299 matches
-
de istorie, întrucât ne-ar dezvălui, tratate statistic și interpretate sociologic și psihologic, amploarea unui fenomen care a făcut, și el, parte din strategia colectivă a adaptării la context, cu scopul de a-i folosi (și deturna) mai bine posibilitățile: colaboraționismul interesat. Acestea sunt doar câteva dintre modalitățile unei posibile reconstituiri - fie și fragmentară - a vieții cotidiene în comunism, ce ar îmbogăți, neîndoielnic, imaginea noastră despre o lume părăsită pentru totdeauna, dar care continuă totuși să ne urmărească. Referințe bibliografice Ariès
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
opinie. La această situație - cu totul diferită de marginalitatea socială din perioada debutului - se adaugă o campanie de autopromovare exclusivistă, prin care generația ’80 e prezentată drept singura generație literară importantă după cea interbelică, predecesorii ei imediați fiind contestați pentru colaboraționism cu regimul de dictatură și pentru cantonarea în modernismul întârziat, iar succesorii imediați fiind de asemenea contestați ca imitatori lipsiți de originalitate și aderenți anacronici ai unor estetici literare perimate. O. e glorificat cu accente similimilenariste ca izbăvitor al literaturii
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
programele instituționale formale ale statului. Mass-media abundă în prezentări de evenimente mondene și mai ales de accidente și crime. Acestea sunt și mai mult întărite de multiplele suspiciuni și mai rarele confirmări sau condamnări ale corupției și corupților sau ale „colaboraționismului” cu forțele represive ale regimului comunist. „Spațiul mioritic” este una dintre expresiile intens ironizate și folosite în contexte derogatorii sau pentru a contrasta cu realitățile mizere din comunitățile sărace sau uitate de istorie. România informală aproape că a devenit sinonimă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Biserica Ortodoxă în lupta pentru pace și dezarmare”, „Credința strămoșească pe calea progresului,” „Ortodoxia și propășirea patriei” - și-au pierdut subit popularitatea. Asta nu înseamnă că veți pomeni vreodată o discuție serioasă despre originea și terapia acestui coșmar est-european numit colaboraționism. N-o fac rușii, n-o facem nici noi. Procesul comunismului a rămas în seama eshatonului. În loc să recunoască imediat mucenicia unor mari cărturari din închisorile comuniste - cum ar fi exemplul lui Mircea Vulcănescu -, ierharhii pravoslavnici s-au grăbit să canonizeze
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
astăzi doctorate de Filozofie la Universitatea din Timișoara (minus punctul opt). Reptile de tot soiul, scurse din cadavrul lui Ceaușescu, își extind fără remușcare impostura și dominația. În schimb, cei puțini care au greșit în comunism, asumându-și public păcatele colaboraționismului, n-au drept nici la clemență și nici la iertare. Scuipatul cu venin compromite orice autentică vindecare. Din același buget de stat extragem fonduri pentru pensiile fidelilor colonei ai Securității și chilipirul pentru văduva unui fost deținut politic. Nădușeala ipocriziei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
au regăsit gustul pentru Comuna din Paris (versiunea 1968) și neomarxismul ecologic („Apocalipsa după Al Gore”). La un pol, ierarhiile dispar, în timp ce, la celălalt, intransigenții exclud dialectica iertării. În acest context anomic și arbitrar, cum să mai încadrezi discuția despre colaboraționismul liderilor Bisericii Ortodoxe și - de altfel - ai celorlalte religii recepte din România comunistă? Dacă opera internă de ecarisaj în spațiul eclezial, politic, academic și cultural a eșuat lamentabil, care mai sunt atunci vocile inatacabile ale discernământului moral? Toamna smintelilortc "Toamna
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
capetelor de acuzare. Rabatul de la principii, tergiversările alunecoase, penibilele autovictimizări, baricadarea sub regula excepției, discuțiile pe procedură - totul ne este servit, în afară de mărturisirea adevărului și pledoaria deschisă pentru dreptate. Miniștrii minoritari suspectați de corupție și înaltul cler ortodox acuzat de colaboraționism cu fosta Securitate tolerează cu egală bucurie amestecul de ipocrizie avocățească, minciună comunistă și regresie levantină. Așa se face că studierea detaliilor pare indezirabilă, vocea presei libere le repugnă, iar culpa colectivă impune rapid sentimentul fraternității. Împăcarea cu satrapii este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
presante, poate chiar originea nesănătoasă și antecedentele penale ale unor membri ai familiei, patriotismul solidarității și, eventual, avantajele câștigate prin docilitate. Rațiunile negative (frica sau lașitatea) erau amestecate cu argumentele pozitive (emanciparea socială sau calificarea profesională), așa încât natura malefică a colaboraționismului să fie discret camuflată sub teancul de file și mormanul de vorbe ale Securității. Confuzia riguroasă a termenilor, în zorii unui dincolo de bine și de rău, făta apoi acceptul. Odiseea pârei putea începe, sincopată fiind numai de remușcările neputinței. Fără
