238 matches
-
Deși muncitorii zilieri erau angajați cu ziua, lucrau permanent în același loc; cei ocazionali așteptau pe stradă, în fiecare dimineață, să-i adune un camion și să-i ducă acolo unde era nevoie de mână de lucru în ziua respectivă. Codoșii trăiau pe seama femeilor care lucrau pentru ei, dar majoritatea codoșilor din Sanya se deosebeau de cei din alte părți ale orașului. În hotelurile mizerabile din Sanya locuiau familii venite din provincie la Tokyo, ca să-și încerce norocul, și care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
același loc; cei ocazionali așteptau pe stradă, în fiecare dimineață, să-i adune un camion și să-i ducă acolo unde era nevoie de mână de lucru în ziua respectivă. Codoșii trăiau pe seama femeilor care lucrau pentru ei, dar majoritatea codoșilor din Sanya se deosebeau de cei din alte părți ale orașului. În hotelurile mizerabile din Sanya locuiau familii venite din provincie la Tokyo, ca să-și încerce norocul, și care aveau de înfruntat multe greutăți. Închiriau camere de trei sute de yeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de yeni. Nu le rămânea decât să plătească cei trei sute de yeni pe zi și să se înghesuie cu toții - soție, soț și copii - într-o cameră goală de trei rogojini. În unele familii, soțul - cu consimțământul soției, bineînțeles - făcea pe codoșul și-și scotea soția în stradă ca să atragă clienți. Apoi îi conducea în camera lor. Între timp, bietul soț și copiii trebuiau să aștepte cu răbdare afară. Începând cu ora opt seara, pe aleile întunecate dintre hanuri se zăreau multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
bine știut de curtezana ateniană Teodota, care, în conversația purtată cu Socrate așa cum o relatează Xenofon în amintirile sale, încântată fiind de metoda lui de cercetare sau mai bine zis de moșire a adevărului, îi propunea filozofului să-i devină codoș ca s-o ajute la vânătoarea de prieteni. (Synthérates, co-vânător, spune textul, potrivit lui don Miguel, profesor de greacă, întrucât lui îi datorez această informație extrem de interesantă și atât de revelatoare.) Și în toată acea cum nu se poate mai interesantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
subiectul procesului moral și politic, îl evita cu grijă. Dar nu ca un doctor, nu. Ca un prieten, auzi, prieten! Tot ca prieten voia, acum, să i-o vâre înapoi pe gât pe Irina! Nu ca doctor, auzi, ca prieten codoș, auzi! Doar despre Irina îi tot vorbea, în ultima vreme. Ce aștepta, ce minune aștepta, umanistul, ce spera lieber Freund Freud? Să afle, ce? De ce n-o mai vrea pe Irina sau de ce nu mai vrea să vrea? Sau ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Italia. Bilete nu se mai găsesc de mult, așa că inginerul n-a rezistat tentației de a primi unul. Dominic era decis, de data asta, să-i dea pestenas micuțului Marga: n-am nevoie de Irina dumitale! Nu mai fă pe codoșul, nu mai am răbdare de giugiuleli... dacă nu cumva ești dispus să primești și alte motivări! Vărs, uite, vomit pe loc, felcere, m-am săturat de tertipurile voastre caritabile. În spatele confesionalului, profesionistul Marga, cu exercițiile sale de cazuistică și terapie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dante. Că ar trebui să Îi iertăm pe cei care ne-au Încălcat legile cu neobrăzare? Pe cei care au contribuit la transformarea Comunei, dintr-o cetate nobilă, demnă urmașă a marii Rome, Într-o peșteră de tâlhari și de codoși? Pe cei care i-au murdărit străzile cu sângele vărsat În Încăierări și În ciocniri, care au deschis larg porțile templului războiului civil? Poetul tăcu o clipă, cu pumnii strânși pe brațele jilțului. — Care, prin purtarea lor iresponsabilă, alimentează planurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
viață. Și de data asta, undeva Între ridicol și cumplit, Își zise Dante În sinea lui. — Cecco! strigă el. Așadar, asta e fapta care te-a adus la Florența? Fapta care ar trebui să schimbe istoria? Să o faci pe codoșul Negrilor? Celălalt Își ridică bărbia, ca pentru a-l observa mai bine. Pentru un codoș se găsește Întotdeauna un colțișor căldicel. Și nu e nevoit să plătească pentru ceea ce alții trebuie să plătească cu bani peșin. Vorbesc despre acea floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui. — Cecco! strigă el. Așadar, asta e fapta care te-a adus la Florența? Fapta care ar trebui să schimbe istoria? Să o faci pe codoșul Negrilor? Celălalt Își ridică