965 matches
-
mi-o pleoști până peste urechi. Avea cuconița un cornet plin cu alune și mă pomenii scuipat cu coji, când pe nas, când pe barbă, dar... ce mai conta... O iertai pentru că, din când în când, îmi mătura fața cu codița ei moale și stufoasă. Mai veni o capră, cu două coșuri doldora de legume și fructe, care începu să behăie: “Ia morcovelul! Ia vărzica! Ia zmeurica!” Și toți dădură buzna peste coșurile ei. Nea Martin umflă trei legături de zmeură
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
că dădeam un exemplu bun românilor, dar au apărut doi „cai troieni” în asociație și după un timp au creat „vrajbă” , au făcut o altă asociație de „limbă română” (nu de români !) și evident, au creat dezbinare. Și-a băgat „codița” și o ambasadoare „trecătoare” pe aici, să sprijine acțiunea celor doi. Bine zis - „divide et impera” ! Într-o poezie a mea, „Românilor din Canada” mă gândeam și mă întrebam: Ce bine-ar fi să fim uniți/ Să nu ne bată
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
-l obține.” M-am dus la biroul de vize pe Nicolae Iorga. Mi s-a spus că ei nu se ocupă de cereri pentru excursii organizate, și că trebuie să am un „rendez-vous” fixat. Nu aveam. În ziua aceea purtam codițe, aveam cu mine un teu și un bloc mare de hârtie sub mâna. Eram în drum spre facultate... Portarul până la urmă m-a lăsat să întru, spunându-mi că n-am nici o șansă. Sala de așteptare era plină. Toți aveau
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
furat idei și alții, Fel de fel de inovații, Și- au inventat pentru voi Felurite chestii noi: Flacăra chibritului, Pârțul, vârful cuțitului, Umbra, dosul căciulii, Șiretul fără capete, vârful sulii, Oftatul, șarpele cu mâner, Coaja de pâine, pietroiul de fier, Codița prunei, gaura inelului, Coclenderul, pieptenele chelului, Mi se datorează, în parte, tot mie, După cum toată lumea știe, Dar nu vrea să recunoască... L-am lăsat să bălmăjească, Să-și strige frustrarea și ura... Așa își pierd unii măsura. N-am mai
FRUSTRARE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383318_a_384647]
-
asta e înțelepciunea vieții, să calci pe urmele tatălui și să nu privești nici în dreapta nici în stânga. Când eram mic spuneam că o să mă însor cu fata unui șelar care locuia alături. Era o fetiță cu ochi albaștri și o codiță cânepie. Mi-ar fi ținut casa curată, strălucind ca soarele, și aș fi avut un băiat care să mă urmeze în aceeași meserie. Stroeve oftă puțin și rămase tăcut. Gândurile îi zăboveau printre imaginile a ceea ce ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
rămas paralizat de jenă. Amory se așezase de cealaltă parte, sigur pe el și mândru, și o privea cu neascunsă admirație. I s-a adresat imediat, ca, de altfel, și Froggy: — Am auzit multe despre tine din zilele când aveai codițe... N-a fost ciudat că după-amiază...? S-au oprit amândoi. Isabelle s-a răsucit, timidă, spre Amory. De obicei, expresia de pe fața ei constituia un răspuns mulțumitor pentru oricine, dar de data asta s-a hotărât să vorbească: — Cum așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
față de ce trebuia să Îndur acum. — Sistem... Într-adevăr vă pricepeți! Spusese asta ca să-mi facă plăcere, dar pe un ton care putea să Însemne și: „Uite! Nu-i așa că te bucuri că te-am lăudat? Ia dă tu din codiță ca un cățel și arată-mi cum te bucuri!“ sau „Te pricepi să folosești cuvintele, fără Îndoială asta se datorează faptului că ai lucrat la un institut de cercetare“. — Exact cum ați spus. Dar asta nu Însemna că modul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Păi, ce aveți? În tonul ei se simțea o batjocură mocnită. Era drăguță, cu aerul ei de puștoaică râzgâiată și sexy. În haine civile ar fi putut să treacă drept o fată de 20 de ani, dar, cu cele două codițe ale ei, îmbrăcată cu fusta lungă bleumarin, cămașa albă, jacheta din piele maro a BdM - Liga Fetelor Germane - și încălțată cu ghetele solide, am bănuit că nu avea mai mult de 16 ani. — O să mă uit să văd ce pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
politicoasă a însoțitorului nostru. Era interesant să-l analizezi pe omul Nicola, fără să-l cunoști în prealabil, să faci predicții și ele să-ți fie confirmate. Un bărbat în jurul vârstei de 60 de ani, înalt, bine legat, cu plete / codiță grizonată, după caz, ținută modernă, de excursii (cămăși purtate peste blugi, fular italian, subțire, încălțări tinerești, lejere, un jerseu tricotat molatic). Mereu calm, atent la tot și la toate, d-nul Valentin era încântarea doamnelor, de toate vârstele, și admirația
