258 matches
-
numără poliacizii de siliciu, fosfor, vanadiu, molibden, wolfram și unii heteropoliacizi provenind de la aceleași elemente. Cele mai importante proprietăți chimice coloidale speciale ale polielectroliților și proteinelor sunt: presiunea osmotică, difuzia luminii, vâscozitatea și potențialul electrochimic. Toate aceste proprietăți generale ale coloizilor se manifestă într-un mod special la polielectroliți, datorită structurii și sarcinilor polielectrice. 154 2.7.1.2. Presiunea osmotică. Echilibrul de membrană Prin determinarea presiunii osmotice la compușii macromoleculari s-a observat că valoarea măsurată este mult mai mică
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
conține același anion (de exemplu NaCl). Introducând aceste soluții într-un vas compartimentat printr-o membrană semipermeabilă și considerându-le complet ionizate, vom avea în starea inițială următoarea distribuție a ionilor (fig. 2.14 a): Cs reprezintă concentrația molară a coloidului (solului) iar Cel este concentrația molară a electrolitului. Această repartiție nu este un echilibru real deoarece membrana este impermeabilă pentru macroionii R+ și permeabilă pentru Na+ și Cl-, care pot difuza liber dintr-o soluție în cealaltă. Considerând x cantitatea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
celulelor, când conținutul în ioni este mai mare și transportul activ mai intens. Dacă se consideră presiunile osmotice în cele două soluții ca fiind ΠI și ΠII, atunci presiunea osmotică reală pentru soluția coloidală va fi: Exprimând presiunea osmotică a coloidului, Π0, în funcție de concentrațiile celor două soluții, vom avea relația: Π0 = Echilibrul de membrană explică diferite procese fiziologice care au loc în organismele vii, alcătuite dintr-un număr mare de membrane semipermeabile. Echilibrul de membrană se întâlnește și în unele procese
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
procese fiziologice care au loc în organismele vii, alcătuite dintr-un număr mare de membrane semipermeabile. Echilibrul de membrană se întâlnește și în unele procese tehnologice, ca dializa și ultrafiltrarea. 156 2.7.2. Coloizi de asociație Spre deosebire de compușii macromoleculari, coloizii de asociație sunt alcătuiți de obicei numai din molecule simple (micromolecule) legate între ele, care formează micele liofile, dar nu prin legături chimice principale (valențe), ci prin fenomenul fizico - chimic de asociere, datorat structurii chimice speciale a moleculelor care se
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
între ele, care formează micele liofile, dar nu prin legături chimice principale (valențe), ci prin fenomenul fizico - chimic de asociere, datorat structurii chimice speciale a moleculelor care se asociază (structură amfifilă). Ca urmare a acestei structuri specifice, starea coloidală a coloizilor de asociație este în echilibru chimic permanent cu starea de dispersie moleculară (sau de soluție propriu zisă), conform expresiei generale: soluție moleculară ↔ soluție coloidală Notând cu A substanța micromoleculară amfifilă respectivă și cu j numărul moleculelor asociate dintr-o micelă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
cunoaște starea lor coloidală. Caracteristica principală a soluțiilor de săpun, prin care acestea se deosebesc de toate celelalte soluții coloidale, este acțiunea lor de spălare (acțiunea detergentă) și capacitatea de dispersare (solubilizare) a altor substanțe. 2.7.2.1. Clasificarea coloizilor de asociație 157 Coloizii de asociație capilar activi, numiți în tehnică și agenți activi de suprafață (AAS) sau surfactanți, se pot împărți în două grupe principale: 1. electrolitici sau polielectroliți de asociație 2. neelectrolitici sau neionici. Polielectroliții de asociație pot
