2,199 matches
-
mânie. - Ce-ai făcut nesocotito? - N-am putut să văd asta bunicuțo! - Tinerețea mea, țipă bătrâna, ai lăsat să scape tinerețea mea !? - Îți dăruiesc în schimb tinerețea mea, bunico! - Așa să fie nevrednico! În timp ce Baba - Cloanța își închidea nepoata în colibă și începea să facă focul sub primul ceaun care îi căzu în mână, Prințul Codrin nu ajunsese prea departe de ținutul vrăjitoarelor. Răsuci și iar răsuci în minte cuvintele Corei până ce înțelese că nu își dorea altceva în viață decât
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1486117673.html [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
Faguet, este sănătatea popoarelor. Numai popoarele bolnave nu-l au”. Dragostea de țară înseamnă sentimentul nobil, puternic, ce exprimă legătura dintre individ și patria sa. Vorbele poetului „Cântării României” sunt edificatoare. „Patria, spune Alecu Russo, e aducerea-aminte de zilele copilăriei... coliba părintească cu copacul cel mare din pragul ușii... dragostea mamei... plăsmuirile (nevinovate) ale inimii noastre... locul unde am iubit și am fost iubiți... câinele care se juca cu noi... sunetul clopotului bisericii satului ce ne vestește zilele frumoase de sărbătoare
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ion_c._hiru/canal [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
Faguet, este sănătatea popoarelor. Numai popoarele bolnave nu-l au”. Dragostea de țară înseamnă sentimentul nobil, puternic, ce exprimă legătura dintre individ și patria sa. Vorbele poetului „Cântării României” sunt edificatoare. „Patria, spune Alecu Russo, e aducerea-aminte de zilele copilăriei... coliba părintească cu copacul cel mare din pragul ușii... dragostea mamei... plăsmuirile (nevinovate) ale inimii noastre... locul unde am iubit și am fost iubiți... câinele care se juca cu noi... sunetul clopotului bisericii satului ce ne vestește zilele frumoase de sărbătoare
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ion_c._hiru/canal [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
-le de ajutor în gospodărie. Cât de mult timp a trecut, dragă Agnetă, și câte nu s-au mai întâmplat în răstimp. Timpurile sunt și așa tulburi, chiar dacă va veni războiul, noi, împreună, vom fi totuși fericiți; știu aici o colibă în pădure și vom trăi ca sălbaticii până va trece primejdia. Aici o duc bine, dragă Agnetă, stăpânii mei sunt buni, mă plătesc bine și nu fac mai nimic, iau de la gară marfă și o desfac în tot județul, citesc
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1442040483.html [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
din Egiptul de mijloc în anul 251 și rămânând orfan de tânăr, a împărțit averea sa la săraci oprind foarte puțin pentru el și sora sa mai mică iar el râvnind la dragostea lui Hristos, s-a retras într-o colibă mărginașă. În vremea aceea neexistând așezări pustnicești, iubitorul de nevoință își ridica o colibă la marginea satului unde petrece în rugăciuni, post și privegheri. Abia mai târziu când îi ajungea vestea despre un părinte îndreptat, lăsa toate și mergea la
SF. ANTONIE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/17_ianuarie_sf_antonie_cel_m_ion_untaru_1389930006.html [Corola-blog/BlogPost/365965_a_367294]
-
averea sa la săraci oprind foarte puțin pentru el și sora sa mai mică iar el râvnind la dragostea lui Hristos, s-a retras într-o colibă mărginașă. În vremea aceea neexistând așezări pustnicești, iubitorul de nevoință își ridica o colibă la marginea satului unde petrece în rugăciuni, post și privegheri. Abia mai târziu când îi ajungea vestea despre un părinte îndreptat, lăsa toate și mergea la el pentru folos duhovnicesc. A renunțat la toate cele lumești pentru dragostea lui Hristos
SF. ANTONIE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/17_ianuarie_sf_antonie_cel_m_ion_untaru_1389930006.html [Corola-blog/BlogPost/365965_a_367294]
-
