296 matches
-
aparține lui Samuel P. Huntington (1998), a cărui așa-numită paradigmă civilizațională statuează, alternativ precedentelor modele explicative ale relațiilor internaționale, că sistemul internațional este fragmentat multipolar (polii și totodată principalii actori fiind civilizațiile) și că identitatea civilizațională determină tiparul manifestărilor coezive (intracivilizațional) și conflictuale (intercivilizațional) de după perioada Războiului Rece. În acest spirit, rezistența locală la occidentalizare este sugerată de exemplul plastic al atentatorilor islamiști sinucigași care beau Coca-Cola, dar ard în continuare, cu fiecare ocazie, steagul american și atacă ținte occidentale
Globalizarea între concept şi realitatea desemnată. In: RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
orientare statocentristă consideră că statele sunt în continuare actorii principali ai relațiilor internaționale, politic și economic, dar eventualitatea fie și numai ipotetică a anulării autorității statelor este indezirabilă, întrucât statele sunt nu numai cele mai înalte forme de organizare colectivă coezivă, ci și singurele capabile să asigure simultan securitate și bunăstare. Prin opoziție, hiperglobaliștii animați de valori neoliberale consideră statul un construct anacronic, inadaptat și ineficient în epoca globalizării și salută triumful autonomiei individuale și al principiilor economiei de piață asupra
Globalizarea între concept şi realitatea desemnată. In: RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
ales la nivel afectiv și volitiv-comportamental. În capitolul al doilea analizăm conectivitatea ca dimensiune sintactică a discursivității. O construcție discursivă este o conexiune de semne sau entități lingvistice (cuvinte, propoziții, fraze), o conexiune mai mult sau mai puțin corectă și coezivă gramatical, mai mult sau mai puțin coerentă ideatic și consistentă logic. Coeziunea gramaticală este abordată ca o „conectivitate secvențială”, fiind legătura gramaticală dintre enunțuri, care asigură unitatea și continuitatea unei secvențe discursive. Coerența ca proprietate a construcțiilor discursive bine formate
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
unitatea și continuitatea unei secvențe discursive, de aceea mai este numită și „conectivitate secvențială” (Bidu-Vrânceanu, 1997:509). Ideea e că putem avea un șir de propoziții rostite (sau scrise) împreună, dar care nu constituie o secvență discursivă deoarece nu e coezivă, nu prezintă conectivitate secvențială. Să luăm, spre exemplu, șirul de propoziții: „Copiii se joacă. Pământul se învârte în jurul soarelui. Alina este psiholog. Curentul electric s-a scumpit.” Acest șir de propoziții nu constituie o secvență discursivă întrucât, pe lângă formarea gramaticală
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sunt înșiruite linear, nu au de fapt nici o legătură gramaticală, tematică sau de altă natură. Astfel spus, într-o situație de comunicare, ne interesează consistența sau inconsistența unei secvența discursive, adică a unui șir de enunțuri bine formate sau conexate, coezive, coerente din punct de vedere sintactic. Analiza consistenței unei secvențe discursive ne ajută să vedem dacă aceasta stă în picioare din punctul de vedere al valorilor de adevăr. Astfel, dacă o intervenție discursivă pune în scenă două enunțuri contradictorii (fie
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și modul în care se iau deciziile este dat de coeziunea actorilor. Aceasta este definită ca similaritatea preferințelor pentru politici ale indivizilor care alcătuiesc un actor cu putere de veto colectiv și apropierea pozițiilor lor în ceea ce privește politicile. Conform teoriei, actorii coezivi sunt actori care pot cădea de acord mai ușor în privința politicilor, iar existența acestora duce la micșorarea stabilității politicilor. În funcție de aceste particularități ale actorilor cu putere de veto din interiorul unui sistem politic, în cadrul modelului propus de Tsebelis importanța puterii
Modelul actorilor cu putere de veto şi relaţiile instituţionale dintre partidele politice în administraţia locală. In: Competenţa politică în România by Mirela Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1574]
-
interesate ca deciziile lor să rămână în vigoare și să nu fie respinse de actorii politici, rolul lor va fi mai important și independența lor va fi mai mare în sistemele cu actori cu drept de veto multipli, incongruenți și coezivi. O altă direcție de cercetare deschisă de teoria lui George Tsebelis este aceea a efectelor pe care configurația actorilor cu putere de veto le are asupra politicilor, atât în ceea ce privește producția de legi semnificative, cât și în ceea ce privește politicile macroeconomice. În privința primului
Modelul actorilor cu putere de veto şi relaţiile instituţionale dintre partidele politice în administraţia locală. In: Competenţa politică în România by Mirela Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1574]
-
a utiliza instrumentele, mașinile și aparatele, de a înțelege modul de alcătuire și de a le construi; * aptitudini de conducere / leadership ; * aptitudini sociale, prezente la persoana nonconflictuală, optimistă, cu competențele sociale bine dezvoltate, a cărei prezență într-un grup este coezivă; * la acestea putem adăuga oricâte aptitudini dorim, în funcție de activități: aptitudini pedagogice, didactice, sportive, culinare etc. Aptitudinile au un rol important în structura personalității. Cadrul didactic trebuie să abordeze diferențiat elevii, astfel încât demersul didactic să conducă la conștientizarea și valorificarea resurselor