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
legiune. Riscul ipocrizieitc "Riscul ipocriziei" În același timp, discursul purgativ al societății civile s-a dovedit adesea vulnerabil la ranchiună și ipocrizie. În decorul mizerabil al dezbaterii noastre publice, acolo unde călăii se amestecă vesel cu victimele, acuzațiile insistente de colaboraționism - nu întodeauna făcute pe baza unor probe irefutabile (vezi alegația lui Mircea Dinescu despre „arderea dosarelor” în decembrie 1989) - au putut să pară niște acrobații stilistice încărcate de resentiment. Generalizări gratuite și portretizări sumare au lăsat loc la nenumărate confuzii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
aveau uneori în spate ani de practică publicistică pe teme literar-culturale cu (transparent) încifrată miză politică - discursul „rezistenței prin cultură” -, făcuseră mic politicianism (în Uniunea Scriitorilor), aveau deci un mic trecut de „războinici culturali”. Cei ambițioși, lipsiți de scrupule până la colaboraționism și la amoralismul megalomanilor (ceea ce-i aducea pe unii în mediul nomenclaturii), făcuseră chiar mare politică, dacă se putea face politică mai jos de vârful piramidei comuniste, în Comitetul Central, Marea Adunare Națională, în străinătate - sub control de partid și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Stângii intelectuale germane.) Lectura lui Tocqueville a fost relansată de lucidul Raymond Aron - transformat din filozof al istoriei în „spectator angajat”- într-o Franță postbelică sufocată de iliberalismele de sorginte marxistă ridicate pe ruinele iliberalismelor interbelice de dreapta, descalificate de colaboraționism 5. Până și re-branding-ul lui Tocqueville ca Anti-Marx, destul de forțat, trebuie să fi fost calculat de Aron, care lupta concomitent și pe „frontul” opoziției față de excesele și derapajele gaullismului. Lui Aron și discipolilor săi, apoi discipolilor acestora, trebuie să le
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai aprigi propagandiști ai liberalismului - până și Raymond Aron - lucrând la ordinele și în solda americanilor, în sensul cel mai strict al termenului. Dacă acuzațiile sunt întemeiate - și, până la un punct, sunt -, mai multe aspecte se cer clarificate. Există un colaboraționism bun, care merge în sensul libertății, și un colaboraționism rău, care merge în sensul tiraniei? Era mai bine să se lase lucrurile în voia unei evoluții firești, de la antifascism, prin socialism și comunism, către - eventual - o Stângă nonmarxistă, apoi una
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lucrând la ordinele și în solda americanilor, în sensul cel mai strict al termenului. Dacă acuzațiile sunt întemeiate - și, până la un punct, sunt -, mai multe aspecte se cer clarificate. Există un colaboraționism bun, care merge în sensul libertății, și un colaboraționism rău, care merge în sensul tiraniei? Era mai bine să se lase lucrurile în voia unei evoluții firești, de la antifascism, prin socialism și comunism, către - eventual - o Stângă nonmarxistă, apoi una antimarxistă, care să treacă prin „a treia cale” spre
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și incompatibil cu angajarea civică. Această restrângere și „asanare” ideologică a complexului literar românesc, săvârșită Îndeosebi În revistele Contemporanul (reapare În sept. 1946), Revista literară (1947), Flacăra (1948), care se adaugă campaniei de epurare și prohibire a literaturii susceptibile de colaboraționism nazist sau legionar din perioada "vânătorii de vrăjitoare" (Începută Îndată după aug. 1944), nu dau, totuși, imaginea completă a redimensionării și mutilării moștenirii literare. Ea va culmina, În 1948, cu procesele de presă intentate purtătorilor de steag ai modernității literare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
putere și opoziție! Recunosc spășit: și azi îmi bubuie mustrător în minte cele trei cuvinte pe care mi le-a înfipt în auz Antonie Plămădeală în primăvara lui 1991 la Sâmbăta de Sus. Eu îl tot hărțuiam pe teme de colaboraționism ceaușist. El se dezvinovățea senin, cum că a slujit Biserica, ideea creștină, nu buzunarul propriu. În fine, zice el, și-mi face semn către sutele de credincioși care așteptau cu lingura-n aer semnul de cuminecare al Păstorului: „Oamenii trebuie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pe Giannis să luăm masa a doua zi în satul vecin. Proprietarul restaurantului știa mult mai multe lucruri despre Costash . De pildă că era un om retras , că nu ieșea niciodată, că nu era colaboraționist, era o minciună povestea cu colaboraționismul. Fusese pe vremuri primar, dar își pierduse popularitatea . Brusc , patronul îi spuse ceva lui Giannis și acesta se ridică în picioare. În ușă stătea un localnic înalt care se uita la noi bănuitor, pe urmă se așeză la masa noastră
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
