236 matches
-
model pentru tinerii noștri instrumentiști, astfel încât a ajuns să ne suporte pe deplin cu toate erorile și defectele noastre. Mai mult, Barrie ghicește totdeauna când este nevoie de el, iertându-ne slăbiciunile ori tratându-ne cu îngăduință când suntem în cofă și cu franchețe când ne aflăm pe val. Iar noi îi povestim deopotrivă izbânzile și înfrângerile, adoptându-l ca pe unul de-al nostru, cu care uneori ne lăudăm ori ne sfiim, alteori ne confruntăm sau ne pizmuim. Aproape am
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
multă demnitate a oficialităților române în raport cu țările occidentale, pe de o parte, ceva mai multă fermitate în raport cu propriii noștri cetățeni care ne fac de râs n-ar strica. Altminteri, vom pune mereu căruța înaintea cailor și vom arunca apa din cofă cu copil cu tot. Soluția anunțată de dl Tăriceanu o fi bună la finlandezi și la danezi, țări de oameni disciplinați. La noi, orice măsură - și cu atât mai abitir una abuzivă, cum e cea la care mă refer - reușește
De la Bariera Vergului la Bariera Bruxelles-ului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11472_a_12797]
-
cu monograma mea. Cam atâta mă țineau, deocamdată, și mijloacele. Lozinca de campanie ar fi fost ,,patrie, hopa!", dacă nu irezistibilă, oricum la nivelul intelectual al vastelor tribune sportive. Iar pe afiș, distihul: ,,Singur între atâția hoți,/ îi pun în cofă pe toți". Cu un text asemănător, Gigi și Dorel au devenit deputați europeni. Tonul campaniei ar fi fost necruțător, în cazul când adversarul la al doilea tur ar fi fost Traian Băsescu, crâncen dacă Mircea Geoană, condescendent, când Crin Antonescu
Omul fără expertiză by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6729_a_8054]
-
au văzut ce-au câștigat, S-au hotărât cu mult elan, Să meargă iar la cununat, De câte două ori pe an. Soțul meu de revelion „Mi-a dat o stofă de palton, De-o să vă pun pe toate-n cofă. ” „Al meu mi-a luat magnetofon, Căci el, desigur, are stofă.” Curtezanul Flori mi-aduce, curte-mi face, Vine pus la patru ace, Mi-a PROPUS în multe rânduri, Că-mi vine SĂ CAD...pe gânduri. Văduva Viața (unii s-
Georgeta Paula Dimitriu by Georgeta Paula Dimitriu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83930_a_85255]
-
dogoritor. în jurul bisericii era adunat tot satul cu prapori, icoane și odoare bisericești. Preotul, în odăjdii bogate ca un episcop, intona cântece de rugă, făcând să răsune văile: "Dă-ne, Doamne, ploaie!". O bătrână lua în căușul palmelor apă din cofe mari de lemn purtate de fecioare și uda zidurile bisericii jur-împrejur. Apa se scurgea în pământ, umezind pentru o clipă buzele crăpate ale lighioanei. Apoi toaca, ciocănelele, bățul jitarului și o cruce furată din țintirim au fost aruncate în fântâna
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de nori alburii. Culesul se apropia de sfârșit. În fața cramei, erau așezate teascul, căzile cu struguri și mai la o parte dejul și călcătorul în care un om surd călca. Din dejul în care se scurgea, mustul era dus cu cofele în butoaiele din cramă. La treaba asta lucrau mama, mătușa Irina și, cu un cofăiel, dam și eu ajutor. Lângă crama noastră, se afla un ulm bătrân, înalt, cu coroana de frunze în formă de umbrelă și în lumina frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
cu acele naivități ale începutului, reușisem să-mi câștig singur cele necesare, nu mai eram o povară pentru săracii mei părinți, devenisem, dintr-o dată, un ajutor temeinic și cartoanele mâzgălite cu vopsele nu mai erau puse pe oale și pe cofe. Se transformaseră în bani. Și când, într-o zi, ziarul "Gloria" din localitate publică un lung articol, pe două coloane, despre neisprăvitul ce eram, mirarea părinților mei a fost mare. Mirarea și tot felul de sentimente au luat naștere printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ȘTEFAN] Ce? [DOCTORUL] Chem să te ducă la duș... să te răcorească puțin. [ȘTEFAN] Tot glumeț, doctore. JEAN Domnul doctor a chemat? D[OCTORUL] Da, copilul meu... Du-te la băi și zi c-am poruncit să-i toarne câteva cofe de apă-n cap... M-ai auzit! JEAN (rîzînd) Bine, d-le doctor. (apart) Ciudat doctor. (iese) [SCENA IV] ALECU Doctore! Doctore! DOCTORUL Bună ziua, amicul meu!... Cunoști pe domnul? A[LECU] O! [ȘTEFAN] O! DOCT[ORUL] A! O! Vă cunoașteți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