când am ajuns în satul acela din munți. Mai întâi am văzut doar raze de soare care se jucau voioase printre ramuri de prun înflorit. M-am îndreptat într-acolo probabil căutând căldura lor. Noaptea mi-o petrecusem într-o colibă părăsită și fusese răcoroasă. Îmi fusese prea lene să îmi întind cortul. Ca să ajung la petecul ăla de pământ am urmat drumul făcut de roțile carelor cu boi. Nu fusese de mult folosit și buruienile începeau să-l acopere. Drumul
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Casa_cu_voci_helene_pflitsch_1355823588.html [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
brațelor tale nu te vreau Lapona Enigel să-mi ingheți în preistorice fugi de animale preschimbate în schimburi de blănuri nu vreau să-mi pictezi în suflet coșmaruri, vise, chemări ci în flăcări de șemineu doar lumina zâmbetelor tale, de la coliba noastră sănii cu reni să plece cu cadouri la toți cei ce vor veni după noi incă mă joc în hărțile acestui game m-am saturat sa fiu pești și să-mi învăț viața sa înoate strigă-mă în căști
FRIDA PLAY de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 by http://confluente.ro/Radu_liviu_dan_1399521446.html [Corola-blog/BlogPost/346986_a_348315]
-
văzând-o pe mama iar la poartă, câtă dragoste-n priviri și-n cuvânt, în sufletul ei și-n pâinea coaptă... Alerg pe cărarea spre grădină, prin romaniță, flori de busuioc, mă joc prin iarbă și în țărână, dorm în colibe din tufe de soc. În frunzele verzi și eu mai trăiesc, cu același zâmbet nevinovat, în amurg de vară mă regăsesc, sunt acasă... ce un gând minunat... Rătăcesc, dar urmele sunt goale, semnul ce separă două clipe, lacrimile-mi cad
SUNT ACASĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihail_janto_1456568679.html [Corola-blog/BlogPost/367671_a_369000]
-
am să mor! Cu orice chip! - Fiul meu, am gândit și gândesc, lupta nu poate continua decât de cei ce sunt în viață; completă doamna, privind undeva printre pădurile de stejari ce rămâneau în urmă. Pe un povârniș zări o colibă acoperită cu crengi și, ca niciodată, acea casă atât de simplă, fără nici o importanță, o făcu să se mire; Ce colibă singuratică! Cum de păgânii n-au ars-o? Unde or fi stăpânii ei?"și-ar fi dorit această casă
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
în viață; completă doamna, privind undeva printre pădurile de stejari ce rămâneau în urmă. Pe un povârniș zări o colibă acoperită cu crengi și, ca niciodată, acea casă atât de simplă, fără nici o importanță, o făcu să se mire; Ce colibă singuratică! Cum de păgânii n-au ars-o? Unde or fi stăpânii ei?"și-ar fi dorit această casă în aceste clipe de disperare. Ar fi vrut să locuiască acolo, sus, să privească cerul, să cutreiere pădurea, să asculte susurul
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
în cadrul colhozului, l-au luat de crescut la o vârstă pe care abia și-o mai aducea aminte. Fiind cel mai bun prieten a lui, stăteam toată ziua împreună, mai ales în vacanțele de vară, când ne petreceam timpul pe la coliba tatălui său, unde era paznic la pepeni, păzindu-i cu arma de vânătoare la spate. Îngrijorați să nu-i lipsească ceva copilului, afecțiunea părinților săi adoptivi era așa de mare încât devenise aproape sufocantă. Deși o ducea foarte bine în
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxxviii_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1340654359.html [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
deja îngălbenite, cu câteva zile înainte de începerea anului școlar, temutul Friță, căci acesta era numele său, fusese găsit de câțiva derbedei din cale afară de curajoși într-o avansată stare de ebrietate, sforăind cu picioarele rășchirate, întins pe patul aflat în colibă. Unul dintre ei, un anume Tarzan, cunoscut prin actele sale de bravadă, în timp ce acesta se zbătea, îl legase cu mâinile la spate de un spalier, arzându-i cu un chibrit mustățile demodate, zburlite în sus, asemenea celor pe care obișnuiau
