167 matches
-
Mie nu-mi dai un bolindeț d-ăsta? Și-a scormonit-o cu ochii lui. - fti dau. Până să întindă cana, el a băgat deștele, trăgmd afară coca dulce. Gheorghe fluiera alături, numai ochi. - Și cum îti zice, fata neichii? Codana a săltat pieptul tânăr, a lăsat ochii-n zăpadă si-a îngmat: - Sinefta. - A cui ești, mînca-te-aș? - Tata a fost chirigiu la Tarapana, da s-a prăpădit. - Ce spui?! - Da. Mardeiașul a cuprins-o în focul privirilor lui. - Și de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spune, neică, să-ti iau de-o rochie, niscai pantofi, c-oi fi goală pușcă, vai de vietișoara ta! - Ce inimă mare ai, să nu-ti fie de deochi! râse Sinefta, și ăl bătrân se uită mai bine spre fată. Codana, să nu-i dai șaptesprezece ani, avea un obraz curat de fată cuminte. Când râdea te-apuca așa, o furnicătură. - Nu mă fierbe, mînca-ti-aș ochii... - De, că-ti spusei, la Tarapana stau. Caută-mă, numai să mă găsești, și să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o sofa scundă. Așa a început dragostea lui cu Sinefta. Copila 1-a frecat ce 1-a frecat, îl aducea noaptea, îl ținea în odaia ei, la căldură, dar nu-i credea vorbele mincinoase, că vorbea Piele, vorbea, dar nici codana nu era vreo proastă. I-a povestit viața ei, roman, nu altceva. Crescuse greu, -din sărăcie, n-avea nici de mâncare. S-a făcut cântăreață. Câți n-o batjocoriseră, se săturase! Așa, mai râdea ea, se mai ascundea, dar ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uiți la ea ce ochi are? Asta-i curvă descântată, c-un plan te vinde, cu altu te cumpără! Și așa era. Ce nu-i căra hoțul? Mărgele și inele, brățări și câte alea, dar de învins n-o învingea, codana nu-i da carnea ei. N-o slăbea. Seara, grămadă era la "Doi curcani", unde cânta Sinefta. Se uita. Se mai lipea vreun gagistru de avea parale. Pleca cu el. Rămânea Piele cu buzele umflate. Iar râdea Gheorghe: - Tu o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de la inima bărbatului, la ea venea, c-o puică albă. Coana Marița o spinteca la miezul nopții și-i scotea mațele afară. Se zicea că orbește țiitoarele, le sluțește cu vrăjile ei, Doamne ferește de asemenea lucruri! De Anul nou învăța codanele să se despoaie în fața oglinzilor când cântau cocoșii a doua oară, să-și vadă logodnicii, iar la Bobotează topea cositor într-o ceașcă și știa dinainte dacă-ți vine vreo boală sau vreo năpastă. Avea descântecele ei cu sânge de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în bluzele de ațâcă, înflorate, cu ochii aprinși de pofte. „Oare, pi cari‟o ie..?!“, se întrebau ele, dându-și coate. Așteptau cu sufletul la gură să vie, și să spuie... „Hai, fa... ș‟om juca“. Dar, flăcăul trecu prin fața codanelor, înfoindu-se ca un cocoș, chiar și pe lângă Profirica lu‟ Baltag, cu care era „în vorbă“, și se duse direct la Anuca, s-o ia de mână de lângă Sultan și Pârvu: - Hai, fa Anuco... hai, ș‟om juca! a zis
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
conferi valențe mai afective. Repetițiile mele au atras atenția bunicii, care a și ascuns oglinda și i-a spus, tot șoșotind, bunicului, că dau semne de ușoară țicneală. Singura ființă din sat care nu scotea limba la mine era o codană blondă cu ochi verzi, bucățică bună, cum ar fi zis ninetistele, o dulceață de fată puțin mai tinerică decât mine, care, ori de câte ori ne întâlneam, mă privea drept în ochi și-mi zicea ca un înger: "Depravatule!" Făcea însă parte dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Prin târgul ce dormea pustiu, / Părea că pomii toți sunt plini / De flori, de cântec și lumini" gata, era clar, nu mai eram eu vedeta serii. Unchiul, ca orice mare actor, își priponise ochii, ca reper estetic probabil, pe o codană venită la petrecere cu una dintre ninetiste. Ninetista-mamă, sesizând marea emoție artistică a fetei, a luat-o iute de mână și a scos-o din casă, ca nu cumva... S-a lăsat apoi o liniște grea, după ce unchiul vitreg se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și mută discuția spre om. Dar, vedeți voi, îmi place mai mult o femeie pisicuță decît un om cîine. Cei prezenți rămîn uimiți de acest atît de banal adevăr, rostit de șef. Oare de ce, șefu'? Nu știu. Dar cînd o codană se pisicește pe lîngă tine... Chiar, șefu'. Doina, asta de la noi, ce fain se pisicește... La tine, băi boule? Doina