CĂLĂTOR PRIN TIMP de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364292_a_365621]
-
avea părul lung până la brâu și îi plăcea să i-l împletească țigănușul, care începea să-l aranjeze cu un pieptăn mare din os din corn de bou, de parcă îl mângâia, așa de ușoare îi erau mișcările, apoi îi împletea codițe și îi lega fundiță din cârpe roșii la vârfuri ca la țigănci. Același piepten era folosit și de rudari, care erau plini cu păduchi. Bibicu i-a tot împletit cosițele Anei, până a umplut-o și pe ea, încât ajunsă
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
și, cunoscând unde își petrece în general timpul, a ajuns acasă plângând în hohote, de se auzea pe toată valea Florei, fără frumoasele sale cosițe negre, deoarece învățătoarea a băgat-o într-o debara și i-a înfipt foarfecul în codițe, retezându-le, lăsând-o cu părul scurtat băiețește.De atunci copilele Fanei nu au mai vizitat casa bunicii și familia de rudari. Pe la vreo unsprezece - doisprezece ani, Ana și Maria au fost duse de Fana prin zona Buzăului să-și
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
și-un biber - Ar vrea să ... facă bani, Visând, lâng-o artistă Pe-o scenă-n aer liber Un teatru de revista! LOVE STORY (II) O elegantă porumbiță Zâmbea spre-o jună turturică Ce țopăia pe-o rămurică Dând grațioasă din codiță; Deși era cam mărunțică, Se unduia ca o domniță Și-i promitea chiar o guriță Desigur, de nu are frică ... Urmă o dragoste fierbinte, Cu fantezie și metodă, Dorind cu zel să se alinte Căci au aflat citind în DEX
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]
-
-n inimă - ea inimă verde fiind și nu se dă deloc doborâtă, viața fiind rea pe pământ. Privesc la ea cu durere, când o văd cum se luptă de-atâta timp cu vântul turbat și-i scade mereu din putere ... codița jumate i-e frântă ... Se află-n mare ananghie; că simte-aproape spânzurătoarea chiar fără un fir de frânghie. Stă agățată pe un fir de păianjen. Nu vrea să-și dea duhul nicicum; a-ntreținut o var-atâtea vieți ... iar acum privește-napoi
FRUNZA, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362459_a_363788]
-
cenușiu până unde putea marea să cuprindă cu ochiul era evident după despărțitura în silabe a degetelor că a fost mai subțire cu o femeie dezvelise acest luminiș până la poala oftatul ei dacă aplecai urechea îl auzeai când șoptea arunca codițele cuvintelor ca niște sâmburi de cireșe se agățau cu gura uscată pe iarba fântânii de mătase până ce femeia de o viață și un strop zâmbea dintr-o ciocârlie curgea dimineața ... Citește mai mult acest semn este o urmă de om
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
când fumazburau rațe cu guler cenușiu până unde putea marea să cuprindăcu ochiulera evident după despărțitura în silabe a degetelorcă a fost mai subțire cu o femeie dezvelise acest luminișpână la poala oftatul ei dacă aplecai urecheaîl auzeaicând șoptea arunca codițele cuvintelor ca niște sâmburi de cireșese agățau cu gura uscată pe iarba fântâniide mătasepână ce femeia de o viață și un strop zâmbea dintr-o ciocârlie curgeadimineața... XXXIII. INTERZISĂ INTRAREA LITEREI B, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1135
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
suflet. Doru-mi de plai natal, începe al său umblet. Cu adieri ușoare m-atinge-n vis, el, Vântul Lacrima usucă ce mi-o stârnise... Gândul. Zăresc pe-aleea mea cu mândri pomi de tei, Fetița de atunci, zburdând printre ei. Părul în codițe, strălucea la soare. L-această amintire... inima-mi tresare. Penița se oprește, ocolește-o pată O lacrimă fierbinte căzuse și de-odată Mi-am regăsit, pe seară, doruri adormite, Pe pagina-ncărcată cu amintiri iubite. copyright by D.Theiss Referință
PE PAGINA-NCĂRCATĂ CU AMINTIRI IUBITE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364106_a_365435]
-
isteață, Inaugură specializarea “Mintea creață”, Și înscrisese ca studentă capra din verdeață, Pe motiv că-i totdeauna mare săltăreață. Pisicile ce miaună noapte-n frunzișuri, Făcură specializarea de “Veneția tufișuri”, Iar cele elegante ce își pun fundiță, Organizară “Facultatea de Codiță”. Iar măgarul mereu încăpățânat, Înființă o Universitate: “Multe răgete prin sat”, Și tot zbierând aiurea “Iha! Iha!” , stivă, Făcu a doua specializare de “Salivă”. Catârul dorind s-arate că nu e prost, Întemeie o “Universitate fără rost”. Câinele care lătra