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxxviii_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1340654359.html [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
deci și a teatrului nostru tradițional. Despre poezia populară, azi aproape uitată cu desăvârșire, până și în manualele școlare, Mihail Kogălniceanu spunea: Cele mai multe din aceste cântece sunt producțiile spiritului romantic al întregului nostru popor, întîi de toate al celor din colibe, de la turme și cirezi.” Folcloristica este o sursă uitată azi, pentru producțiile teatrale sau cinematografice, doar nostalgic mai sunt difuzate filmele după Ion Creangă, baladele, doinele, doar documentaristic mai sunt expuse tradițiile noastre satești, obiceiurile de sărbători, dansurile populare cu
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1446538131.html [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
de la nea Gică. Ceilalți, adică Gigi al lui nea Nae, Bebi, Giușcă, Vasile de la margine, au rămas în pădure, cu vacile, dar mai mult ca sigur ne-au urmărit, ascunși prin tufele de boziu de pe șanțul pădurii. Nea Gică avea coliba lângă salcâmul de la marginea viei, un uriaș cu crengile groase cât trupurile noastre, se desena pe cerul albăstrui ca o piramidă verde, înălțată din nisipul cafeniu, nisip pe care se înșirau butucii de vie ca niște mărgele. Nea Gică era
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/vasile_dumitru_1412014559.html [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
de dincolo de noi. În acest sens vă recomand să urmăriți „Mitul cosmogonic tannez: pietrele sacre”, în care vă introduce, plăcut și explicit, doamna Hanna Bota. Domnia sa, întâmplător sau nu (oare se petrece ceva întâmplător în viața omului?), a locuit în colibele de bambus ale băștinașilor din arhipeleagul Vanuatu, a mâncat împreună din mâncarea gătită de ei la focul din colibă, a suportat condițiile de igienă precară, dar s-a bucurat de informații bogate și interesante cu privire la viața acestor băștinași, la crezurile
DIN VĂZDUHUL SEMNELOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Din_vazduhul_semnelor_marian_malciu_1378846334.html [Corola-blog/BlogPost/372764_a_374093]
-
plăcut și explicit, doamna Hanna Bota. Domnia sa, întâmplător sau nu (oare se petrece ceva întâmplător în viața omului?), a locuit în colibele de bambus ale băștinașilor din arhipeleagul Vanuatu, a mâncat împreună din mâncarea gătită de ei la focul din colibă, a suportat condițiile de igienă precară, dar s-a bucurat de informații bogate și interesante cu privire la viața acestor băștinași, la crezurile, riturile și ceremoniile lor, notându-și miturile la fața locului.... Suficient pentru curiozitatea dumneavoastră!! Vă asigur că lectura devine
DIN VĂZDUHUL SEMNELOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Din_vazduhul_semnelor_marian_malciu_1378846334.html [Corola-blog/BlogPost/372764_a_374093]
-
Și totuși erai viu. Îmi amintesc multe: zăpadă, la un moment dat a nins, a nins patrusprezece zile, zi și noapte. S-a acoperit orice cărare, orice drum. Aveam un izvor la o distanță cam de două sute de metri de coliba unde stăteam. Până la izvor erau și lupi care pândeau căprioarele ce veneau să se adape. Dar eram și eu tot o capră, știți ... Tot aveam nevoie de izvor. Iarna nu era o problemă, că era zăpadă și topeai zăpadă. Câteodată
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_parintele_arsenie_papacioc_.html [Corola-blog/BlogPost/366756_a_368085]
-
alb-negru și-o lanternă cu geamul spart, corpul de ebonită crăpat, beculețul ars și cu bateriile topite”, ascunse într-o nișă din „crucea de bârne” a casei care susținea o parte din acoperiș. M-am furișat sus pe deal, la coliba lu' Niță Achim din Valea Dăii și am ascuns-o într-o crăpătură a lespezilor din zid, am pus un carton și-am îngrămădit pământ afânat cu cetină de brad, aruncând și niște pere de conifer la întâmplare ca să nu