jumătate de veac. Lui Hergé, iar nu lui Tintin, îi va fi dat să înfrunte demonii Belgiei ocupate de germani, lui Hergé, iar nu lui Tintin, îi va fi dat să se confrunte cu izolarea postbelică născută din trecutul de colaboraționism, lui Hergé, iar nu lui Tintin, îi va fi dat să se lupte cu epocile în care totul pare să își fi pierdut sensul. El, Tintin, traversează deceniile în costumația retro a interbelicului, curățat de zgura cotidiană, izolat fiind în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din perioada 1913-1918 ale membrilor cercului constituie un subiect care ar merita, în alt context, o abordare aparte, incluzînd explorarea cotidianului Seara, a cazului Aristide Blank, a „cazurilor” Arghezi, Galaction & Co și a polemicilor din anii 1918-1922 pe marginea „dosarelor colaboraționismului” din presa și din mediile culturale autohtone. O dominantă pare a fi atitudinea antioficială: ambiguă în privința războiului și ostilă față de „politicianismul plutocrat și corupt” al Partidului Liberal. Boemi antiburghezi, unii apropiați cercurilor conservatoare, alții - celor socialiste, nu puțini predispuși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acestuia. Este și cazul grupului care înființa la Sibiu, în 1921, revista Gîndirea (Cezar Petrescu, Ion Marin Sadoveanu, Adrian Maniu, Nichifor Crainic). De asemenea, cazul unor scriitori moderniști precum Camil Petrescu, Gala Galaction și Tudor Arghezi (ultimul — condamnat penal pentru colaboraționismul din perioada ocupației germane). Un gest de „neutralitate antirăzboinică” fusese însăși plecarea din țară, în 1915, a viitorilor dadaiști Marcel Iancu și Tristan Tzara. După despărțirea lor din 1918, cei doi comilitoni se vor reîntîlni — dincolo de frontiere și de resentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Argetoianu, a conservator-democratului Take Ionescu, combate Constituția liberală din 1923, ironizează acid „mecenatul” regal și literatura Reginei Maria („cea mai propagandistă dintre regine”, v. „Coroana și literatura“, nr. 39-40) și ia în mod consecvent apărarea intelectualilor și politicienilor acuzați de colaboraționism cu ocupantul german în timpul Primului Război Mondial, sub guvernarea liberalilor. O făcuse mai demult, alături de el, și B. Fundoianu, în Chemarea, nr. 17, 20 februarie 1918 („Tudor Arghezi“), unde afirma - în apărarea „trădătorului” Tudor Arghezi - că acesta „ne-a dat cel dintîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu există un fundal mai potrivit, o atmosferă mai prielnică decât Parisul. În ceea ce mă privește, m‑am simțit adeseori sfidat și desconsiderat de francezi, eu nu vedeam În Vichy doar un produs al ocupației naziste. Aveam ideile mele despre colaboraționism și fascism. - Nu știu dacă‑i vorba de susceptibilitatea ta evreiască sau de nefireasca ta nevoie de a fi Întâmpinat cu căldură, Îmi spunea Ravelstein. Sau poate socotești că francezii sunt ingrați. Pentru mine nu‑i greu să dovedesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
propun ca temă a viitorului simpozion, de la anu’ care vine, tot pe vremea asta. „I-a băgat la cutie“, chicoti una dintre fetișcanele acelea. „Da’ de ce, mi se pare rezonabilă ideea“, îi răspunse un băiat. „Dacă e să vorbim de colaboraționism, de ce să nu spunem lucrurilor pe nume. Doar nu ei sau cei ca ei sunt vinovați. Vai de capul lor prin ce au trecut...Ăia de i-au băgat însă, vedeți și voi, conduc acum afacerile. Doar am dezbătut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
suntem chiar așa...“ Plecă dintre ei. Se îndreptă spre masa celor care conduceau dezbaterile. Vintrițeanu isprăvise. Din sală venea Zamfireasca. Târa cele două sacoșe de plastic în care ducea cărțile și desenele cu care își ilustra expunerea despre artă și colaboraționism. Era furios pe ea. Uitase să aducă coliva la parastasul care îl făcuseră ieri la monumentul celor căzuți. Cântaseră cei trei preoți veșnica pomenire dând din mâini cu o colivă imaginară. Îi făcu semn profesoarei să treacă la locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai bine decât sub oricare dintre guvernele dinainte de 6 septembrie 1940 și decât cele de după 21 ianuarie 1941. Astfel, legionarii au dovedit cu prisos că sunt „copiii lui Eminescu”. Așa Îi caracterizase marele savant Simion Mehedinți. O dovadă clară de colaboraționism În numărul din mai 1995 al revistei „Gazeta de Vest” se poate citi, pe a doua jumătate longitudinală a paginii 8, autobiografia cunoscutului publicist VALERIU C. NEȘTIAN, intitulată „Cine ești dta, d le Neștian?” și Însoțită de fotografia autorului. Reproduc
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
recunoștea un protestatar din acele zile incendiare, „a fi victimă nu înseamnă neapărat a fi erou”. Maratonul insurecțional timișorean a constituit, din 20 decembrie, și o bătălie de orgolii între proaspeții lideri ai mulțimii care se suspectau între ei de colaboraționism cu fosta Putere politică sau de ambiția de a accede în vârful posibilei noi Puteri politice. Înainte de 20 decembrie nu a existat doar curaj, ci o stare hibridă de curaj, spaimă, instinct de supraviețuire. Radu Ciobotea trage următoarea concluzie: „Nimeni
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]