797 matches
-
frunze și flori de cais și vișin. La prânz, o ducea la scăldătoare, iar seara se Încingea cu ea În horă lângă foc. Dacă Marusia n-o asculta și fie că nu voia să se scoale dimineața, fie că se codea să ducă gâștele la păscut sau refuza să aducă de la fântână apa pentru spălat și pentru gătit, Mașa Îi șfichiuia piciorușele de cârpă cu o nuielușă sau o Închidea În cutia de la pantofi. Sau o speria cu moartea, care bântuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu multe fete? Femei? A tăcut, apoi a ridicat o mână. — Cinci? a întrebat ea. — Da. În afară de tine. Și nici una așa de sexy ca tine. Sheba a întrebat câți ani aveau cele cinci iubite ale lui. Din nou, Connolly se codea să răspundă. Din nou, ea a insistat. Până la urmă, a zis: — Tu ești prima bătrână, dacă asta vrei să știi. Ea l-a înghiontit protestând: — Oi, gata, destul. — Și eu sunt primul tău băiețel, nu? a continuat el. Pe Sheba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
acest gest de tandrețe nefundat. Mike se pricepea de minune să cucerească pisicile și femeile în vârstă, își plătea anual abonamentul la radioul public și se dădea în vânt după tombolele unde se vindeau prăjiturele de la Cercetașe. Faptul că se codea cu căsătoria era numai vârful icebergului; Mike era atât de universal de drăguț, încât s-ar fi putut îndrăgosti de oricine altcineva. Pe de altă parte, el era singura persoană care ar fi putut-o determina pe Jina să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
la reușită. Dragul de Brutus. Mă întreb dacă a avut dreptate. E cert că treburile mele trec printr-o mare schimbare. Legătura dintre momentul potrivit și reușită este totuși cam firavă. Dar mă-nvârt în jurul subiectului. Poate că mă cam codesc să încep. Voi începe. Cunoști vechile mele defecte: lenea crasă, o trăsătură a minții mele flușturatice, mi-a zădărnicit aspirațiile spre arheologie. Paradoxul face că că lenea m-a dus de-a dreptul spre munca fizică. Dar datoriile trebuie plătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ședință de partid. Ea era în Birou, din partea studenților. Mă gândeam că cine știe ce se mai pregătește. Întotdeauna când se trecea la ordinea de zi „Probleme organizatorice“ puteai să te aștepți la orice. Nu știu dacă să-ți spun, se tot codea ea. Mi s-a spus să nu-ți vorbesc de asta. — Despre ce-i vorba? A oftat învinsă. — E mai bine să știi, să nu faci cine știe ce tâmpenie. Au hotărât în Birou să te pună organizatorul grupei din anul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
priveam de parcă văzusem cum șterpelise adineauri diamantele Coroanei și o tulise cu ele. „Ce faci, Ester, cu mine?“, am bâiguit. „Știi doar...“ Știa prea bine că îmi era o teamă teribilă să traversez prin locuri nepermise. Și la stop mă codeam mult dacă era momentul să traversez chiar atunci sau să mai aștept, poate la următorul nu se mai adună atâtea mașini chiar lângă zebră. A ridicat din umeri Ester, mormăind: „N-ai decât să te duci în colț la borcanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
generoasă. Cum Mini intrase la Feder, se simți trasă energic ele mână, la ghișeul Simfonicelor. Era Nory, cu apucăturile ei. - Mergem azi amândouă la Elena! Mi-a spus cu parapon că n-ai fost încă niciodată. Și cum Mini se codea: - Acum, devreme, după dejun, până când e singură și liberă. Când începe programul, nu se mai poate sta liniștit ele vorbă. Și Nory ceru telefonul și anunță vizita lor pentru ora trei. - Xu te las, că pe urmă fugi! Dejunăm la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe un ton plângăreț: — Nu mă puteți forța s-o fac. Fotograful scutură din cap. — Încă o dată, domnule Flowers. De când faci parte din Misiunea Politică? De opt luni? Nouă? Duci o viață confortabilă aici. În mod sigur nu te-ai codit să accepți ospitalitatea prințului Firoz - polo, shikar, tenis, petrecerile sale mai puțin obișnuite cu filme. Nu ești căsătorit. Ai dorințe, desigur. Este de înțeles. Dar felul dumitale de a te distra a fost...ei bine, special. Nu mai trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
