznește palmele să le rupă nu altceva.) Știe de repetiție?-făcu contele. Știe. Strigați-l. O fi prin spate, pe la magazie - preciză o altă voce-Precis iară-l vezi citind în neștire în magazie, cocoțat pe bănci și pe saci, aproape de tavan. Toți strigară în gura mare: Castelane! Castelane! Castelane! Vă rog frumos căutați-l peste tot, că nu-i de joacă. Ce mama dracului! Ne înecăm la mal? - zise regizorul, cu părul vâlvoi, abia
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și coloana plutind În incertitudine, reaprinzându-se imediat ce automobilele se puneau În mișcare. Ca un făcut, când intersecția era blocată de mașinile care veneau din direcțiile celelalte, verdele rămânea aprins o veșnicie, dar de Îndată ce drumul se elibera, Roșu Împărat se și cocoța pe tron. Atunci, băiatul cu șapca albastră a apărut de niciunde, alunecând printre mașini cu obișnuința unui om aflat pe Întuneric În propria casă, care nu are nevoie să vadă mobila pentru a-și găsi drumul. Ciudat, nu-l mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acesta a storcoșit-o fără milă. Sau muncitorul care lucra la asfaltarea carosabilului, dar care acum, după ce o betonieră Își răsturnase asupră-i conținutul cochiliei rotitoare, Încremenea lin pe marginea drumului. Un singur cetățean se păstrase cumva deasupra Întregii situații și, cocoțat la postul lui din centrul intersecției, Își revenea În simțiri după lovitura de cartof Încasată În ceafă. Deschizând ochii, polițistul s-a trezit Înconjurat de hoarda pufăitoarelor și, timp de câteva secunde, doar om era!, a fost și el debusolat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
E vina mea, am uitat să-ți spun că așa reacționez la băutură. Era jenată pe naiba. Dorise să-mi stârnească și mai mult curiozitatea și zău dacă nu reușise! Dacă fetele n-ar fi Început să joace cazaciocul pe cocoțate cu subsemnatul, cu doar o treime din numărul participantelor și În varianta lor princeps, ar fi fost chiar o experiență interesantă. — E-n regulă, am scăpat cu viață, am zis. Îți trimit raportul În seara asta. — A apărut ceva nou
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
avut mai mult noroc? — Pînă n-am s-o văd cu ochii mei, spune Roja, nu cred nimic, sînt convins că într-o clipă cînd cerul a fost luminat de rafalele unor trasoare am zărit jerseul lui Tîrnăcop în mijlocul șandramalei cocoțat pe caroseria autobuzului răsturnat. — Vedenii, scumpule, zice Părințelul, n-aveau ei cum să reziste singuri pintre complotiștii ăia care știau perfect ce aveau de făcut, fiind coordonați la fiecare mișcare prin ordine cît se poate de exacte venite de sus
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu prea mare, În care erau un pat cu o saltea de puf, și cu un morman de perne de diferite culori, o masă cu picioarele curbate pe care era un coș cu mere, un scaun Înalt pe care mă cocoțam cu efort, și un fel de dulap care, În jumătatea lui dreaptă avea niște rafturi pe care erau puse În stive egale farfurii de toate mărimile și formele. Fereastra dădea spre o mică livadă de meri, vișini și pruni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Două copane de pui, sleite, ies la iveală, după ce hârtia este sfâșiată cu repeziciune. Încep să mănânce amândoi. Clefăitul lui Kawabata se aude ca un clipocit de apă În care sunt aruncate pietricele. Luna s-a mai urcat pe cer, cocoțându-se acum pe acoperișul șandramalei lui Ben. De acolo, unde pare așezată pe vecie, se vede ca un chip de copil dolofan. Antoniu deschide ușa ruginită care scârțâie lung, sinistru și aruncă cele două oase, după ce au fost curățate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Întindeau din loc În loc ca să primească o fărâmă din milă ta. Ai dat banii fără să te uiți și fără să comentezi. Când ai ajuns În casă te simțeai ca Iona În burta balenei. Bătrâna doamnă, presupusa ta rudă se cocoțase pe nervii tăi și cerșea și ea ceva: conversație. Jucați amândoi pentru a nu știu câta oară un joc de societate. Dar astăzi, tu nu aveai chef, erai Într-o stare psihică jalnică. Vocea bătrânei doamne, se auzea monoton, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de la isprava lui Georgie. Stătuse în comă mai bine de douăsprezece ore, dar acum era în afara oricărui pericol și-și revenise destul de bine. Palmer ședea la capul patului, foarte aproape de ea, pe o parte iar eu pe cealaltă. Antonia se cocoțase în pat, cu picioarele strânse sub ea, iar Alexander se sprijinea de bara de la picioarele patului. Honor Klein, în spatele lui Palmer, se sprijinea de pervazul ferestrei. — Of, Doamne, v-am dat atâta bătaie de cap! spuse Georgie. Mă simt cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o să-i spună lui Palmer totul despre viața ei intimă. Am întins mâna și am mângâiat mâna agitată a fetei. Georgie s-a înfiorat. — Și acum, copila mea, trebuie să o șterg! zise Antonia. Nu pot să stau toată ziua cocoțată în patul tău. Am programare la coafor. Se dădu jos din pat fără să se uite la mine și își îndreptă ținuta primăvăratică. Era de-a dreptul strălucitoare. — Te duc eu cu mașina, se oferi Alexander. Trebuie să mă ocup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
om e ăla care-și închipuie că-și poată lăsa copiii pe drumuri, în ploaie, fără să aibă măcar o umbrelă colea să-i apere! Suntem pe terenul viran întins din spatele școlii mele. Își așază registrul pe jos și se cocoață pe placă cu haina pe el și cu pălăria maro pe cap. Poartă ochelari cu rame pătrate, de oțel, și părul lui (leit al meu, cel de-acum) e o claie vâlvoi de culoarea și textura bureților de sârmă; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
