27,125 matches
-
s-au rătăcit în mlaștinile unui proletcultism cras, revenind tîrziu, mai mult sau mai puțin limpezitor, la poezia neîngenunchiată ideologic”. Alexandru Lungu a fost părtaș la acea scurtă, intensă, zbuciumată perioadă literară dintre 1944 și 1947, „răstimpul de beatitudine dintre colții și copitele a două năpaste ce au căzut peste noi”. Din care pricină efervescența creației în chestiune avea o notă dramatică pe care o putem reconstitui fără greutate. Funcționau pe atunci cîteva însemnate cenacluri liteare: Sburătorul postlovinescian, prezidat, prin rotație
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
și geografi au prezentat harta unei Românii de dimensiuni variabile, pentru a dovedi că evreii au fost exterminați, dar în afara granițelor țării! Sigur că ideea de patrie e sfântă, dar la fel de sfânt trebuie să fie adevărul, pentru că altminteri, la cine știe ce colț al istoriei, o să ne trezim și fără țară, și fără posibilitatea să mai livrăm omenirii adevărurile noastre înlăcrimate. Ambiția de-a vedea alb acolo unde e negru, și invers, nu e chiar atât de lipsită de meschine interese pe cât pare
Perimetru roșu cu antisemiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13634_a_14959]
-
nici mai mult, nici maipuțin decît două dosare de Securitate. Nici mai mult, nici mai puțin. Materialul bibliografic pregătit în vederea întîlnirii noastre? Nu-mi vine să cred. Arhiva operativă nr... murdare, năclăite, cartonate, de culoarea hîrtiei de sac, negre la colțuri și cu muchia de pînză smolită, cenușie, o singură dată dacă ai pipăit așa ceva nu ai cum să te înșeli, ele sînt acolo, un pic prea departe ca să le văd însă și numărul. Dosarele MT despre care funcționarii Serviciului Român
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
sosiți. Aceștia se apropiau, foarte repede după cum ni se părea nouă, într-un nor de praf și de ceață. Cînd fură alături, descălecară cu toții și dădură fuga spre noi, încîntați, pare-se, să dea peste niște semeni și peste un colț de verdeață. Se apropiară cu zîmbete largi și începură să ne salute cu formule în arabă, turcă, persană, armeană. Ai noștri erau stingheriți, dar nu se clinti unul măcar, nici unul nu se ridică în picioare, nici unul nu răspunse la salutul
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
închisoarea Bangu, unde i s-a dat OK-ul cu "recomandarea de a nu copia filmele americane și de a arăta realitatea așa cum e ea") și - last, but not least - implicarea reală a realizatorilor în soarta "copiilor străzii" din acest colț uitat de lume: după încheierea filmărilor, Meirelles și Lund au înființat o fundație pentru ajutorarea acestora Toate acestea, firește, n-ar însemna mare lucru, oricît de "nobile" intențiile, dacă Cidade de Deus n-ar fi un exemplu de Cinema viu
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
Vreau să iau mure cu mine. Și, deznodându-și basmaua de la gât, a despăturit-o și a întins-o pe jos. Au început amândoi să culeagă mure și au adunat o piramidă mare în basma. Pe urmă i-au legat colțurile două câte două. Să mergem, a spus bărbatul trecându-și degetul prin cele două noduri. Însă femeia a întors capul și a respirat adânc mirosul copacilor și al pământului. A ridicat mâna și pe vârful degetelor i s-a așezat
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
înainte. Acum ziua începea să scadă. Mi-e foame, a spus femeia. Avem mure, a spus bărbatul. A pus basmaua pe jos și a desfăcut nodurile. Dar basmaua era goală. Câteva clipe au rămas tăcuți. Pe urmă bărbatul a zis: Colțurile basmalei au fost desigur prost înnodate și murele au căzut una câte una, pe măsură ce umblam. Una câte una. Nici nu le-am simțit căzând. Mi-e foame, a spus femeia. Să mergem tot înainte, a spus bărbatul. Departe, printre copaci
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
Mihai Eminescu, pe atunci sufleur» (s.m.)" l "Încă un alexandrinism (Alexandria Teleormanului, bineînțeles): Zozi (Zoe Dumitrescu Bușulenga, n.n.) și Cioculescu fac pe micul ecran apologia vocabulei «tovarășe»" l "Pe strada Nuferilor, - cîndva Popov și încă mai cîndva General Berthelot -, la colțul unde se face intrarea spre clădirea liceului Nicolae Bălcescu, - pe vremuri Colegiul Național Sf. Sava -, era deschisă, pînă acum doi-trei ani, o cîrciumă. La una din mese - doi consumatori: omul de cultură, lungind o halbă de bere în așteptarea timpului
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
puritate, de sfințenie primejdioasă provocată de nesfârșirea zăpezii... Gândul că în imensitatea aceasta pustie, survolată, zac oasele tânărului prozator Răzvan Petcu lansat de mine la R. l. și a cărui neliniște l-a împins să facă funesta expediție în acest colț sălbatic al planetei. Himalaya, rândurile scrise în amintirea lui... De meditat de asemeni asupra Asiei lipsită de cavalerism și de milă creștină. Mila, ca o contrazicere a triumfului biologic. Politețe feroce ascunzând o cruzime, o agresiune atent pregătită. Și fraza
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
care-l pot rezerva scrisului spre a lucra la Istoria critică a literaturii române. Mă voi ocupa în continuare de revistă, fără a mai scrie o vreme editoriale. Ne vom revedea la toamnă. Pînă atunci, pun la dispoziția cititorilor acest colț de pagină pentru a-mi comunica opiniile și impresiile lor.