bărbia, ca pentru a-l observa mai bine. Pentru un codoș se găsește Întotdeauna un colțișor căldicel. Și nu e nevoit să plătească pentru ceea ce alții trebuie să plătească cu bani peșin. Vorbesc despre acea floare dulce pe care o avem Într-atâta la inimă, și eu și dumneata! — Ești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru un tip așa de tânăr. Pe lângă faptul că-și făcuse MBA-ul la Harvard, devenise cel mai tânăr director general din istoria companiei Goldman Sachs - o bancă de investiții care nu era cunoscută ca o firmă care să angajeze codoși lipsiți de spirit de competiție. Iar el reușise asta într-un unul dintre cele mai dure climate economice imaginabile. — Ei, îmi place să mă simt provocat, și-a minimalizat Randall succesul, cu modestie. BlackBerry-ul i-a sunat, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
malul, numai oase, și când lăsă mâna în jos, ceilalți văzură sticla golită pe jumătate. - Ăsta are înghițitura mare, spuse într-o doară Mînă-mică. i Gheorghe nu bău. ' - Ia, Treanță, îl îndemnă starostele, ia, că n-o să-ți cadă dinții. Codoșul dădu din umeri și răsturnă mămăliga fierbinte pe un fund de lemn. Sandu aruncă deasupra un strat de brânză frământată cu mâna. Palmele hoților apucară câte o bucată. Îi lăsară și noului-venit. Un strat de drojdie pe fund și o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un fum gros se răspândi împrejur. Pungașii se apucaseră iar de barbut. Oacă, cel mai mic, ședea deoparte, că se curățase, și ronțăia semințe. Lângă flăcări, bătătoriră pământul cu palmele, și Bozoncea scoase zarurile. De data aceasta, meșter se dovedi codoșul. Scuipă și-și făcu semnul crucii, că era bisericos. Babaroasele cădeau clănțănind în praf. Hoții priveau cu ochii aprinși norocul. - Șanu-Brăila! spuse unul. - Perechi! mârâi alături Piele. Bozoncea strânse oasele, râse cu toată gura lui frumoasă de i se văzură
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cerului. Priviră într-acolo. Parcă se destrăma. Dungi subțiri se împleteau în brațele pomilor. Iarba albise. Pe deasupra plutiră aburii fundului. Niște dini lătrară în depărtare. Un zgomot surd de căruțe zdroncăni pe drumul plin de praf. Veneau. Paraschiv simți cotul codoșului în mușchi. - Acum. Șinele de fier ale roților răsunară aproape. - Ho, tată, ho! opri primul. - Aici e, bă? - Aici. - Na, boală, stai, Lolica! 56 Glasurile se amestecară. Cel care cunoștea strigă spre bordeie: - Mă, moșule, măăă! Mai ieși, măăă, afară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se făcu mort lângă roți. Gheorghe trăgea perechea dezlegată spre câmp, la adăpost. Cel tânăr mai încercă o dată. Animalele seliniștiseră. Mâna hoțului le pipăia dibaci boturile calde și ochii lăcrămoși. De jos nu se simțea nimic. De patru ori tîrî codoșul perechile, legîndu-le căpăstru ungă căpăstru. A cincea oară, Paraschiv dădu peste un cârlan sătul, care se lăsa greu. Simțind mână străină pe el, încercă să muște și lovi cu copitele. Caramangiul îi apucă zăbala rece și-o răsuci. Fierul intră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
azi! spuse, și Paraschiv îi văzu dinții galbeni și rari. 60 Caii se înghesuiră speriați. Nu cunoșteau locul și nechezau. Mânzul încercă s-o ia înapoi. Omul le așternu goroveală dinainte și se îmbrăcă grăbit. - Bună treabă făcuși! u spuse codoșului. - Ce zici, câte bătrâne luăm pe ei? Celălalt se scarpină în cap. - De... Stai să-i vedem. Bozoncea unde-i? - Pică și el acum. Aduce de băutură, își aminti de Paraschiv: - Da ăsta cine mai e? - Ucenicul nostru. -La adus
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Târgul boilor se întețea la urmă. Gheorghe se dădu lângă geambași și bouari și întrebă ce prețuri erau în ziua aia. Unii îl cunoșteau și strigau: - Ai ieșit la treabă, bă, păzea buzunarele! Glasurile se pierdeau în larma tocmelilor și codoșul ocolea pe departe. Sandu-Mînă-mică, Oacă și Nicu-Piele pipăiau locul. Stăpânul cu Florea trăseseră la hanul Oborului, să nu stea la vedere, că erau cunoscuți. Cel tânăr se uluise. Bani, gârlă. Numai hârtii de cinci sute și o mie, numărate de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