se cam pisicea la toți, dar Donciu avea altă părere și anume că doar la el se pisicește cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ferm. Ce sperioasă ești! Îmi apăr singura mea avuție, ai înțeles? Înțeleg. Dacă vrei, eu te pot lua. Poți să stai la mine, am închiriat o garsonieră. Vedem noi. Fata pleacă mulțumind, iar Romeo comentează tăcut: Nu-mi scapi tu, codano. Satul era în fierbere, lumea petrecea și cei mai deștepți făceau politică. De abia acum știau cum să voteze. În unanimitate, adică deștepții satului toți s-au prins că au fost duși cu preșul. Dar nu le va mai merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
făcea un singur lucru, inutil și inexplicabil. Clipea. Și asta nici măcar nu se Întâmpla la intervale regulate. Nu. Uneori puteau trece și câteva zile pînă să-și coboare pleoapele, alteori flutura din ele de nu se mai oprea, ca o codană ieșită la primul bal. Nu prezenta nici un semn vital, și totuși, conform legilor statului, era viu. În același timp, nici mort nu puteai spune că era. Medicina a Încercat să rezolve problema existenței/nonexistenței sale prin metode moderne: un eminent
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ferecând apele în păduri de gheață. Când eu mă mânii, învârtoșez vântoasele lui Moș Viscol și ridic troiene de omăt. Copiilor le aduc în dar derdelușul pentru săniuș și pârtiile pentru schi. Eu sunt Primăvara, vorbi la rândul ei o codană cu părul bălai, răsfirat pe umeri; obrajii îi erau numai zâmbet, iar glasul clinchet de clopoței. Eu vin din țara lui Miază-Zi. Babei Ierni îi dăruiesc ghiocei albi ca neaua, brândușe galbene precum soarele, toporași albaștri ca seninul cerului. Înverzesc
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Lumina ochilor Lumina ochilor mi-e țara Icoana noastră cea dintâi Iubirea sfântă pentru mamă Ce-o punem seara căpătâi. Lumina ochilor mi-e țara Cum râd codanele de grâu Și cum coboară din legende Cerbii și ciutele la râu. Lumina ochilor mi-e țara Cetăți de scaun din trei zări Unite sub același sceptru Pe drumul marii înălțări. Lumina ochilor mi-e țara Morminte, vii, în orice
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93452]
-
lasă sărutată de căprarul Aurel într-un șopron, printre coceni; o altă dragoste, cu o tânără nevastă, bulgarcă, se realizează printre mormane de verze, în apropierea a două copile moarte, ciopârțite de porci; a treia experiență se face cu o "codană roșie", printre câini lătrători, pe ardei, și în spaima de a fi surprinși; a patra, printre morcovi, cu o vădană care nu suportă căsătoria decât cu libertatea diversiunii erotice. În alte cazuri stimulente erotice sunt ceapa, prazul. În Omul descompus
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1999 V-VI Cabernet Sauvignon 33 VI. 1059 1985 2001 V-VI Cabernet Sauvignon 131 St. 1069 2000 V-VI Cadarcă 123 Mn. 1065 1975 1999 VI Chardonnay 15 St. 1069 2000 V Chardonnay 25 Mf. 1066 1983 1999 V Codana 1067 1975 1999 V-VI Columna 1066 1985 2001 V Crâmpoșie selecționată 1062 1973 1999 V Creată 1065 1999 V Cristina 1066 1993 V Donaris 1063 1985 2001 IV-V b Ezerfurtu (selecții) 1060, 1069 1988 2002 IV-V Feteasca
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151487_a_152816]
-
motanului e întreținută aproape exclusiv cu frișcă: fără frișcă, zice fata, Gipsy s-ar jigări. Ajuns afară, Gipsy se repede glonț la containerul cu gunoi, de-a valma cu alții de teapa lui, răscolind totul cu o poftă absolut nedisimulată. Codană tuciurie, coborîtă din pădurile Bîrnovei, vinde primii ghiocei pe trotuarul de lîngă statuia lui Eminescu. De unde începe unduita paradă a fetelor spre Universitate. Se-apropie de ea un lungan, un fel de Peter O'Toole și, cum apare o fată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și i-i oferă. Cu acea reverență de bal, dispărută de mult, din vremea poetului. Scena se repetă cu fiecare fată care trece-n sus. Cînd parada se stinge, lunganul scoate fîșicul de bancnote din buzunar și-i plătește stupefiatei codane. Parcă ar fi Eugen Andoni, inegalabilul prieten, plecat fără întoarcere în raiurile Bîrnovei. Caii pasc printre albine. Sînt cinci. Doi roșii, grași, unul cenușiu, cu coamă albă, unul alb, pătat cu negru, unul negru, un mînz prostănac și firav. Botul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]