175 matches
-
o șansă, dar ai ratat-o.“ După care el va Începe să mă implore „Emma, ce să fac ca să te răzgândești ?“ Iar eu Îi voi spune... Când ajung la birou, Paul se târăște În patru labe În fața mea, care stau cocoțată nonșalant pe biroul lui, cu mâinile pe genunchi (se pare că am un taior nou cu pantaloni și pantofi Prada) și tocmai zic „Știi, Paul, tot ce trebuia să faci era să mă tratezi cu puțin respect...“ Shit. Privirea mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Dar azi ai făcut-o...lată! N-auzi?Noi vorbim cu tine! Cui îi adresăm cuvinte ?! Ursul spuse-atâta: Bine ! Și calm... merge înainte ! Geaba câinii l-au lătrat ! De legi tot nu i-a păsat ! Morală : Câți pe nedrept cocoțați, În post mare, potentați, Nu spun încălcând vre-o lege: ,,Câinii latră ursul...merge !’’ MOLIA ȘI BURSUCUL Bursucul cu blană vărgată și deasă, Tocmai se pregătea să ierneze, (Așa! Cum zici mata, să hiberneze!) Când molia întreabă: Acasă? Rugându-l
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
ministerului pot fi, de asemenea, invocate... De ce să te expui de bunăvoie pericolelor...? Autostrada fără sfârșit, tăiată În două de gărdulețul de leandri, Încărcați cu flori albe, roz, roșii. Culmile Împădurite urcând spre cer cu petele albe ale satelor medievale, cocoțate acum sute și sute de ani, lângă izvoare. * — Pericole au fost, nu le neg, dar acum situația este radical schimbată. Vreau să spun că e schimbată În ceea ce mă privește... Sunt cetățean străin, mă bucur de protecția țării mele adoptive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
câtelea țoi de rachiu mucalitul despre care spuneam. La o vreme, îl aud: „Mă fraților. Hai să vă spun una gogonată. Ia mai astă vară, cam pe vremea seceratului, într-o duminică, mergeam cu niște treburi în satul Buhai, sat cocoțat tocmai pe muchea unui deal. Era așa cam pe la prânzul cel mare. Și o căldură de se cocea oul la soare. Când ajung la jumătate de cale, mă întâlnesc cu o bătrână de la mine din sat, însoțită de o fată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
direcția grotei care se umplea deja de apă. CÎt putu mai repede, Împinsă de curentul care o purta, trecu pe sub ogiva stîncilor și dispăru Înăuntru. Grota făcea un cot pe care-l depăși, Îl desluși În sfîrșit pe Fersen care, cocoțat tocmai În fundul grotei, cerceta tavanul cu o lanternă, aparent fără să pară conștient de primejdie. - Marea urcă, trebuie să ieșim! Repede! Ai Înnebunit sau ce se petrece? Ajunse lîngă el, udă și Înfuriată că el nu părea să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fierbinte și-i plăcea la câine să răscolească cu fălcile prin ea... - Auzea și Chiose - îl imită și cataroiul - cât era fermecătoarea de ordinară! O dată n-o mai lăsa să i se atingă de eugenie... completă omul cu țol putrezit, cocoțat, în urmărirea noastră, pe-un pinten de zidărie, lămuri Gabi cel Norocos. De pe care pinten, pe lumină, i s-ar fi etalat, câțiva metri în jur, întregul plan al etajului. Nu-i vorbă că, și așa, pe orbecăială, sperietoarea izbutea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu cirezi de vite, altele cu oi. Pe altele creșteau grâul și alte cereale. Dar acum era noapte și lanurile stăteau nemișcate. Fermele împânzeau câmpia, strălucind ca licuricii într-o grădină. Deasupra orașului, pe o stâncă ieșind din munte, stătea cocoțată o singură casă. Pereții ei, în contrast cu varul alb, uniform, în care era zugrăvit restul orașului, erau negrii ca tăciunele. Acum nici nu se vedea, căci nu era luminată; dar Virgil Jones știa că era acolo. Era casa lui Liv. Deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
copil din lume. Astfel se scurseră două luni lungi, și de-acum albatroșii uriași părăsiseră insula, zburînd către miazăzi, cînd din aceeași direcție Își făcu apariția vela desfășurată și semeață a unui vapor de mare tonaj. Oberlus Îl zări primul, cocoțat cum era În turnul lui de veghe aflat pe culmea abruptă a falezei, și aproape imediat porni În căutarea prizonierului său, care săpa pămîntul, și, trăgîndu-l cu lanțul de gît, Îl obligă să-l urmeze pe Înălțimi, nelăsîndu-l să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
izbindu-se dureros de scrinul greoi din capătul încăperii. Fusese cândva o piesă elegantă cu linii trufașe. Anii ciuntiseră ciucurii stemei heraldice, așternuseră o crustă groasă de praf în pliurile florilor scobite în lemn. Pe placa de marmură plesnită, stăteau cocoțate două borcane uriașe cu gogoșari, legături de leuștean și pătrunjel erau puse la uscat. Cutia cu otravă pentru gândaci emana un miros pătrunzător. Panaitescu strivi între dinți o înjurătură și intră în odaia lui masîndu-și piciorul lovit. Se dezbrăcă așezând