Editorial by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13786_a_15111]
-
printr-un mesaj aplaudat de toată lumea: "Eugen Simion este, astăzi, la o vârstă incredibilă pentru cine-l vede și aude, cel mai important critic al literaturii noastre postbelice. Autor al unor impresionante studii de sinteză, el n-a lăsat nici un colț al tabloului neacoperit. Nici exilul n-a scăpat atenței sale, lucru cu atât mai remarcabil cu cât, înainte de 1989, nu era deloc ușor să te referi la scriitori aflaț, de obicei ca urmare a unei opțuni politice, dincolo de granițele țării
Instantanee la Onești by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13800_a_15125]
-
par a controla în continuare punctele strategice și căile de comunicațe din Kosovo. Văzuț în carne și oase, ei se transformă în niște săteni oleacă speriaț, care așteaptă întoarcerea vecinilor albanezi, ca să scape de un coșmar" ( p. 37). În acest colț de lume ziaristul român are ocazia să întîlnească un timișorean cu un destin demn de filmele cu Van Damme. Novac Liublinco ( devenit Dragan Arsenovici) ajunge membru al trupelor speciale iugoslave după o copilărie de cvasi-handicapat în România. El este cel
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
ecranul calculatorului să câștige bătălia? N-ar putea internetul să ajute poezia, să unească poeții și să devină un aliat? FS. Cred că ecranul ni se va alia. Profesia mea n-ar exista fără internet: prietenii mei vin din toate colțurile lumii. E-mail-ul e așa de literar: e rapid ca un telefon dar e text scris. Poți scrie o conversație! Poți trimite variante ale unui text de cum l-ai scris. Gata cu xeroxul. Pot redacta Orient Express. Crește accesibilitatea comunicării: chiar
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
an, când din seiful inexpugnabil au dispărut trei miliarde de lei. În loc să-ți inspire încredere, locul te bagă în sperieți. „Firma" e plasată într-o casă obișnuită, pe-o stradă laterală. Dacă n-ar fi câinii feroci care-și arată colții prin gardurile cam dărăpănate, ai putea trece pe-acolo fără să observi nimic. Dar obligat să-ți ridici privirea, vezi geamurile nespălate, fără perdele, cu vopseaua scorojită, treptele murdare, acoperite de-un covor de coji de semințe, plantele uscate și
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
față. În spațiul dintre aceste banchete se creează o mică platformă unde pot sta în picioare încă vreo paisprezece-cincisprezece oameni. De regulă, mașina e goală sau aproape goală. Ei bine, ca un făcut, astăzi, când ajunge în stația „noastră" ( Brâncoveanu, colț cu Porumbescu), toate locurile sunt ocupate. Iar de coborât nu coboară nimeni. Aștept să-mi urce „echipa", urc și eu, ultimul, mă sprijin de una din barele orizontale. Troleibuzul pornește cu greu, frânează isteric, pornește din nou, pufăind nervos, se
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
ro); "executați un dublu clic pe iconița asociată programului (computerland.ro/gsm/manuale); "Desktop cu iconițe" (centru.go.ro); "un set de iconițe cu controale" (elektropc.as.ro); "abilitatea de a defini iconițe multiple" ( sunsite.bilkent.edu); "acea zonă din colțul din dreapta jos a ecranului Windows-ului, zona în care sunt afișate de regulă o serie de iconițe de dimensiune redusă" (e-scoala.ro/referate /informatica). Alternarea, în acelați text, a mai multor forme pare să indice o intenție de schimbare de
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
Alternarea, în acelați text, a mai multor forme pare să indice o intenție de schimbare de registru, prin asocierea lui iconiță cu un stil didactic, accesibil, colocvial: "în acest moment dați dublu click pe icon-ul "My Computer" situat în colțul de stînga-sus al desktop-ului dvs (este o iconiță care "aduce" a calculator") (portal.softnet.ro). Alegerea cuvîntului iconiță se explică printr-o anume nevoie de expresivitate, probabil și ca o încercare de diferențiere față de icoană; și chiar printr-o
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