deopotrivă și Încleștarea războinică urma să aibă loc la granița dinspre Răsărit. De pe o uliță strâmtă ieși În drumul mare nea Mitu Păcătosul, cu Iedul sprijinindu-i-se pe umeri. „Hai să trăiești, unchiule!” Îl agrăi tânărul care se cam codea să privească Înapoia moșului. „Să fii sănătos, taică!” răspunse nea Mitu, iscodindu-l din ochi. Apoi Își urmă vorba: „E aicea, nu?”. „Nu”, minți băiatul, „ce să fie?” La vorbele astea, Dracul Își strâmbă fața, se crăcănă și Începu, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și Floare - poreclită Băiețoiu - nunteau așezați la aceeași masă. De mică, Floarei Îi plăcuse să se joace numai cu băieții, nu iubise niciodată păpușile, știa să tragă cu praștia și se dovedise un portar de fotbal neînfricat, care nu se codea atunci când trebuia să se arunce după minge la picioarele adversarilor. Într-o zi, pe vremea grădiniței, Îi luase pe cei trei prieteni la ea acasă și, În fundul curții orătăniilor, după o glugă de coceni, Îi convinsese să-și dea cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fusese cererea lui și, fără îndoială, o făcuse din considerație față de oamenii care rămâneau pradă morții, împreună cu Shosuke. Sub stindard se adunară imediat vreo treizeci de oameni. Erau singurii care își respectau cu adevărat propria onoare și care nu se codeau să moară pentru seniorul lor. „Ah, au mai rămas câțiva oameni onorabili în clanul Shibata,“ reflectă Shosuke, privind, fericit, chipurile din jurul lui. — Haideți! Să le-arătăm ce înseamnă o moarte fericită! Punând steagul în mâinile unui războinic, se repezi înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să fii tu în locul meu și atunci să te văd .” Dacă sunt cu tine, nu înseamnă același lucru?” “Înseamnă și nu tocmai... cine va da ochii cu neprevăzutul? Tu sau eu? Așa că nu te mai da mare din umbră!” “Te codești ca baba-n Rai. Ia să punem noi mâna pe clanța ușii... Uite așa.” Și, ca prin farmec, mâna mea a săvârșit acest gest eroic... Ușa s-a deschis cuminte, lăsând cale liberă privirii mele spre interiorul chiliei. Nimic din
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
văzu pielea albă a pulpelor. Sări și Nicolae, chiuind, cu bereta de catifea într-o mână și făcând fel de fel de figuri cu picioarele prin aer. Zbura peste focuri și veselia lui îi molipsi pe toți. Doar Safta se codea. Clucereasa clătină din cap. Nici Marițica, măritată de curând, nici Safta nu-i semănau deloc, ca și cum n-ar fi avut în ele nici măcar o picătură din sângele ei. Copila asta iar mă face de rușine. Hai, flăcăi, ajutați-o! Fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
seama cât l-a îndârjit hotărârea aia? I-a luat până și verigheta de pe deget, și cele două inele de patru grame, cumpărate, vezi, tot din banii lui și din munca lui. Ba, dac-a văzut-o că se cam codește, că nu i le-ar da de bună voie, i-a smucit mâna de-ai fi zis că-i în stare să-i rupă degetele, să i le taie cu cuțitul, și mai mult nimic, să-și recupereze inelele. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
soră-mea, m-am lipit de ea, m-a luat de suflet, mă rog, am zis că scutesc banii de gazdă, dar are și ea niște greutăți, în sfârșit... Ar mai dura până m-aș căpătui c-o nevastă. Mă codesc, mă cam tem, mai ales când te văd pe tine. Aș zice totuși că gelozia asta nu-i a bună, la care el c-am iubit-o, mă rog, ai iubit-o, da’ ar fi trebuit să te umilești cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sila și mila, așa încât, trei seri din patru, el rămânea acasă. Lasă morții să-și vadă de moartea lor... O trimitea pe Mirela după țigări. Păi, să se ducă pe străzi să ceară dacă ține cu tot dinadinsul... Se cam codea, mă rog, avea o reținere. I-o fi fost rușine probabil. La o adică, erau bune și chiștoacele dacă-i era rușine se ceară ori socotea că nu-i de rangul ei. Să adune chiștoace, deh, din stațiile de tramvai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