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
doi trăim o aventură... Pe amândoi ne așteaptă necunoscutul. Motanul miorlăi. ― Știu, dragul meu, te plictisești. Erai obișnuit să te amuzi la ora asta. Îl duse în odaia ei și dădu dramul la televizor. Stinse apoi lumina și părăsi apartamentul. Cocoțat pe fotoliul Melaniei Lupu, motanul urmări un film unde Raf Valone suferea pentru o brună superbă cu pomeți înalți. Ioana Dogaru ținea buzele strânse. ― Nu cred că e bine ce faceți, oftă Cristescu. În imobilul din Strada Crăiței s-au
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să transforme lumea. Le vine mai ușor să o răstoarne. Proștii nu se mănâncă între ei. Vor ceva mai fin. Nu s-a crăpat de ziuă în mințile tuturor. Și când voi fi țărână, mă voi repezi spre ochii imbecililor cocoțați. De la Neanderthal încoace, unora nu le-a mai crescut nici o circumvoluțiune. Să scoatem mai des proștii la plimbare. Poate acoperă gropile. Tinerii de astăzi cunosc mai bine biografiile starurilor sportive și muzicale, decât pe cele ale propriilor părinți. E greu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a mai crescut nici o circumvoluțiune. Să scoatem mai des proștii la plimbare. Poate acoperă gropile. Tinerii de astăzi cunosc mai bine biografiile starurilor sportive și muzicale, decât pe cele ale propriilor părinți. E greu să te ferești de flegma imbecilului cocoțat. Statuile ridicate în timpul vieții nu vindecă amneziile posterității, ci generează greață. Milioane de ani i-au trebuit creierului uman să-și încrețească circumvoluțiunile pe care noi le lăsăm nefolosite. De pe unele frunți și muștele pleacă dezamăgite. În privința proștilor, natura este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai mult lenea. Indolenții își doresc viața ca pe niște saturnalii prelungite. Nașterea unui geniu rămâne o taină. Nu vom putea deci să clonăm decât imbecilii. Prostul reușește să compromită și râsul. E greu să te ferești de flegma imbecilului cocoțat. Prostia și invidia nu zboară niciodată cu același avion. Nu avem noi norocul să scăpăm simultan de ele. Prostia este pornografică, nu goliciunea. Au și proștii dreptatea lor. Cum să accepte ei dictatura minoritară a celor inteligenți ? Există și o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Valy îi mărturisise că, deschizând cu greu ușapanou, într-o zi pătrunsese acolo în tunelul care, zice-se ar conduce spre cimitirul subteran și se izbise de o movilă de pământ, mai mult moloz decât pământ curat, de pe care, gata cocoțat, putuse să vadă o încăpere amenajată cu nișe suprapuse și fiecare nișă cu câte un sicriu. - Ca să ajungi în acea încăpere - zicea Valy atunci - trebuie mai întâi să scoți o parte din grămada de pământ aici pe culoar (muncă, băiete
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu cărțile e la fel. De ce tocmai săpunul lui Leopold Bloom! Și din Durell, de ce tocmai fetițele prostituate și din Orbirea lui Canetti de ce Fischer șahistul și din Malcom Lowry de ce Nux Vomica, și din Gabriela Adameșteanu, de ce ochii pisicii cocoțată În copac, și din Țoiu, de ce rezistența materialelor, și din Le Clezio, de ce șobolanul alb... s-ar putea umple un tom Întreg cu sigle pentru fiecare autor. Mici hieroglife care la un moment dat ar Începe să se repete anulîndu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
discutând despre influența lui Velasquez asupra lui Francis Bacon. Și apoi, înainte ca Phoebe să-i poată răspunde, zări ceva la orizontul îndepărtat. Iat-o! Iubita casă părintească. Prima impresie a lui Phoebe despre Winshaw Towers n-a fost încurajatoare. Cocoțată aproape chiar pe coama unei coline întinse și amenințătoare, clădirea lăsa adânci umbre întunecate pe terenul de sub ea. Grădinile încă nu se vedeau; dar Phoebe deslușea deja o zonă dens împăturită care ascundea casa când te apropiai de ea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar și gospodarii, opreau la dus sau la întoarcere de pe unde îi purtau treburile. In zilele de iarmaroc era mare zarvă. Nu era gospodar care să nu oprească pentru a se hodini și încerca tăria rachiului chicurat din caneaua balercii cocoțată lângă hornoaică, la loc îndemânatic pentru crâșmar. Cel mai apropiat sat sau târgul se găseau la nu mai puțin de o poștă depărtare...Dacă luai în seamă doar apa rece scoasă cu ciutura din fântâna adâncă cu colac de piatră