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 by http://confluente.ro/Inceputurile_lecturii_cartea_dintre_lespezi_.html [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
resturile și pivnițele caselor înghițite de flăcări, m-am reîntors acasă cu niște coperți cartonate de carte pe care le visasem cu ochii treji în noaptea aia de pomină, pregătite pentru „toaletarea” comorii mele livrești și de neprețuit ascunsă la colibă. Îmi legasem norocul, prin nu știu ce alchimie divină - care funcționa sigur în zona inconștientului - de un început de statornicie și recumpănire a lucrurilor din jurul meu și care mi-ar putea aduce un câștig, cine știe cum și când... Pe când îmi trasam „liniile directoare
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 by http://confluente.ro/Inceputurile_lecturii_cartea_dintre_lespezi_.html [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
firesc al „lucrării acestora, singure sau împreună, asupra lor însă-le!”... A doua zi, spre seară, când lucrurile începuseră să se clarifice întrucâtva, cartea roasă și îngălbenită de molii și vreme, lipită cu „făină și apă”(!?) dintre lespezile zidului unei colibe din bârne își „găsise” alt...proprietar! Cineva, tot vreun „fârtat” sau vecin mă urmărise în acea seară, fatidică pentru obște și cu un licăr de speranță pentru mine de a-mi pune la adăpost avutul care mă...lega de trecut
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 by http://confluente.ro/Inceputurile_lecturii_cartea_dintre_lespezi_.html [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
și parcă fără urme de regret: „Să-ți pun un secret, pe care însă nu-l regret nici acum. Pot însă să-ți fiu recunoscător: cartea aia dibuită de mine, când te-am zărit că te furișezi pe deal spre coliba lui Niță Achim, a fost obsesie și far. Știam că ții la ea și că o căpătaseși în condiții hazlii și dubioase în același timp, de la nepoții doamnei Lixăndroiu. Ți-am fost mereu aproape înfierând pe cel care „a pus
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 by http://confluente.ro/Inceputurile_lecturii_cartea_dintre_lespezi_.html [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
văzut ajuns la marginea satului. Când am intrat în sat, bătăile inimii le simțeam tot mai rare. Mă sufocam când mă gândeam că ai mei ar putea fi morți. Ce ușurare am simțit când i-am văzut stând laolaltă în fața colibei! Au căscat ochii când m-au văzut de parcă erau martorii vreunui miracol ce tocmai se petrecea chiar sub nasul lor. Tata s-a ridicat tremurând, era slăbit, piele și os, abia se mai putea ține pe picioare. A întins mâna
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Congolezul_juma_ciprian_alexandrescu_1357920588.html [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
1887 să fie numit guvernator peste districtul Stanley Falls. Era zanzibarianul Tippu Tip. Când am învățat să scriu și să iubesc o femeie... După ce am dat ocol râpei și-am trecut de mlaștină am intrat în sat. Era noapte. Șapte colibe încă fumegau, le dăduseră foc belgienii. În sat nu mai rămăseseră decât morții și un grup de vreo cincisprezece persoane schilodite, femei și copii. Tippu Tip a dat din cap nemulțumit „Au fugit, lașii! Și au luat și sclavii cu
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Congolezul_juma_ciprian_alexandrescu_1357920588.html [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
că eu mă voi întoarce acasă pe picioarele mele doar că voi fi un om împăcat cu sine și renăscut în propria-mi ființă. Când am ajuns în sat, n-am mai recunoscut mare lucru. Case solide fuseseră construite în locul colibelor, drumuri late în locul cărărilor ce le-am bătătorit cu tălpile în copilărie. Doar muntele și oamenii erau la fel. Muntele tot semeț și cu piscurile ascunse-n ceața lăptoasă, iar oamenii tot săraci și bolnavi, triști și schilodiți. Leopold al
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Congolezul_juma_ciprian_alexandrescu_1357920588.html [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]