a întregii bande. Altminteri avea să fie vai de capul lui Hitler își chema aghiotanți și secretarii și urla: Cine a adus hârtia asta?" Eu asistam, invizibil, la această scenă și la furia lui inutilă, aflându-mă undeva într-un colț al biroului. A doua zi îl omoram pe Goebbels, de pildă. De acolo mă deplasam la Roma căci eram și invizibil și ubicuu și procedam la fel cu Mussolini. Între timp mă strecuram în dormitorul unei femei încântătoare și acolo
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
Caragialeta bis, p. 63). Finalul din La Moși sau urmările unei alimentații proaste își sporește efectul comic printr-o sonoritate care trimite într-un fel cu gîndul al sfîrșitul ceremonios al celebrei balade a lui Ștefan Augustin Doinaș, Mistrețul cu colți de argint: „.../ cînd tòți tac și muzica tace de tot,/ de sub scaunul căruia, oare,/ se-aude-o cadență ca de fagot?" (Caragialeta p. 44) Cu minuție de orfevru își cizelează Șerban Foarță versurile în Caragialeta și Caragialeta bis. Prozodia este pe cît
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
la casă, stilul mi s-a schimbat. Mă plimb, pe jos, prin cartier. Traiul acesta implică altfel de relații. Cu tine și cu ceilalți. Pe orizontală. Adică, orice fel de comunicare se realizează cu vecinii de pe stradă, cu măcelarul din colț, cu aprozariștii din capătul străzii care n-au copii și îl îndrăgesc pe al tău, cu patronii sau vînzătorii - mai mereu complici sau cîrcotași față de marfa adusă de șefi - de la buticurile, numeroase, din zonă. Este un păienjeniș cu zeci de
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
evreu și tulburătorul lui destin. El și eu, tîrziu, după miezul nopții. Ajung la buticul meu de unde iau bere. Băieții îmi fac semne că n-au bere rece, de parcă ar fi iarnă și nu caniculă. "Doamnă, mergeți și căutați la colț, or mai avea ei o sticlă, două pentru dumneavoastră și vă așteptăm la una scurtă". "Nu prea am stare în seara asta, băieți, și, pe urmă, iar vă bat, vă supărați și, uite, nu găsesc bere rece la voi." " Da
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
se schimbă cu acela al unei largi piețe pietonale - cu pavaje multicolore - din Edinburgh, la Zürich se poposește într-o veche pensiune, așezată, la etaj, pe un fel de pasarelă ce traversează, sus, o străduță îngustă, pentru ca, prin fantoma turnului Colții, să ne întoarcem acasă și să aflăm ce era cu inscripția în litere chirilice, de pe acel horloge solaire, ca să medităm, prin urmare asupra îndemnului: "Siliaște, oame, că te rămâne vremiia." Asupra acestor șase cuvinte, separat și împreună, povestitorul va aplica
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
televiziunea este un microscop uriaș, ce permite lumii să pară mai frumoasă ori, dimpotrivă, mai hâdă decât este în realitate, în timp ce radioul convoacă o imensă ureche, în care se zbat zvonurile și rumorile omenirii întregi. Dacă televizorul are ceva din colțul ochiului unei femei care, privind, te poate face, după caz, omul cel mai fericit sau mai trist cu putință, radioul, la rândul lui, aduce câteodată cu o ușă mică pentru adevăr, iar altădată cu o poartă mare pentru minciună. Dar
O ureche imensă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13878_a_15203]
-
care lucește perseverent în diapazonul cu tinitus exersat a percepe un ton slab al unei lovituri de vânt el însuși o jucărie distrusă cu oase dintr-un schelet ușor carcasă de pasăre, bumbac apretat un copil îmbătrânit din vertebra în colți cu gură de lapte căutând disperat pieptul închis Gâtul alb cu pete al unui porumbel gângurindu-și depărtarea. Cerul din incubator Femeile pline de dor Fătul care a murit Stând în rotunda membrană din deschizătura vaginului Perechea de gemeni, nenăscutul
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
liniștea, le verific țesuturile în căutarea celei mai mici asperități, dar totul este inutil, din fericire, iar Marta îmi anunță repede următoarea sa expediție, o încântătoare gânganie, a cărei irupție îmi produce un sincer entuziasm: cum mai sare dintr-un colț într-altul, cu câtă sprinteneală le împinge pe cele mai mari sau trage de ele și pe urmă șerpuiește în fața lor, insolentă și batjocoritoare, cu grația binevoitoare a copiilor acrobați. Mi-ar fi plăcut să-i dau un nume, să
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]