259 matches
-
cantității de lichide Q devine egal (Q/3) pentru fiecare din cele trei intervale de 8 ore (tabelul 15.2). Administrarea unei cantități mari de apă, duce numai la creșterea volumului total de lichide având ca rezultat creșterea edemelor. Admimstrarea coloizilor în primele 24 ore este deosebit de utilă. Dextranul 40 (Rheomacrodex) cu GM de 40.000 atrage apă din interstițiu mărind volumul circulant deosebit de eficient (1 gram de dextran 40 reține 20-30 ml apă) și crește diureza prin efect osmotic. Ritmul
Capitolul 15: ARSURILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
pierderi de fluide hipotone: Diagnostic: Na>145 mEq/L, semne și simptome de contracție a spațiului extracelular, oligurie (excepție: agenți osmotici); Cauze: gastroenterite, diureză osmotică (glucoză, manitol, glicerol), dializă peritoneală; Tratament: înlocuirea deficitului de fluid extracelular cu ser fiziologic sau coloide, apoi utilizarea de soluții hipotone pentru a corecta lent deficitul de apă liberă; Complicații: colaps vascular, intoxicație cu apă liberă și edem cerebral. 2.1.5.2. Potasiul Este cationul major în mediul intracelular; cantitatea totală din organism este de
Capitolul 2: ECHILIBRUL HIDRO-ELECTROLITIC ŞI ACIDO-BAZIC. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
3 clase (tabelul 24). Principalele metode de obținere ale sistemelor disperse sunt: * condensarea (agregarea) micromoleculelor; * dispersarea sistemelor grosier disperse. Metodele de obținere se subîmpart, după procedeul utilizat, în metode fizice și chimice. Stabilitatea sistemelor disperse se poate mări în prezența coloizilor de asociație sau a compușilor macromoleculari care exercită o acțiune protectoare prin absorbția la suprafața particulelor. STUDIUL COLOIZILOR MOLECULARI (SOLUȚII DE COMPUȘI MACROMOLECULARI) Soluțiile compușilor macromoleculari (polimeri) sunt sisteme disperse în care componentele sunt dispersate la nivel molecular. Acestea prezintă
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
disperse. Metodele de obținere se subîmpart, după procedeul utilizat, în metode fizice și chimice. Stabilitatea sistemelor disperse se poate mări în prezența coloizilor de asociație sau a compușilor macromoleculari care exercită o acțiune protectoare prin absorbția la suprafața particulelor. STUDIUL COLOIZILOR MOLECULARI (SOLUȚII DE COMPUȘI MACROMOLECULARI) Soluțiile compușilor macromoleculari (polimeri) sunt sisteme disperse în care componentele sunt dispersate la nivel molecular. Acestea prezintă proprietățile generale ale soluțiilor: omogenitate (existența unei singure faze), stabilitate termodinamică (formarea lor este însoțită de scăderea entalpiei
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
1/c). Se obține o curbă analoagă cu cea din figura 32. Datele experimentale obținute se înscriu în tabelul 26. OBȚINEREA ȘI CARACTERIZAREA FIZICO - CHIMICĂ A UNOR COLOIZI MOLECULARI. SOLUȚIA COLOIDALĂ DE METILCELULOZĂ (MC) ȘI CARBOXIMETILCELULOZA SODICĂ (CMC-Na) Considerații teoretice Coloizii moleculari (soluții de compuși macromoleculari) sunt sisteme disperse a căror unitate cinetică este ghemul statistic macromolecular iar mediul de dispersie este un solvent polar sau nepolar. În practica farmaceutică prezintă interes coloizii moleculari în care mediul de dispersie (solventul) este
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
METILCELULOZĂ (MC) ȘI CARBOXIMETILCELULOZA SODICĂ (CMC-Na) Considerații teoretice Coloizii moleculari (soluții de compuși macromoleculari) sunt sisteme disperse a căror unitate cinetică este ghemul statistic macromolecular iar mediul de dispersie este un solvent polar sau nepolar. În practica farmaceutică prezintă interes coloizii moleculari în care mediul de dispersie (solventul) este apa distilată. Din acest motiv, aceste sisteme disperse se mai numesc hidrocoloizi sau dispersii hidrofile sau sisteme coloidale hidrofile. Coloizii moleculari fac parte din categoria coloizilor liofili, pentru care particulele fazei dispersate
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
dispersie este un solvent polar sau nepolar. În practica farmaceutică prezintă interes coloizii moleculari în care mediul de dispersie (solventul) este apa distilată. Din acest motiv, aceste sisteme disperse se mai numesc hidrocoloizi sau dispersii hidrofile sau sisteme coloidale hidrofile. Coloizii moleculari fac parte din categoria coloizilor liofili, pentru care particulele fazei dispersate au afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. Ca o consecință a modului direct de legare a particulelor fazei dispersate, coloizii moleculari se caracterizează printr-o mare stabilitate termodinamică
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