era decât o fată oarbă, nepoata holteiului, care, simțind miros de fum și auzind trosnetele flăcărilor, bâjbâi să iasă și începu a striga și a hăuli prelung. Din câmp oamenii sau adunat îndată și, făcând lanț până la gârlă, au azvârlit cofe și ciubere cu apă peste foc. Alții au sărit cu furci și cu topoare, împrăștiind și ucigând pojarul. Slobozite, animalele fură duse departe. Nemaiavând putere decât până la pereți, focul s-a ogoit. Vreme de un an casa a stat cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Ion, când lumea se înghesuia la butoaiele cu agheasma mare, chiar dacă era din belșug, să rămână și pentru a doua zi. Preotul intra din Ajun în casele credincioșilor, stropind cu o legătură de busuioc, agheasma purtată de dascăl într-o cofă din brad, pe rând toate încăperile, cântând: În Iordan botezându-te Tu, Doamne Închinarea Treimii s-a arătat; Că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; Și Duhul în chip de porumb A adeverit întărirea Cuvântului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la un râu, pe malul căruia străluceau mii de pietricele argintii. Noi le duceam la urechi și, sărind de pe un picior pe altul, strigam: ,,Auraș, păcuraș, Scoate apa din urechi, Că ți-oi da parale vechi. Și ți-oi spăla cofele Și ți-oi bate dobele!” După aceea, aruncam pietrele în apă și ne scăldam, cufundându-ne împreună în undele limpezi ca cristalul ale Ozanei ,,celei frumos curgătoare”. Când am ieșit la suprafață, Nică, nicăieri. Am început să strig disperat: Nică
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
oraș: orașul adormit; paradisul luminii; parcurile sunt triste; este pustiu și liniște; clopotnița de aur străvezie; oraș ca un furnicar; seara începuse să-și lase valurile negre asupra orașului. Despre primăvară: se-ntoarce iar proaspătă; primăvară fragedă, întinerită; veni cu cofa plină de rouă și lumină; vine într-o caleașcă încununată cu verdeață; un parfum ușor vine pe adierea amurgului; dulce serbare poetică; miresme calde de cimbrișor; iarba este de un verde-crud sălbatic; solii primăverii, ghioceii, își salută regina; ghioceii timizi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
păreții erau îmbrăcați cu scorțuri de lână; lângă horn, pe un pat lat, erau clădite perne, lăvicere și plapome, iar deasupra, pe culme, erau grămădite straie colorate femeiești, o cațaveică, o casâncă, și peste ele o pânză mare de in. Cofa goală, lângă ușă; toporul alături. O icoană cu candela stânsă, la răsărit. Toate erau cu grijă așezate, dar toate miroseau parcă a singurătate și a pustiu. Noaptea cucerise hanul singuratic. Am vrut să cercetez ograda, dar mi-am închipuit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prins aici, într-un copac, un roi, ș-acu ian uită-te dumneata ce de-a albinărit! Ce să faci? Își mai îndulcește omul sufletul din când în când și c-un dram de miere... Face cine cum poate... Cu cofa de brad, Măriuca trecea prin iarbă spre casă și intra pe ușa care însemna în lumină o pată neagră. Liniștea plutea peste marginea aceea de pădure, liniște ușoară pe care o tremura parcă strălucirea luminii; și tăcea frunzișul nesfârșit. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să cheme. Abia se deslușea, venea ca un freamăt prin codrul des: Măi Orofei, măi!... Tăcu și glasul. Și într-un târziu o secure începu a bocăni undeva, în adâncuri, în bolțile mai răsunătoare după ploaie. Femeia pădurarului ieși cu cofa și se îndepărtă spre fântână. Cumpăna se coborî, apoi se înălță scârțâind. Pe când venea repede spre casă, puțin încovoiată spre stânga, cu cofa în mâna dreaptă, Măriuca își strecură spre mine privirea tristă. Mă ridicai în picioare, îmi luai pușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
secure începu a bocăni undeva, în adâncuri, în bolțile mai răsunătoare după ploaie. Femeia pădurarului ieși cu cofa și se îndepărtă spre fântână. Cumpăna se coborî, apoi se înălță scârțâind. Pe când venea repede spre casă, puțin încovoiată spre stânga, cu cofa în mâna dreaptă, Măriuca își strecură spre mine privirea tristă. Mă ridicai în picioare, îmi luai pușca și pornii, pe lângă stupii de lângă pârău, prin marginea desișurilor, spre câșlărie. Mă gândeam cu milă la nevasta lui Voinea, la suferința ei vădită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