n-am mai mâncat de mult... — Ești o sfântă, Mirelo, nu mai bei, nu mai mănânci... Ce vroiam să spun? Uite, când aveam fata acolo, la leagăn, a venit cineva la mine ca să mă-nvețe ce să fac. M-am codit, n-am vrut, da’ mai apoi m-am căit că n-am ascultat-o pă persoana aia. Și-acum mă căiesc, dacă vrei să mă crezi. E cel mai bun lucru pentru o femeie în situația noastră, ca și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și nasul. Spărturile din zidul de fum îi arătau cât de aproape era de destrămarea unui coșmar de opt ani. Așa e, ar fi o prostie să-și piardă sufletul acum. Între timp negurile se cam risipiseră și dușmanul se codea pe colina cu iarbă măruntă. Leonard însă, deși derutat de spini, se găsea la adăpostul lanului de buruieni. Oricât s-ar fi îndârjit ocupantul, tot n-ar fi putut să secere cu mitralierele toată câmpia aceea cețoasă și zburlită ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mult, însă era tot arătos și cu barba tot albă. La puțin timp sosi și Cornel, taică-meu. Se sărutară și, după câteva impresii schimbate, se auzi un ciocănit în ușa de la intrare. Pătrunse un om mătăhălos, care se cam codi la vederea musafirului: - Ăăă, părinte, și fașim cuuu...știi matali... - Ai venit, băi Ghiță!? păi bagă-l în camera din mijloc, pe masă. Pe ușă se strecură un sicriu negru, lucios, care se deplasă repede spre camera din mijloc. Cornel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Tot tu trebuia să ai grija gospodăriei. Uite ce mâini roase de reumatism am! I-am zis să plecăm la oraș, dar n-a vrut. Iubea țăranii, iar ei l-au lăsat baltă. Când am ajuns la Chilia se tot codeau. Eram după un mesteacăn: mergeți, mă proștilor! Cereți-l pe părintele. Spuneți-le jăndarilor să vi-l dea îndărăt, că-i nevinovat și-i om bun: v-a făcut școală și poștă. Ce mai stați! Da’ mocofanii nu-ș ce naiba făcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se rezolvă cumva, până mâine, la amiazi, îl asigură seren Arhanghelul, pe Bursuc. Cu Armele, dragă prietene, uite cum stau treburile... BAAL II Faci tu cărțile de data asta, Dane. Și mai pune, tată, distilat, acilea, în pahar, nu te codii! îl îndeamnă Fratele. He-hei...! Am un presentiment malign. Apoi, mobilul Poetului emite un semnal sonor, un țiuit, pentru primire de mesaj. Neidentificabil, ca sursă de proveniență. Un mesaj scurt, în versuri, cam bizar și, sigur, neinteresant. Apoi, de-afară, dinspre
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
păstrăm proprietatea termenilor. Noblesse oblige! Lexical, după faza cu bomba, avem pretenții mari, de la tine! îl ironizează Poetul, sorbind ultima gură de coniac, din sticla de care refuzase consecvent să se despartă. Acum, încearcă de clanță! Se deschide... Bun! Se codesc, se fâțâie un pic, ca damele... Hai, hai cu tata! Haideți! Hai, intrați...! Uite-i că intră! În formație completă! Băi...! S-au aplecat și s-au băgat înăuntru, cu caii, ca geambașii! continua să descrie Vierme cinematografic, cele ce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
economice ale tatălui său, inclusiv zgârcenia, lui Victor îi plăcea să se mândrească, mai mult chiar decât cu experiențele agricole, cu biblioteca lui și cu colecția de pictură ce și-o înjghebase de câțiva ani și pentru care nu se codea a cheltui, ba și a risipi. ― Lasă-l să mai răsufle, Victore, că I-ai asasinat! zise într-un timp Grigore, care se întreținea cu doamna Predeleanu și cu sora ei. ― Din fericire, am observat că domnul Herdelea nu s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întîmplat? strigă primarul din mijlocul oamenilor către învățătorul care voise să treacă înainte. Trebuiră să se oprească. Grupul de țărani îi înconjură, ascultând din nou povestirea primarului, pe care pândarii îl întrerupeau mereu, încurajați de părtinirea tuturor. Pentru că Dragoș se codea să-l aprobe, Ion Pravilă ceru de-a dreptul părerea lui Titu, așteptând o acoperire a purtării lui. ― Apoi, oameni buni, eu sunt străin și de-abia de ieri în sat, zise tânărul Herdelea puțin încurcat de privirile curioase care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la întîmplare o droaie de ghionturi, mormăind indignat: ― Rebeliune, ai, puturoșilor?... Și hoți, și obraznici, ai? Peste câteva clipe, răcorit, se înfipse falnic în pragul cancelariei și strigă, arătând pe unul din mulțime: ― Tu, ăla!... Tu, tu!... Aide, nu te codi, mocofane! În aceeași zi, Grigore Iuga luase pe Titu Herdelea mai de dimineață să-i arate mai de aproape moșia și mai cu seamă instalațiile gospodărești ce le aveau concentrate la Ruginoasa, sat nou, numai de vreo treizeci de case
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]