nepolar. În practica farmaceutică prezintă interes coloizii moleculari în care mediul de dispersie (solventul) este apa distilată. Din acest motiv, aceste sisteme disperse se mai numesc hidrocoloizi sau dispersii hidrofile sau sisteme coloidale hidrofile. Coloizii moleculari fac parte din categoria coloizilor liofili, pentru care particulele fazei dispersate au afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. Ca o consecință a modului direct de legare a particulelor fazei dispersate, coloizii moleculari se caracterizează printr-o mare stabilitate termodinamică. Prin aceasta, coloizii moleculari se deosebesc
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
hidrocoloizi sau dispersii hidrofile sau sisteme coloidale hidrofile. Coloizii moleculari fac parte din categoria coloizilor liofili, pentru care particulele fazei dispersate au afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. Ca o consecință a modului direct de legare a particulelor fazei dispersate, coloizii moleculari se caracterizează printr-o mare stabilitate termodinamică. Prin aceasta, coloizii moleculari se deosebesc net de dispersiile liofobe în care interacțiunea particulelor fazei dispersate cu mediul de dispersie se realizează prin adăugarea unor agenți tensioactivi. Coloizii moleculari sunt studiați alături de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
parte din categoria coloizilor liofili, pentru care particulele fazei dispersate au afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. Ca o consecință a modului direct de legare a particulelor fazei dispersate, coloizii moleculari se caracterizează printr-o mare stabilitate termodinamică. Prin aceasta, coloizii moleculari se deosebesc net de dispersiile liofobe în care interacțiunea particulelor fazei dispersate cu mediul de dispersie se realizează prin adăugarea unor agenți tensioactivi. Coloizii moleculari sunt studiați alături de dispersiile liofobe datorită comportării lor cinetice asemănătoare ce apare ca o
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
a particulelor fazei dispersate, coloizii moleculari se caracterizează printr-o mare stabilitate termodinamică. Prin aceasta, coloizii moleculari se deosebesc net de dispersiile liofobe în care interacțiunea particulelor fazei dispersate cu mediul de dispersie se realizează prin adăugarea unor agenți tensioactivi. Coloizii moleculari sunt studiați alături de dispersiile liofobe datorită comportării lor cinetice asemănătoare ce apare ca o consecință a dimensiunilor apropiate ale unității cinetice. unde: d = diametrul particulelor fazei dispersate (m), ∆ = grad de dispersie (m-1). Prin urmare, coloizii moleculari pot fi
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
unor agenți tensioactivi. Coloizii moleculari sunt studiați alături de dispersiile liofobe datorită comportării lor cinetice asemănătoare ce apare ca o consecință a dimensiunilor apropiate ale unității cinetice. unde: d = diametrul particulelor fazei dispersate (m), ∆ = grad de dispersie (m-1). Prin urmare, coloizii moleculari pot fi incluși în categoria sistemelor disperse ultramicroeterogene (domeniul coloidal: 107 - 109 m 1). Unitatea cinetică: ghemul statistic macromolecular (fig.33) Mărimi caracteristice ghemului statistic macromolecular: 2h = distanța medie pătratică dintre capetele ghemului. 2 GR = raza medie pătratică a
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
CAZEINEI Considerații teoretice Punctul izoelectric (p.i.) și punctul de sarcină zero (p.s.z.) sunt proprietăți caracteristice tuturor sistemelor disperse ale căror particule sunt capabile să-și formeze strat dublu electric. Densitatea superficială de sarcină a dispersiilor liofobe și a coloizilor moleculari variază în funcție de pH și de tăria ionică a mediului de dispersie, provocând modificări în structura stratului dublu electric și fiind determinată de dirijarea fenomenelor interfaciale ce au loc în natură, biologie (la nivelul membranelor celulare), industrie (cauciuc, lacuri, etc
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
electrod de sticlă cu rol de electrod indicator și un electrod de calomel cu rol de electrod de referință. OBȚINEREA ȘI CARACTERIZAREA FIZICO-CHIMICA A UNOR COLOIZI MICELARI DE ASOCIAȚIE. (SOLUȚIA COLOIDALĂ SPAN-80 5% ȘI SOLUȚIA COLOIDALĂ TWEEN-80 5%) Considerații teoretice Coloizii micelari de asociație fac parte din categoria coloizilor liofili în care particulele fazei dispersate au afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. Coloizii micelari de asociație sunt sisteme disperse eterogene liofile în care faza dispersată este reprezentată de agregate supramoleculare numite