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Caracteristica principală a soluțiilor de săpun, prin care acestea se deosebesc de toate celelalte soluții coloidale, este acțiunea lor de spălare (acțiunea detergentă) și capacitatea de dispersare (solubilizare) a altor substanțe. 2.7.2.1. Clasificarea coloizilor de asociație 157 Coloizii de asociație capilar activi, numiți în tehnică și agenți activi de suprafață (AAS) sau surfactanți, se pot împărți în două grupe principale: 1. electrolitici sau polielectroliți de asociație 2. neelectrolitici sau neionici. Polielectroliții de asociație pot fi la rândul lor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
acizi sulfonici și esteri sulfonici (-SO3-) sau fosfați (-PO43sau =PO42-); b) cationici: derivații sărurilor cuaternare de amoniu (-NH3+), alte baze organice cu grupări dietilamino (-N(C2H5)2), chinolină etc.; c) amfionici: cu grupări: -N(R)COOH, -N-(CH2COOH)2 etc. Coloizii de asociație neionici au ca grupări active (hidrofile) radicalul (-OH) sau lanțul polietilenoxidic. Din această clasă fac parte poligliceril esterii acizilor grași, polietilenoxizii condensați cu acizi și alcooli grași, esterii zaharozei, octil și nonil fenolii etc. Și unii coloranți organici
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
micelare, se manifestă efecte optice caracteristice, cum sunt schimbarea spectrului de absorbție, fluorescența etc. Modificări asemănătoare suferă și alți coloranți, necoloidali, cum sunt indicatorii de pH, când sunt adsorbiți sau solubilizați de săpunuri. 2.7.2.2. Aplicațiile generale ale coloizilor de asociație Numeroasele aplicații ale agenților activi de suprafață au la bază doar câteva procese chimice coloidale importante și anume: udarea, solubilizarea, adsorbția fizică, reacțiile chimice de suprafață (chemosorbția) și fenomenul de penetrație, bazat pe structurarea și destructurarea spontană a
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
au un rol asemănător cu cel al agenților activi tehnici. În industrie, agenții tensioactivi se folosesc la obținerea emulsiilor, a spumelor, a peliculelor de coloranți, a pigmenților, a produselor alimentare și farmaceutice, a polimerilor etc. Capacitatea deosebită de stabilizare a coloizilor de asociație tensioactivi (AAS) a permis realizarea unei noi clase de sisteme disperse studiate în cadrul chimiei coloizilor, fiind de asemenea foarte importante prin aplicațiile lor - dispersiile eterogene stabile termodinamic. Din această clasă fac parte suspensiile, emulsiile, spumele, pastele, aerosolii, pulberile
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
obținerea emulsiilor, a spumelor, a peliculelor de coloranți, a pigmenților, a produselor alimentare și farmaceutice, a polimerilor etc. Capacitatea deosebită de stabilizare a coloizilor de asociație tensioactivi (AAS) a permis realizarea unei noi clase de sisteme disperse studiate în cadrul chimiei coloizilor, fiind de asemenea foarte importante prin aplicațiile lor - dispersiile eterogene stabile termodinamic. Din această clasă fac parte suspensiile, emulsiile, spumele, pastele, aerosolii, pulberile și alte sisteme disperse eterogene, cu un grad de dispersie mai mic decât cel coloidal, dar care
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
dispersiile eterogene stabile termodinamic. Din această clasă fac parte suspensiile, emulsiile, spumele, pastele, aerosolii, pulberile și alte sisteme disperse eterogene, cu un grad de dispersie mai mic decât cel coloidal, dar care, datorită stabilității lor, au proprietăți și aplicații asemănătoare coloizilor propriu-ziși. Acești compuși mai poartă denumirea de pseudocoloizi. Sistemele coloidale în care mediul de dispersie este solid formează categoria sistemelor coloidale solide. 3.1. Dispersii eterogene stabile 3.1.1. Suspensii Sunt sisteme disperse formate din particule insolubile, cu dimensiuni
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