“FERMA ANIMALELOR CU CARTE” SAU ”OGRADA LICENŢIATĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368340_a_369669]
-
meu, ciobănașul care îmi aduce nuci la marginea pădurii. El te va învăța să cânți din frunză. - Din frunză? N-am mai auzit niciodată ceva mai caraghios. Nodul plasei se desfăcu și porcușorul se rostogoli peste frunze, oprindu-se cu codița drept în copacul de care fusese atârnat. Veverița sări în spatele lui. Porniră amândoi către marginea pădurii, în căutarea ciobănașului. Îl găsiră într-o poiană alături de oile lui și nu mică îi fu mirarea porcușorului să audă cu fantasticele lui urechi
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
lucrușoare, așa că Relu-Iepurelu nu era privit tocmai ca un iepuraș de soi. De aceea își strângea urechiușele de fiecare dată când auzea cântecelul iepurașilor: Orice iepuraș de soi, Este-așa cum suntem noi: Toată ziua colorează, Noaptea, modele visează. Întorcea codița și își vedea de treaba lui, întristat că nu avea nici un prieten. Pentru el, zilele nu treceau atât de ușor și de frumos ca și pentru ceilalți iepurași, dar asta nu schimba cu nimic faptul că nu putea picta. Într-
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
uitat să venim - De o cană cu ceai a trecut poate timpul, Din stacana de aur amintiri mai sorbim. Colegă cu tâmpla lipită de șoapte... Garoafe în vară, albi bulgări în ierni, Scrisori de amor, melodrame în noapte, Din două codițe trecutul îl cerni. Castane fierbinți încă vând negustorii, La colțuri de stradă, la colțuri de mai... Un abur-uitare ascunde trecutul, Copilul-idee cu părul bălai. Iubesc cald un timp ce mi-a dat nemurire, O pasăre albă am fost, nepătat, Departe
LICEALĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368059_a_369388]
-
un bariș alb răsărea de pe un gât subțiratic, proporțional cu trupul firav, lăsând la vezeală ceva din părul negru de smoală despărțit de-o cărare subțire chiar pe mijloc. De undeva de sub acoperământ porneau lăsate ca niște accesorii câte două codițe lucitoare care fugeau arcuite pe sub urechi. De sub basmaua legată la lucru dinspre ceafă spre creștet atârnau alte două cozi zdravene, împletite până dincolo de firele de păr prin terminațiile câte unei panglici roșii. De urechi atârnau lucitori cercei de argint, lungi
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
mari și tari?! Și mai ales cu o fată care nici nu judecă și nici nu vorbește...'' Regretă, totuși, că nu a tras-o pe “jigodie” (că om nu-i poate spune) de părul acela negru și frumos împletit în codiță... Referință Bibliografică: Profesioniștii / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 205, Anul I, 24 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366854_a_368183]
-
tine și de tata și am râs cu ele de ghidușiile lor și de jocurile pe care căutai să le înveți. Îmi povesteau cum le treceai încet, fără să simtă durerea, pieptenele în părul lor mătăsos, și cum le împleteai codițe pentru a se mândri, când se-ntâlneau cu alte fetițe de vârsta lor. Mi-au povestit că într-o zi așa de rău te-ai speriat, când un balon, pe care îl aveau în mână, s-a spart și a
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]
-
Ediția nr. 196 din 15 iulie 2011 Toate Articolele Autorului TRECE TIMPUL Alaltăieri, eram ieduță... săream să rup câte-o crenguță cu flori albe de salcâm, apoi m-ascundeam în fân. Ieri, am fost o veveriță mândra de a mea codiță, ronțăiam alune verzi și alergam prin livezi. Astăzi sânt o pisicuță grațioasă și drăguță; languroasă mă dezmierd, între perne, acum, mă pierd. Mâine - o vulpe șireată, voi da iama în poiată să umplu un coș cu ouă, că peste o
TRECE TIMPUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367086_a_368415]
-
părul lung până la brâu și îi plăcea să i-l împletească țigănușul, care începea să i-l aranjeze cu un pieptăn mare din os din corn de bou, de parcă îl mângâia, așa de ușoare îi erau mișcările, apoi îi împletea codițe și îi lega fundiță din cârpe roșii la vârfuri ca la țigănci. Același piepten era folosit și de rudari, care erau plini de păduchi. Bibicu i-a tot împletit cosițele Anei, până a umplut-o și pe ea, încât ajunsă
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]