poliție, nenișorule... 66 67 Starostele scosese suriul său cu prăsele de sidef și scobea gardul iute-iute. Sandu îi ședea în cârcă și omul băgă de seamă. Aruncă repede: - Vă dau patru sute. Îi luați? Hoții râseră ușurați. - Al nostru ești! zise codoșul, bătîndu-l pe umeri. Ce te-apucașeși să spui vorbele alea urâte... Schimbul se făcu la repezeală și plecară mulțumiți. Era la spartul târgului. Deasupra câmpului plutea un nor gros de praf. Oborul se pustia. Pe jos, rămăseseră numai paiele tocate de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o momită acolo și-o ciorbă de burtă dreasă cu oțet și cu usturoi stors. Gheorghe nădușise alergând când la bucătărie, când înapoi în prăvălie. Negustorului tocmai îi picaseră câteva târnuri cu ficăței și mațe de miel de la zahana și codoșul a pus ochii pe ce era mai bun. A, dat femeile la o parte, a deschis o fereastră și a ales. - P-asta să mi-o pui, p-asta și p-asta. Să n-avem vorbe! Cu mine nu se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
peste Nicu-Piele, 1-a tras afară, pe prispa de lut a casei. 113 Era o noapte limpede. Deasupra foșneau frunzele zorelelor cățărate pe pereții scunzi. Mahalalele Bucureștiului se zăreau într-o parte, cu luminile lor pierdute. - Îți place, Paraschive? întrebă codoșul. - Ce să-mi placă? făcu ăl tânăr pe prostul. - Didina! Celălalt tăcu. Din casă se auzea glasul guristului: Foaie verde untdelemn, Neică, ce dragoste-avem! Numai din ochi ne vedem, Altă putere n-avem. Dac-aș avea eu putere, Te-aș
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că tot o mai are la inimă. Didina, uite așa-l fierbe! Nici nu se uită. Muierea se duce cu ăl de are mai multă putere, ține minte de la mine. Când să pătrundă în casă, s-a auzit poarta scârțâind. Codoșul s-a uitat. În curte intrase cineva. Când s-a apropiat mai bine, Gheorghe se dumeri. Era Titi Aripă, vărul ibovnicei. - Cum v-am mirosit eu, puișorule! zise acesta, urcând scările de lemn. Îmi spunea ea mie, inima, că o să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Didinei, întinzîndu-i mâna celui tânăr, sânt Titi Aripă, beau și pup! Era vorba lui... Paraschiv îi strânse palma umedă și moale. Până să se ridice, celălalt intrase în casă. Rămas singur cu Gheorghe, ucenicul întrebă: - Da ăsta cine mai e? Codoșul mormăi ceva neînțeles. După un timp mîrîi: - Un pleșcar. Zice că-i neam de-al Didinei, da mare minune dacă nu-i turnător sau... Se opri, speriat puțin, privind înjur. Să-l fi auzit Bozoncea, acolo-l lăsa, lat. - ...Cât
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
are treabă cu a lui... Ieșiseră pe prispa joasă a casei. O lumină subțire învelise orașul. Peste mahalale, se ridicau fumuri albe și drepte. Se auzeau câinii Mandravelei hămăind gros și rar ca o bătaie de tobă. Paraschiv se întristase. Codoșul scosese de sub șuba lui o sticlă: - Ia, ucenicule. Linge niște vin să-ți treacă... Celălalt nu spuse nimic. Privea numai curțile pustii. - Ce-ai nenică, nu ți-e bine? Cel tânăr, nimic. - N-ai potolit destul? Din casă se auzea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Celălalt nu spuse nimic. Privea numai curțile pustii. - Ce-ai nenică, nu ți-e bine? Cel tânăr, nimic. - N-ai potolit destul? Din casă se auzea zgomotul pantofilor Didinei. Gagica juca de dragul Stăpânului. - E vesel Bozoncea, are de ce... mai adăugă codoșul. Pe Paraschiv îl scoteau din sărite cântecul repede și tocurile muierii, care loveau dușumelele. Țiganca avea o voce groasă, puternică. Starostele îi însoțea jocul cu bătăi din palme. - Auzi, auzi... Îl ațâța Gheorghe. Paraschiv nu se mai gândi la nimic
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aripile. În urma lor rămâneau urme subțiri, două câte două, rășchirate, perechi. Scormoneau praful și-l spulberau. Bătură din aripi și cântară. În casă se stinse lampa. Tăceau. Deodată se auzi strigătul țigăncii. I se opri inima lui Paraschiv. - St! spuse codoșul. Țipătul se auzi din nou. Era un geamăt adânc și dulce. Creștea prin pereții subțiri. 118 Ăl bătrân simți unghiile ucenicului în păunele lui. Tremura tot. Didina fl chema pe nume pe Bozoncea cu același glas tulburat și cald. Strigătul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu-i mai cunoștea. Pe ei îi trimiseseră ceilalți să curețe cuibul. Mirosea a veșted și carnea li se strângea sub cămășile subțiri. - Nu mai merge, Paraschive! Cel tânăr umbla alături. Peste locurile pustii atârna sabia lunii, covrigată și rece. Codoșul oftă: - Cum vine amărâta asta de iarnă, mă apucă dracii. Îmi vine să mă las de meserie. - Cum adică? - Să mă fac om la casa lui. M-am săturat de atâta hîrțuială, mi-ajunge. Se opri punând jos păturile: Mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]