obișnuit. În funcție de natura mediului de dispersie, se împart în hidrosuspensii și organosuspensii. Pentru a crește stabilitatea acestor sisteme, în procesul de obținere se adaugă și stabilizatori. Deși au particule mai mari decât dimensiunile coloidale, suspensiile au majoritatea proprietăților generale ale coloizilor. Sunt astfel prezente mișcarea browniană, deși foarte redusă, echilibrul de sedimentare, turbiditatea, sarcinile electrice, lipsesc presiunea osmotică și 164 difuzia, iar efectul Tyndall se datorează reflexiei razelor luminoase pe suprafața particulei și nu difracției. Suspensiile pot fi lichide (suspensii propriu
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
fructe, fabricarea berii), chimico - farmaceutică, cosmetică (spuma de ras sau cea fixatoare pentru păr), în industria textilă, în vinificație, în stingerea incendiilor, în industria minieră (procedeul flotației cu spumă). 3.2. Sisteme coloidale solide Aceste sisteme disperse rezultă prin solidificarea coloizilor lichizi propriu-ziși. Se împart în sisteme capilare - cu o suprafață activă extinsă și sisteme compacte, fără suprafață activă. 3.2.1. Sisteme capilare Reprezintă cea mai studiată clasă de sisteme coloidale solide. Cuprinde gelurile, membranele și pulberile active. 3.2
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
exemplu, aliajul extradur Vidia și sinteritul). O ramură asemănătoare a tehnicii pulberilor este și ceramica maselor plastice. 3.2.2. Sisteme compacte solide Prin solidificarea soluțiilor coloidale formate la temperaturi ridicate rezultă două clase noi de sisteme coloidale solide, după cum coloidul inițial a fost liofil sau liofob. Dintre aceste sisteme compacte, se disting coloizii solizi sau vitreosolii, rășinile și sticlele. 3.2.2.1. Coloizi solizi (vitreosoli) Sunt produși obținuți prin răcirea topiturilor de silice, silicați și alte substanțe asemănătoare ce
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
și ceramica maselor plastice. 3.2.2. Sisteme compacte solide Prin solidificarea soluțiilor coloidale formate la temperaturi ridicate rezultă două clase noi de sisteme coloidale solide, după cum coloidul inițial a fost liofil sau liofob. Dintre aceste sisteme compacte, se disting coloizii solizi sau vitreosolii, rășinile și sticlele. 3.2.2.1. Coloizi solizi (vitreosoli) Sunt produși obținuți prin răcirea topiturilor de silice, silicați și alte substanțe asemănătoare ce conțin metale sau săruri dispersate coloidal. Prin adăugarea unor reducători adecvați și a
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
nm). Cu cât raza particulei este mai mare, valoarea absolută a exponentului lungimii de undă se micșorează și relația devine: În diagrama alăturată este trasată variația exponentului z în funcție de diametrul particulelor coloidale. Dacă lumina difuzată este albăstruie, cea care traversează coloidul trebuie să fie roșie portocalie. Extincția E este dată de expresia Logaritmând, avem relația: Dacă se măsoară extincțiile E pentru anumite lungimi de undă și se reprezintă grafic log E funcție de log λ, se obține o dreaptă din a cărei
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de acidifiere tranzitorie intra-celulară și chiar locală nu este un fenomen neobișnuit). In condiții normale presiunea osmotică a plasmei este determinată în primul rând de concentrația plasmatică a sodiului; valoarea normală a osmolarității plasmatice este ~285 mOsm/l. Presiunea coloid osmotică sau oncotică reprezintă presiunea conferită de proteinele din plasmă, în special albumina (vezi mai jos). Valoarea normală este 25-28 mm Hg. Presiunea osmotică și cea coloidosmotică sunt factori importanți ce determină transferul de apă și electroliți între spațiile lichidiene
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
peretelui capilar se realizează conform echilibrului Starling. Forța care are tendința de a împinge afară lichidul din capilare este presiunea hidrostatică capilară minus presiunea hidrostatică a lichidului interstițial (). Forța care are tendința de a introduce lichid în capilar este presiunea coloid osmotică a proteinelor din sânge minus presiunea coloid osmotică a proteinelor din lichidul interstițial (). Mărimea acestei forțe depinde de coeficientul de reflexie (δ) care indică eficacitatea peretelui capilar în prevenirea trecerii proteinelor prin el. Astfel, ieșirea netă de lichid este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