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
la 144 echipe de baschet. Legătura dintre coeziune și randament în echipele sportive este cercetată de Fiedler (1953), Mc.Grath (1962), Veit (1968). Valentinova și Medreder (1973) au stimulat situații de conflict în triade sportive și au constatat că grupele coezive se adaptează și găsesc mai repede soluții. Cooper și Payne (1965) au descoperit corelații relativ ridicate între orientarea antrenorilor de fotbal spre sarcină și succesul în joc al echipei lor. Teorii referitoare la conducerea specifică în sport au formulat Grusky
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
a lua o decizie eficientă sau de a rezolva o problemă. Posibilitatea de training Participanții mai puțin experimentați în acțiunile de grup învață cum să facă față dinamicii de grup prin implicarea efectivă în aceasta. Gândirea de grup Uneori grupurile coezive lasă dorința de unanimitate să depășească judecata sănătoasă când generează și evaluează căile alternative de acțiune. Tabelul 13.1 - Avantaje si dezavantaje ale deciziei de grup. Pe lângă diagnosticarea riguroasă a punctelor tari și a celor nevralgice ale deciziilor de grup
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a membrilor grupului spre consens; escaladarea ascensiunii față de alternativa reținută). Asistăm, după cum precizează Janis, la deteriorarea eficienței mentale, la deformarea realității, la slăbirea judecăților morale. Un asemenea fenomen se produce atunci când grupul este centrat pe sine, când el este închis, coeziv și mai ales când motivația membrilor de a păstra consensul depășește motivația aprecierii realiste a exteriorului, a problemei ce trebuie rezolvată, a cursului evenimentelor ca atare. Gândirea de grup devine astfel o puternică sursă de iluzii, de preluarea ideilor prefabricate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
determinist al gândirii de grup (după Janis) Modelul este sugestiv prin el însuși, fapt care ne determină să nu-l mai comentăm. Mai important este să notăm că cecetările ulterioare au confirmat doar parțial concluzia lui Janis, potrivit căruia grupurile coezive, mulțumite/satisfăcute de ele însele, manifestă fenomenul de groupthink. Se sugerează că pot interveni și alți factori, cum ar fi, de exemplu, existența sau inexistența experienței lucrului împreună, securitatea sau insecuritatea soluțiilor și normelor grupurilor, intrarea sau nu în joc
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o întreprindere la alta; numărul de accidente; numărul de promovări; numărul de reclamații etc. Există și o serie de alți indicatori, mai puțin de ordin cantitativ și mai mult de ordin calitativ, printre care am putea enumera: existența unor grupuri coezive, cu relații pozitive, sau, dimpotrivă, a unor grupuri dezbinate, cu relații negative, de respingere între membri; dorința și aptitudinea participanților de a accepta cu ușurință schimbarea; executarea ușoară a funcției de conducere etc. După cum observăm, unii dintre indicatorii participării sunt
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dominanță; cei bine adaptați și stabili emoționali; cei care au un control intern; cei predispuși de a fi satisfăcuți; cei a căror personalitate este în acord cu solicitările mediului; cei care lucreează în grupuri mici; cei care lucreează în grupuri coezive; cei care sunt în relații bune cu șefii; cei care ocupă poziții înalte în organizații (managerii); cei cu salarii mari și posibilității crescute de promovare; cei care desfășoară activității clare, structurate, nestresante; cei care practică activități cu mare grad de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
alt maistru etc. Din acest exemplu observăm cum comportamentul productiv al muncitoarelor era susținut nu de o motivație profesională, ci tocmai de una psihosocială, iar stimulentul esențial care o ținea „trează” era tocmai apartenența lor la un grup de muncă coeziv, cu relații afective de prietenie, cu o conducere a grupului pe placul lor - maistrul permițându-le să-și organizeze activitatea așa cum credeau ele de cuviință. Existența unor structuri afective favorabile, precum și a unor structuri de conducere adecvate și acceptate de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
păstrarea unor identități „naționale” minoritare puternice, ca În Scoția sau Țara Galilor. În Germania, ca și În Franța, s-au folosit cu precădere termenii de „străin”, de „lucrător invitat” (Gastarbeiter) sau de „imigrant”, ceea ce ne duce cu gândul la importanta componentă coezivă ă culturală, În cazul Germaniei, republicană, În cazul Franței ă ce caracterizează integrarea. Acești termeni fac trimitere la un statut temporar, care urmează să dispară fie prin Întoarcerea În țara de baștină (Germania), fie prin accederea la cetățenie, proces prin
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
