407 matches
-
bătaie. Tânărul și-a înfrânt adversarul, dar acesta l-a reclamat. În urma anchetei, studiosul milițian a fost pedepsit și trimis în secția de pedepsire a deținuților; acestora le aplica corecțiile indicate în rapoartele de pedepsire, ca să dovedească că nu este colaboraționist. Nu după mult timp, sub învinuirea că am cântat cântece legionare, am fost dus în secția de pedeapsă și predat chiar acestui tânăr milițian pentru a-mi administra lovituri de bâtă sau de frânghie, după dispoziția ofițerului politic. Când m-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în comuna Rânzești din jud. Fălciu și dclarase că „...venise cu nemții luat cu sila”. Cu maximă certitudine, acest cetățean greșise fatal scriind așa ceva deoarece gealații ruși din comisia de triere atâta așteptau: să dea nas în nas cu presupușii „colaboraționiști”. Ciubotaru se refugiase împreună cu soția Marta și cei trei copii ai lor. Iată și alte nume de solicitanți de repatriere: David Gherghi (Răciula, Lăpușna), Dogar Avram (Botnăreștii Vechi, Tighina), Dumanschi Paraschiva (Fălești, Bălți), Silvestru Gavril (Nemțeni, Lăpușna), Ciubotaru Nina (Nicolăeni
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de a-și publica opera în străinătate. Alina Pavelescu arată că deschiderea unui dosar de urmărire informativă, pe lângă imixtiunea politicului și a Securității, a contribuit la structurarea, de-structurarea sau restructurarea alianțelor în interiorul câmpului literar. În disputa dintre dintre "grupul colaboraționist" (Eugen Barbu și revistele Luceafărul și Săptămâna) și cel "independentist", Marin Preda s-a situat de partea celui din urmă, ceea ce i-a adus o serie de funcții (vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor și director al Editurii Cartea Românească) care i-
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de patronaj profesional provenite din perioada pre-comunistă32, strategiile de acumulare a capitalului simbolic pot funcționa, în anumite momente, într-un mod paradoxal 33. Lui Marin Preda, alianța din anii '60 cu grupul independentist, aflat în relații de ostilitate cu cel colaboraționist îi aduce, în 1968, funcția de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, ceea ce îl transformă, din simplu scriitor consacrat, în actor al instanțelor de consacrare profesională. În 1970 este numit și director al Editurii Cartea Românească, editură patronată de Uniunea Scriitorilor. O
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
televiziune, ce-o fi fost el - își continuă însă judecățile, ca un inchizitor care nu se îndoiește nici de adevărul convingerilor sale, nici de oportunitatea acestora. A mai avut el ocazia să-i condamne pe lași, pe pervertiți și pe colaboraționiști, dar niciodată între friptură și tort, ca acum. „Gata, domnule - spune gazda - ți-ai făcut numărul, treci de halește!“ Imaculatul însă ia invitația ca pe un afront. „Eu cu astfel de lucruri - face el încruntat și căutând în jur, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
caracterizează în stilul său violent și acid aproape toată „lumea bună” a scriitorimii române. Astfel, criticul „Ion Negoițescu este homosexual”. „Nichita Stănescu - asexuat”. „Corneliu Vadim Tudor - gagica lui Eugen Barbu”. Alexandru Paleologu este, în viziunea lui Don Cezare, „iudă și colaboraționist”. De asemenea se dau publicității documente care îl încriminează pe Paul Goma. Printre acestea, se numără și declarația de retractare și de iertare a păcatelor, în care Goma îi mulțumește sincer lui Ceaușescu (Documentele fac parte din Arhiva S.R.I.). Nu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
au aparținut unui grup (desigur, minoritar) care primea ordine clare și care respecta o anumită strategie ; dacă nu, atunci poate că au fost inventați - sau ar fi fost inventați oricum. * Amintesc aici și opinia unui fost istoriograf comunist și notoriu colaboraționist ceaușist, Dan Zamfirescu (Războiul împotriva poporului român, 1993), nu numai din dorința de a inventaria toate speculațiile posibile asupra revoluției, dar și fiindcă teoria lui este grandomană și naționalistă într-un sens mai puțin obișnuit. Emfatic și demagog, Zamfirescu vede
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
templul lui Zeus Olimpianul, autorizează jertfele păgâne și prostituția rituală la Ierusalim. Toate aceste măsuri făceau parte dintr‑un foarte ambițios proiect de elenizare forțată a Iudeii, căruia populația i se opunea cu îndârjire, în ciuda existenței unui număr important de „colaboraționiști”. Capitolul 7 redă această situație de criză sub forma unei înlănțuiri de simboluri teriomorfe corelate, într‑o oarecare măsură, cu simbolul statuii prezent în capitolul 2. Prezentăm mai departe, pornind de asemenea de la versiunea lui Theodotion, textul în cauză: 2Eu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tirani” care au înlăturat democrația ateniană, în anii 403-404 î.Hr., printr-o lovitură de stat prilejuită de dezastrul războiului peloponesiac. Odată renăscută, democrația trece la represalii, asumându-și chiar responsabilitatea morții lui Socrate (399 î.Hr.), prieten al mai multor tineri „colaboraționiști” din timpul tiraniei „Celor 30”. Urmează marile „nenorociri syracuzane” ale lui Platon, care au început în 396 î.Hr. Încercarea de a schimba regimul politic al Siciliei cu ajutorul tiranului Dionysios cel Bătrân s-a încheiat catastrofal. La fel și următoarele două