capul de sub horn. Întoarse ochii și rămase mirată în fața străinului. Fără voie își pături fusta de cit și cămașa de pânză, apoi zâmbi: Bună ziua... zise Niță Lepădatu ațintindu-și ochii asupra ei. —Mulțămim dumnitale, bădică... Moș Nastase căuta după ușă cofa. Bătu în ea cu vârful opincii. Zise repede, cu glasu-i ascuțit: —Așa... hm! fată mare... și cofa goală!... Pune mâna pe cofă, Marghioliță, și adă apă rece, să se răcorească un drumeț trudit... —Iacă mă duc, tătucă, răspunse rușinată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și cămașa de pânză, apoi zâmbi: Bună ziua... zise Niță Lepădatu ațintindu-și ochii asupra ei. —Mulțămim dumnitale, bădică... Moș Nastase căuta după ușă cofa. Bătu în ea cu vârful opincii. Zise repede, cu glasu-i ascuțit: —Așa... hm! fată mare... și cofa goală!... Pune mâna pe cofă, Marghioliță, și adă apă rece, să se răcorească un drumeț trudit... —Iacă mă duc, tătucă, răspunse rușinată și grăbită fata. Puse mâna pe cofă și ieși repede cu capu-n piept, cu ochii în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zâmbi: Bună ziua... zise Niță Lepădatu ațintindu-și ochii asupra ei. —Mulțămim dumnitale, bădică... Moș Nastase căuta după ușă cofa. Bătu în ea cu vârful opincii. Zise repede, cu glasu-i ascuțit: —Așa... hm! fată mare... și cofa goală!... Pune mâna pe cofă, Marghioliță, și adă apă rece, să se răcorească un drumeț trudit... —Iacă mă duc, tătucă, răspunse rușinată și grăbită fata. Puse mâna pe cofă și ieși repede cu capu-n piept, cu ochii în pământ. —Așa-i... hm! zise moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
opincii. Zise repede, cu glasu-i ascuțit: —Așa... hm! fată mare... și cofa goală!... Pune mâna pe cofă, Marghioliță, și adă apă rece, să se răcorească un drumeț trudit... —Iacă mă duc, tătucă, răspunse rușinată și grăbită fata. Puse mâna pe cofă și ieși repede cu capu-n piept, cu ochii în pământ. —Așa-i... hm! zise moș Nastase vesel. Atâta copil am și eu; femeia nu știu ce s-a făcut. S-a dus într-o bună zi, acu doisprezece ori treisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Înapoie vasul de lut și zise, înviorat, fetei: —Bună apă! Dumnezeu să-ți deie sănătate... și să-ți fie toate după inimă... — Așa... hm! ca apa nu-i nimica mai bun pe lumea asta... observă moșneagul. Fata zâmbea blând. Puse cofa cu apă după ușă, apoi se așeză la vatră, pe scăunașul ei cu trei picioare. Niță Lepădatu băgă de samă că fața i-i mai rumănă și pieptănătura mai lucie și mai linsă. Se privise în izvor și-și stropise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apropiară; și începu a râde. N-auzi tu, Marghioliță!... ia vezi de-o leacă de apă rece... Și ai pesemne și niște zahar... Iaca, iar a venit omul cel însetat. Lepădatu zâmbi, când fata se repezi din bordei sprintenă, cu cofa de apă în stânga și cu ulcica de lut în dreapta. —Ei, zise el, acu nu-s nici așa de trudit, nici așa de însetat ca atuncea... Ce mai faci? adăogi el privind drept pe fată. — Ce să fac și eu, bădică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tu, fa Marghioliță, zahar cu apă, ca la boieri... Zâmbind stânjenită, fata scoase din sân o hârtie pe care o desfăcu încet și alese din ea bucățele de zahar. Întinse flăcăului, dădu și lui tatu-său, apoi puse între ei cofa cu apă și potrivi și ulcica pe marginea cofei. Flăcăul se așeză pe prispa din proaspăt lipită; moșneagul se lăsă și el pe un snop de strujeni. Fata sta în picioare și Niță Lepădatu, mușcând din zahar, băgă de samă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Zâmbind stânjenită, fata scoase din sân o hârtie pe care o desfăcu încet și alese din ea bucățele de zahar. Întinse flăcăului, dădu și lui tatu-său, apoi puse între ei cofa cu apă și potrivi și ulcica pe marginea cofei. Flăcăul se așeză pe prispa din proaspăt lipită; moșneagul se lăsă și el pe un snop de strujeni. Fata sta în picioare și Niță Lepădatu, mușcând din zahar, băgă de samă că e îmbrăcată cu cămașă albă, cu horboțele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
umplu ulcica cu apă. Fata începu a râde, ochii i se micșurară și-i luciră. —Hm! așa-i, încuviință moș Tentea. Fetele iestea au obiceiul de umblă cu toate buruienile prin sân... —Busuiocul nu-i buruiană, tătucă!... răspunse fata. Luă cofa și ulcica și coborî în bordei, repede. Acolo, o auziră amândoi robotind o vreme, pe când vorbeau, în lucirile blânde ale soarelui. Când glasul subțirel al moșneagului nu se mai auzi, Marghiolița sui în bordei în lumina aurie și se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]