verbului de a dezvolta sensuri temporale, de persoană și de număr. Cu alte cuvinte, este esențială prezența predicatului într-o comunicare, cu rolul de centru de control, după W. Chafe, asupra elementelor componente ele enunțului, prin care se asigură funcția coezivă, de organizare sintactică, și funcția asertivă a acestuia, de aplicare la elementele realului, sau de aplicare la enunțarea însăși, la actul de vorbire, ca realitate distinctă; fiecare propoziție se structurează ca atare dacă și numai dacă include un predicat. În
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ceilalți” din „ca și ceilalți” este în legătură cu frații și surorile, menționați anterior, sau familia Water sau chiar poate cu mama sa decedată și Tizzie Dunn; iar referirea la „acasă” de la sfîrșit își are ecoul în exclamația „Acasă!” Toate aceste legături coezive nu diminuează caracterul narativ distinct al propoziției 16, în ce privește deictica, aspectul, forța de trimitere spre viitor, verbul dinamic ce exprimă clar o schimbare de stare, și folosirea unui participant deja predominant în text („ea”, Evelina) ca temă și subiect de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ști acest lucru. Prima dezvăluire a unei grabe voalate de a spune vine cu expresia neașteptată „ca acum” din fraza introductivă. Expresia ne aliniază rapid la orientarea imediată a personajului „Bertha” către lumea interioară proprie, „ca acum” fiind nu atît coeziv, legat de un anume moment cotextual specificat, ci mai degrabă expresiv și deictic, făcînd aluzie la momentul prezent, pe care l-am identifica fără dificultate dacă am fi Bertha însăși. Pornind de la această expresie putem afirma, pentru întreaga povestire, că
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
acumularea de coaliții cu scopuri distributive mărește complexitatea reglementării, rolul statului și complexitatea colaborărilor, și modifică direcția de evoluție socială" [Olson 1984, 110-111] Întrucît nu se întrevăd soluții simple și univoce la problema rigidității sociale ridicate atît de grupurile mici, coezive și particulariste, cît și de către coalițiile distributive mari și eterogene, e clar că, din felul în care pune problema Olson, reiese necesitatea de a acționa asupra rigidității sociale și de a diviza coalițiile distributive excesiv de ample. Atît în cazul SUA
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
caracterizate printr-o cultură politică omogenă și un comportament concurențial al elitelor politice, sistemele politice continentale (Franța, Germania, Italia), caracterizate printr-o cultură politică fragmentată și un comportament concurențial al elitelor, sistemele politice cu o cultură politică fragmentată și comportament coeziv al elitelor (Austria, Belgia, Olanda, Elveția) și sistemele politice cu o cultură politică omogenă și un comportament coeziv al elitelor. Așa cum se vede și în tabelul 10.3, rezultă patru tipuri de regimuri democratice, în ordine: democrații centripete, democrații centrifuge
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Italia), caracterizate printr-o cultură politică fragmentată și un comportament concurențial al elitelor, sistemele politice cu o cultură politică fragmentată și comportament coeziv al elitelor (Austria, Belgia, Olanda, Elveția) și sistemele politice cu o cultură politică omogenă și un comportament coeziv al elitelor. Așa cum se vede și în tabelul 10.3, rezultă patru tipuri de regimuri democratice, în ordine: democrații centripete, democrații centrifuge, democrații consociaționale și democrații depolitizate. Tab. 10.3 Tipologia regimurilor democratice Cultură politică omogenă fragmentară Comportament al elitelor
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
al elitelor. Așa cum se vede și în tabelul 10.3, rezultă patru tipuri de regimuri democratice, în ordine: democrații centripete, democrații centrifuge, democrații consociaționale și democrații depolitizate. Tab. 10.3 Tipologia regimurilor democratice Cultură politică omogenă fragmentară Comportament al elitelor coeziv concurențial democrație depolitizată democrație centripetă democrație consociațională democrație centrifugă Sursă: Lijphart [1968, 38] Democrația consociațională Pentru o vreme, s-a considerat că originalitatea contribuției lui Lijphart a constat în individualizarea categoriei de democrație conso-ciațională. Astăzi, însă, se acordă o atenție
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
totuși inevitabilă, potrivit unor specialiști pakistanezi în materie. O lecție a istoriei subcontinentului indian a constat în aceea că pe acele meleaguri existau multiple rase, triburi, religii, secte, un număr mare de limbi și culturi care au operat întotdeauna forțe coezive și divizive. Acolo, întotdeauna, a existat o balanță a acestor forțe și oricine ar fi întreprins ceva împotriva acelui echilibru ar fi fost pus nu numai în fața unor rezultate imediate cu consecințe imprevizibile, dar și iminente, mai devreme sau mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în care legăturile dintre indivizi sînt mai slabe: se așteaptă de la fiecare persoană să aibă grijă de ea însăși și de rudele imediate. în versiunea identitară colectivistă găsim societățile în care, încă de la naștere, oamenii sînt integrați în grupuri puternic coezive, configurate adesea în rețelele familiilor extinse (cu unchi, mătuși și bunici) care continuă să-i protejeze în schimbul unei loialități indiscutabile. Trebuie menționat că în acest context, cuvîntul "colectivism" nu are un sens politic, el referindu-se la un grup, nu
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]