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
deportare, ci de texte, de discursuri, de conferințe s-au făcut vinovați de înțelegere cu inamicul și de înaltă trădare. Dar noi știm multe despre relativitatea polemică și contingentă a acestor noțiuni. Aprecierile pe care le fac aici asupra scriitorilor colaboraționiști sînt perfect arbitrare, neverificabile și nefalsificabile, e o chestiune de morală, de psihologie, de metafizică personală. De moment politic. De raporturi de forță. Dar stabilirea unei relații de cauză/efect între un articol antisemit publicat în N.R.F în 1942
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de la ce punct încolo - de curată lașitate? D.T.: Colaboraționismul este o temă care va continua să stârnească multe controverse. De la credința potrivit căreia, atâta vreme cât în România nu a avut loc o decomunizare așa cum a avut loc o denazificare în Germania, colaboraționiștii nu vor avea vreo problemă să colaboreze în continuare cu neadevărul, până la piruetele cele mai greu de imaginat în jurul acestui subiect mai spinos chiar decât cel menționat într-un poem celebru al lui Geo Dumitrescu, confruntările se vor înteți. Este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
un val, orbindu-ne și, nu de puține ori, anesteziindu-ne vechile reflexe?! Sau cu Marin Preda? Sau chiar cu Nichita, prietenul, aproape idolul nostru, Eminescul zilelor noastre, indiscutabil un real prinț al poeziei europene postbelice?! Să fi fost el un „colaboraționist, un poet comunist” cum Îl categorisește dl Gricurcu, confortat de Monica Lovinescu și de „grupul ei”, a cărui influență nu o putem desconsidera?! Sau Marin Preda, apărat, e drept, cu oarecare rigiditate, de Eugen Simion, dar care, ca și Nichita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
țăranilor, ostașilor abia întorși de pe front că noua putere de orientare sovieto-comunistă va coborî fericirea pe pământul românesc. Pe baza legii reformei agrare din 23 martie 1945 au fost expropriate toate proprietățile moșierești ce depășeau 50 ha., proprietățile funciare aparținând colaboraționiștilor cu Germania nazistă, criminalilor de război și vinovaților de dezastrul ce se abătuse asupra țării, precum și ale acelora care în ultimii șapte ani nu și-au exploatat direct terenurile, cu excepția loturilor de până la 10 ha. În ceea ce privește procedura împroprietăririi, legea stabilea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de bărbați. Dar jumătate din umanitate rămânea prizoniera „tradiției” și era izgonită din competiție, oricât de hulită era tradiția societăților care postulau inegalități din naștere și pledau doar pentru inegalități dobândite prin competiție și merit. Puțini bărbați luminați au devenit „colaboraționiști” ai femeilor (cum îi numea Nietzsche). Condorcet, Von Hippel, John Stuart Mill sau la noi: C.A. Rosetti, Bolliac, Gherea. În majoritatea statelor, până în jurul lui 1946, femeilor nu le erau necunoscute, total sau parțial, dreptul la proprietate, divorț, custodia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
târziu, este cel al marii purificări de clasăxe "„purificărideclasă". Au fost eliminați, în genere, prin deportare în gulaguri, în mod special cei socotiți „dușmanii de clasă”: burghezii, chiaburii, intelectualii „șovăielnici” (a se citi nedogmatici și care nu doreau să devină colaboraționiști), preoții. Aceasta a însemnat adesea separarea și distrugerea familiilor „dușmanilor de clasă”12. Relațiile de rudenie cu persoane din aceste categorii, mai ales căsătoriile, deveneau stigmate sociale și o pată neagră în propriul dosar de cadre. Tendința de a ascunde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
ei jucase un rol politic important în guvernul austriac după Anschluss, deci sub germani, alți doi, la fel, și al patrulea, un vienez, profesor de desen și pictură care și el, desigur, avusese un rol politic și era deci considerat colaboraționist. Era cel mai în vârstă dintre noi toți și având o meserie în care nu eram complet profan și fiind, în același timp, și un om simpatic, a fost singurul cu care m-am înțeles și a lăsat o urmă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
putea deschide gura fără a face jocul acuzatorilor sunt lucruri de care mă lovesc în fiecare zi, chiar aici în Palestina. Nu mai știi ce să faci... Între fasciștii din Hamas care nu mai visează decât legea coranică, Șaria, și colaboraționiștii din Autoritatea palestiniană care mănâncă din palma americanilor, îmi spune un profesor din Birzeit, de partea cui vreți să fiu? Mie nu-mi plac nici unii nici ceilalți. Numai că totul se întoarce împotriva noastră. Dacă suntem politicoși și drăguți, ieșim