jos la duș, iar părul - părul de copil, neintrat în faza sârmoasă, încă moale și ușor de aranjat - e lins și pieptănat frumos, cu cărare. Promenada de scânduri are pe toată lungimea ei o balustradă mâncată de vreme și mă cocoț cu fundul pe ea; sub mine, cu pantofii în picioare, tata traversează plaja pustie. Mă uit la el cum își întinde grijuliu prosopul lângă apă. Își pune ceasul într-un pantof, ochelarii în celălalt, iar apoi e gata să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
faptul că asist și eu la acești zori - plus tipul plin de tatuaje de la tejghea, căruia Morty îi zice „Șefu’“ - plus faptul că pentru prima oară în viață mănânc cartofi-pai de casă la un mic dejun - plus faptul că mă cocoț înapoi în cabina camionului îmbrăcat în blugii mei Levis, cu parpalac și mocasini (care pe autostradă nu mai au același efect ca în sălile de liceu) - plus soarele care tocmai începe să-și reverse razele peste ținuturile agricole deluroase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bine, cea mai mare parte a timpului ne-am petrecut-o în mașină. Privind văile, munții, lumina de pe câmpii; și, desigur, frunzele, cu o mulțime de oo-uri și ah-uri. O dată ne-am oprit să ne uităm cum, în depărtare, cocoțat pe-o scară, cineva bătea cu ciocanul niște piroane în peretele unei șuri. Până și asta ni s-a părut grozav. Ah, și mașina închiriată. Am zburat cu avionul până la Rutland și acolo am închiriat un automobil decapotabil. Decapotabil, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai departe?). Ah, și ce picioare de țărancă avea! Și cum îi atârna bluza la spate, ieșită din fustă. Ce impresionat eram de verva și veselia ei! Și de faptul că în pantofi cu toc înalt aducea cu o pisică cocoțată în vârful unui pom, care nu-i deloc în elementul ei, în apele ei. Primăvara ea le dădea tonul nimfelor de la Antioch care veneau desculțe la ore. O poreclisem „Dovlecel“ întru pomenirea tenului și a popoului ei fabulos. Și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
după ce o găsi, adăstă o clipă În fața oglinzii, ca să-și aranjeze părul și să-și perie pălăria. Apoi părăsi Încăperea, Închizând ușa În urma lui și aruncând cheia Într-un coș pentru umbrele din hol. Nu mai avea intenția să se cocoațe pe acoperișuri Încă o dată În acea noapte. Singurul lui moment de ezitare fu când văzu liftul așteptând cu ușile deschise, dar se decise aproape imediat să folosească scările, pentru că zgomotul făcut de lift Îi va marca drumul prin fața celorlalte apartamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai scumpă decât cea cu vinișoare. Asta e ceva foarte la modă, să plătești mai mult pentru mai puțin - sau, și mai bine, să plătești mult mai mult pentru mult mai puțin. —Iată-l, zise Lauren, arătând către o femeie cocoțată pe marginea unuia dintre cele două șezlonguri Împodobite cu pompoane din mătase albă. Milton Whitney Holmes (pe numele lui adevărat Joe Straaba) era costumat ca Iman2, un omagiu adus unui fost proprietar al casei. Rochia Alaia 1 scumpă și peruca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
face curățenie. — Poate ar trebui să mergem să vedem dacă e cineva jos acum, adăugă Marci. O gură de ceai de salvie s-ar putea să-mi facă bine la mahmureala asta. Chiar atunci, Lauren patină Înapoi spre noi. Se cocoță pe brațul divanului. Zicea careva ceva de ceaiul Agatei? Întrebă. Acum Îl aduce sus. —Grozav! exclamă Marci, cu ochii sclipind de entuziasm. În mod evident, ea o venera pe Lauren chiar mai mult decât o venera Agata. Hunter, Sylvie zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai mult de cincisprezece ținute până nu Începem să vedem niște reacții În presă, adăugă el. Apoi Îl privi pe Thackeray În ochi și spuse: Trebuie să aduci presa. Absolut nici o problemă, răspunse Thackeray cu sânge rece. Thack zâmbea ușor, cocoțat pe marginea unei vechi canapele franțuzești de la un capăt al studioului. Arăta cât se poate de relaxat În costumul Saville Row În stilul anilor ’60 și cămașa albă, lucrată manual, În pas cu moda. Se uită brusc la mine, spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
slavă Domnului). Ferestrele de sticlă care Încojurau apartamentul, prin care se vedeau licărind luminile roșii și portocalii ale semafoarelor de jos, constituiau un fundal strălucitor pentru scena petrecerii. Ici-colo puteam ghici siluete de bărbați care țineau fete pe după talie, grupulețe cocoțate pe canapelele micuțe care fuseseră aduse pentru acea ocazie și perechi tolănite pe taburete imense din blană, care fuseseră Împrăștiate pe acolo. Pe sub perii Înfloriți, ale căror flori erau atât de atrăgător de pline de sevă, se schimbau deja sărutări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai iubește actualul soț, spuse Milton. Nici măcar tipii care sunt homosexuali. Asta este Îngrozitor. Vrei ceai cu gheață? Am turnat În două pahare și am răsturnat pe o farfurie o pungă cu prăjiturele cu ciocolată. Milton Înhăță una și se cocoță pe un scaun. —Mmmm, zâmbi el. —Te-ai distrat la Paris? l-am Întrebat, rezemându-mă de blatul de lucru. —O, da. Castelul de familie al Sophiei era suuuuu-per. —Hunter Îl folosește ca decor pentru o scenă, parcă? — Mda. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]