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Până atunci, eu aranjez totul... Ca de obicei, moș Dumitru s-a oprit în pragul crâșmei, purtându-și privirea cercetătoare dintr-o parte în alta a încăperii cât o lume de mare... Drept în față, trona hornoaica lângă care ședea cocoțată balerca cu rachiu. Urma tejgheaua croită din scândură de stejar, înegrită de vreme, pe care ședeau rânduite ca la paradă țoiurile pentru rachiu și ulcelele de lut pentru vin. Mai încolo se aflau câteva oale mai burduhoase, pentru adus vinul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Bosfor, chiar la granița Între Europa și Asia, iar clientela noastră reflectă categoric acest aer internațional. Veniți cu mine, vă rog, și pregătiți-vă să vă bucurați de tot ceea ce oferă Bella. Ne-a condus la o masă rotundă, masivă, cocoțată chiar pe apă, Într-o parte Îngrădită cu cordoane a clubului, pe care se vedea de la o poștă că e VIP. Doar o poartă foarte fragilă, din tek, ne despărțea de fluviu și chiar și aceea nu avea decât șaptezeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mai multor funcționari și oameni politici: Teodor Ioan, N. Neștian, Dimitrie Constandache, Ioan Bontaș, Nicolae N. Simionescu, Emil Juvara, Grigore D. Vasiliu. „... Trenuri peste trenuri soseau și plecau într‐una, toate încărcate de materiale peste care stătea ghemui tă și cocoțată o 292 lume întreagă care cuprinsă de groază și deznăd ejde nu știa de unde vine și unde se duce...” - măcina amintirile refugiului V.C. Nicolau, directorul Prefecturii Tutova... M. Lupescu, directorul orfelinatului de la Zorleni, în al său „Din vremuri grele”, arăta
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și șipci. Dar parcă era un făcut. Nu-l nimerea deloc. Azvârlea cu pietre. Zadarnic. Doar una, în cădere, fărâmase pipa piticului. Și asta îl întărâta și mai mult pe băiat." (Mircea Sântimbreanu, Mărul) (e) "Jupânul corb, pe-o creangă cocoțat, / ținea în clonț un boț de caș furat. / Ademenită-ndată de miros, / cumătra-i spuse pe un ton mieros: Să ne trăiți multi ani, Măria Voastră, / că sunteți, zău, ca din cutie scos! / Iar de-ați avea și glasul mlădios
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în ultima din ele, apărută, în ziar, acum vreo doi ani: În ce ne privește, ne-am confecționat, în ultimul deceniu, un dezabuzat hobby din revenirea, iar și iar, fără zăbavă și speranță, la mastodonții cu picamere, seceri și ciocane, cocoțați cîndva, în "epoci de aur", pe nobila arhitravă a Universității ieșene și rămași țepeni acolo, neclintiți nici de voința cutremurelor ce ne-au vizitat în răstimpuri. Cine să-i dea jos? De asta-i arde unui rector acum? Nu vedeți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
este o șansă. Și, ca să închei tot anecdotic, voi rememora în notă modest amuzată deja îndepărtatul moment cînd, din mansarda hotelului Traian, panoramam perspectiva dintre Piața Unirii și Repedea, avînd în centru Braunsteinul de atunci, pe a cărui cupolă stătea cocoțată steaua bolșevică (pînză aflată și acum memento! într-o casă ieșeană). Deja o istorie, nu? 16 mai Alt fel de... școli. Nu cele ca atare, cu profesori, cu elevi, cu note. Ci conceptuale, să le zic, fără a le și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
SE CLINTI Mașina nu se clintește din loc tranz.: Iarna, Ion clintește cu greu mașina part. clintit, -ă nom. clintirea, clintitul A SE COCOȚA De frică, Ion s-a cocoțat pe dulap tranz.: Ion cocoață pe dulap lucrurile inutile part. cocoțat, -ă nom. cocoțarea, cocoțatul A SE DEPLASA Ion se deplasează la serviciu cu metroul tranz.: Ion deplasează un volum mare de marfă zilnic part. deplasat, -ă nom. deplasarea, deplasatul A SE DUCE Ion se duce la școală tranz.: Părinții îl
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se clintește din loc tranz.: Iarna, Ion clintește cu greu mașina part. clintit, -ă nom. clintirea, clintitul A SE COCOȚA De frică, Ion s-a cocoțat pe dulap tranz.: Ion cocoață pe dulap lucrurile inutile part. cocoțat, -ă nom. cocoțarea, cocoțatul A SE DEPLASA Ion se deplasează la serviciu cu metroul tranz.: Ion deplasează un volum mare de marfă zilnic part. deplasat, -ă nom. deplasarea, deplasatul A SE DUCE Ion se duce la școală tranz.: Părinții îl duc pe Ion la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]