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și științifică!Ă prin publicare: de studii și cărți. Soții Ierunca și suita care-i înconjoară (G. Liiceanu sau Grigurcu în țară, de exemplu!Ă au vrut, după revoluție, să arunce mărul discordiei printre literații români, avansând unele concepte precum: colaboraționiști, scriitori comuniști etc., „înfierând” uriași creatori precum Călinescu, Sadoveanu, M. Preda sau Nichita Stănescu și încercând să creeze un microclimat de teroare intelectuală în rândurile scriitorilor sub semnul „revanșei”, al „tribunalului istoriei” sau al „moralei”. Ideea, chiar, că „unii” au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
obicei susținută și „apărată” de inși sau excentrici actului cultural propriu-zis, sau creatori sterili, semi-ratați, „procurori ad-hoc” ai unor momente de criză, demagogi insistenți ai așa-zisei „dreptăți și moralități” în creație și cultură. A-l face pe Marin Preda „colaboraționist”, pe Nichita Stănescu „poet comunist”, a nega valoarea tuturor premiilor U. Scriitorilor într-o jumătate de secol de creație literară (cum o face o redactoare a României literare, infirmând nu numai pe eminenții critici, citați de mine mai sus, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
literaturii. Ei au avantajul de a apărea lângă nume reprezentative tocmai din cauza uniformizării limbajului poetic, utilizării șabloanelor obligatorii, ceea ce, din păcate, îi fac egalii unor scriitori autentici în această degradantă tentativă de afirmare cu orice preț. 4. Românii din exilul colaboraționist. În numerele din revista pariziană Ethos, „Antologia rușinii“, reluată după o întrerupere de 10 ani, este însoțită de o rubrică paralelă intitulată „Români deplasați“. Aici sunt demascați reprezentanții așa-numitului exil colaboraționist, care, din diverse motive, nu cu mult diferite
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
afirmare cu orice preț. 4. Românii din exilul colaboraționist. În numerele din revista pariziană Ethos, „Antologia rușinii“, reluată după o întrerupere de 10 ani, este însoțită de o rubrică paralelă intitulată „Români deplasați“. Aici sunt demascați reprezentanții așa-numitului exil colaboraționist, care, din diverse motive, nu cu mult diferite față de cele ale adulatorilor din țară, scriau în presa colaboraționistă (Europa și neamul românesc, Noi, tracii, dar mai ales în organul partidului Tribuna României, moștenitorul Glasului Patriei) despre realizările României comuniste. Aberațiile
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
observa, la cei prezenți cu mai multe texte, evoluția discursului pro-partinic și, în multe cazuri, a liricii pro-partinice. În aceeași revistă, Virgil Ierunca are și o rubrică separată, intitulată ironic „Români deplasați“, unde sunt prezenți membri ai așa numitului exil colaboraționist. Pentru coerența lucrării, acești autori au fost prezentați împreună cu ceilalți. Iată autorii trecuți de antologator la această categorie: Constantin Antonovici, N. Baciu, George Beza, Eugen Caraghiaur, Henri Coandă, Iosif Constantin Drăgan, Alexandru Frâncu, Ioan Guția, Constantin Michael-Titus, Dean Milhovan, Barbu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
scoate cărți în belarusă și reușește să se mențină încă pe linia de plutire. În Uniunea Scriitorilor din Belarus, 5 la sută dintre membri sunt favoriții președintelui Lukașenko, și 85% se află în opoziție. Aceste cinci procente sunt reprezentate de colaboraționiști, care sunt privilegiați în toate sensurile. Mă gândesc că e mai bine așa. O minoritate e mai ușor de întreținut. Ce-ar fi făcut „Batiko” dacă întreaga Uniune a Scriitorilor i-ar fi lustruit cizmele, cum ar fi mulțumit-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
literaturii universale, așa cum au făcut-o Herta Müller sau Eginald Schlattner. Poate v-ați întrebat, citindu-i pe toți marii scriitori români care astăzi îi aduc elogii: Ei de ce n-au avut curajul Hertei Müller înainte de ’89? De ce le lipsește colaboraționiștilor onestitatea unui Eginald Schlattner, fie și tardivă? Am văzut-o într-un interviu la TVR realizat prin 2007 și prezentat în reluare joi seară, când i s-a decernat Premiul Nobel. Herta Müller punea în încurcătură intelectuali, scriitori și societate
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
colaboraționismului cu trecutul e atât de absentă în spațiul românesc? De ce, în comparație cu Germania, problema dosarelor lor la Securitate e atât de puțin discutată? De ce oamenii nu sunt frământați de detaliile vieții lor sub comunism? Lipsește, din puzderia de scriitori români colaboraționiști - turnători de profesie sau victimele terorii -, un Eginald Schlattner onest, povestindu-și chiar și târziu viața de antierou împăcat cu destinul său. Avem, poate, mari conștiințe fără geniu sau genii pustii, fără conștiință literară puternică. Nemții Herta Müller și Eginald
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]