care are tendința de a împinge afară lichidul din capilare este presiunea hidrostatică capilară minus presiunea hidrostatică a lichidului interstițial (). Forța care are tendința de a introduce lichid în capilar este presiunea coloid osmotică a proteinelor din sânge minus presiunea coloid osmotică a proteinelor din lichidul interstițial (). Mărimea acestei forțe depinde de coeficientul de reflexie (δ) care indică eficacitatea peretelui capilar în prevenirea trecerii proteinelor prin el. Astfel, ieșirea netă de lichid este K [], unde K = coeficient de filtrare. Utilizarea practică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
de reflexie (δ) care indică eficacitatea peretelui capilar în prevenirea trecerii proteinelor prin el. Astfel, ieșirea netă de lichid este K [], unde K = coeficient de filtrare. Utilizarea practică a acestei ecuații este limitată datorită ignoranței noastre asupra multor valori. Presiunea coloid osmotică din interiorul capilarului este de 28 mm Hg. Presiunea hidrostatică capilară este aproape de media dintre presiunea arterială și venoasă, dar este mult mai mare la baza plămânului în comparație cu cea de la vârf. Presiunea coloidosmotică din spațiul interstițial nu este cunoscută
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
ca agent nitrant al unor compuși organici, în special de tipul hidrocarburilor aromatice, când se folosește un amestec nitrant: HNO3 + H2SO4. Acidul azotic se folosește la fabricarea îngrășămintelor azotoase a acidului fosforic, a coloranților organici, la obținerea explozivilor, a celuloidului, coloidului. 228 50. Amoniacul, săruri de amoniu - obținere, proprietăți, utilizări Amoniacul În atmosfera terestră, amoniacul se găsește în cantități mici sub formă dizolvată în apele râurilor sau ale mărilor. El a fost identificat într o serie de planete (Jupiter, Saturn), se
CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
care soluțiile le străbat ușor. Cu alte cuvinte, soluțiile coloidale nu dializează prin membrane. Termenul de "coloid" a fost introdus de T.Graham (în limba greacă Kolla, înseamnă clei). Suspensiile coloidale se mai numesc și soli. In ceea ce privește dimensiunile coloizilor, limita superioară diametrul unei particule coloidale se consideră la nivelul vizibității microscopice, 0,2 µ Limita inferioară a dimensiunilor particulelor coloidale, mai greu de precizat, este de a 50A0. Coloizii pot fi: • liofili • liofobi Coloizii liofobi nu au nici o acțiune
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
coloidale se mai numesc și soli. In ceea ce privește dimensiunile coloizilor, limita superioară diametrul unei particule coloidale se consideră la nivelul vizibității microscopice, 0,2 µ Limita inferioară a dimensiunilor particulelor coloidale, mai greu de precizat, este de a 50A0. Coloizii pot fi: • liofili • liofobi Coloizii liofobi nu au nici o acțiune superficială asupra mediului în care sunt insolubile, cu alte cuvinte nu se stabilesc interacțiuni puternice între faza dispersată și cea dispersantă. In cazul coloizilor liofili, moleculele dizolvantului acționează direct asupra
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
soli. In ceea ce privește dimensiunile coloizilor, limita superioară diametrul unei particule coloidale se consideră la nivelul vizibității microscopice, 0,2 µ Limita inferioară a dimensiunilor particulelor coloidale, mai greu de precizat, este de a 50A0. Coloizii pot fi: • liofili • liofobi Coloizii liofobi nu au nici o acțiune superficială asupra mediului în care sunt insolubile, cu alte cuvinte nu se stabilesc interacțiuni puternice între faza dispersată și cea dispersantă. In cazul coloizilor liofili, moleculele dizolvantului acționează direct asupra moleculelor dizolvatului. I.5. FENOMENE
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]