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
și un electrod de calomel cu rol de electrod de referință. OBȚINEREA ȘI CARACTERIZAREA FIZICO-CHIMICA A UNOR COLOIZI MICELARI DE ASOCIAȚIE. (SOLUȚIA COLOIDALĂ SPAN-80 5% ȘI SOLUȚIA COLOIDALĂ TWEEN-80 5%) Considerații teoretice Coloizii micelari de asociație fac parte din categoria coloizilor liofili în care particulele fazei dispersate au afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. Coloizii micelari de asociație sunt sisteme disperse eterogene liofile în care faza dispersată este reprezentată de agregate supramoleculare numite micele de asociație, alcătuite dintr-un număr mai
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
FIZICO-CHIMICA A UNOR COLOIZI MICELARI DE ASOCIAȚIE. (SOLUȚIA COLOIDALĂ SPAN-80 5% ȘI SOLUȚIA COLOIDALĂ TWEEN-80 5%) Considerații teoretice Coloizii micelari de asociație fac parte din categoria coloizilor liofili în care particulele fazei dispersate au afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. Coloizii micelari de asociație sunt sisteme disperse eterogene liofile în care faza dispersată este reprezentată de agregate supramoleculare numite micele de asociație, alcătuite dintr-un număr mai mare sau mai mic de molecule amfifile iar mediul de dispersie este un lichid
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
și proprietăți cu particulele coloidale, de unde derivă și denumirea sistemului dispers și anume acela de coloizi micelari de asociație. Între soluția micromoleculară (obținută la concentrații mici) și sistemul dispers ce conține micele de asociație se stabilește următorul echilibru: Soluția micromoleculară coloid micelar de asociație Acest echilibru poate fi redat: iA Ai în care: i = numărul de molecule amfifile, A = molecula amfifilă, Ai = micela de asociație. Dimensiunile micelelor de asociație depind de următorii factori: * structura moleculei amfifile * temperatură * prezența electroliților în sistemul
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
se calculează cu ajutorul relației (187): [ · Û Ü (187) unde: = conductibilitatea electrică (Ω -1 sau S); Û Ü å = constanta celulei (caracteristică celulei de conductibilitate), se determină cu ajutorul conductometrului Radelkisz; Constanta celulei are valoarea de ÛÜ å =0,85. În cazul coloizilor micelari de asociație, la reprezentarea grafică a conductibilității echivalente funcție de concentrație (c) , se va observa o scadere liniară lentă înainte de concentrația critică micelară (CCM), iar după concentrația critică micelară (CCM) scăderea va fi bruscă neliniară (figura 37). Se reprezintă grafic
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
intestinal sau difuz), sunt gradate anatomo patologic ca bine sau prost (nediferențiate) diferențiate. Cancerele de tip intestinal sunt formate din celule neoplazice aderente, conglomerate și când sunt diferențiate, formează tubi glandulari cu lumen central, glande mari sau mici, sau carcinoame coloide în care mucusul este înconjurat de glande bine diferențiate. Creșterea cancerelor de tip intestinal este în special de tip expansiv și macroscopic îmbracă aspect polipoid cu posibile ulcerații centrale. Cancerul gastric difuz este constituit din celule fără coeziune, înșiruite, invadând
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
al tipului intestinal. Linita plastică este exemplul clasic al tipului difuz de cancer gastric. Unele cancere difuze au tendință redusă la producerea de mucină, altele conțin mucina în celulele « inel cu pecete » sau înconjoară aceste grupuri de celule - cancer difuz coloid (tabel 2, comparație între cele două tipuri). c. Aspecte macroscopice Cancerul de esofag Clasificarea macroscopică a tumorii esofagiene trebuie să descrie aspectele macroscopice al cancerului esofagian corelate cu semnificația clinică. 23 Dacă descrierea macroscopică, de multe ori este făcută similar
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
și amplitudinea respirației, diureza, frecvența cardiacă, tensiunea arterială, PVC, eventual se vor utiliza metode diverse de evaluare a performanței cardiace (echografie, cateterism cardiac etc.). Reechilibrarea volemică se poate face utilizând soluții cristaloide (ser fiziologic izoton, soluție Ringer, soluție Hartmann), soluții coloide (dextrani, hidroxietilamidon, albumină umană), plasmă sau sânge. Criteriile exacte de conducere a terapiei de reechilibrare volemică (care soluție, ce volum, în ce ritm, accidente, complicații etc.) depășesc interesul acestui capitol. Medicația tonicardiacă și vasoactivă (dopamină, dobutamină, adrenalină, noradrenalină, alături de inhibitori
Capitolul 8: STĂRILE SEPTICE ŞI ŞOCUL INFECŢIOS. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Dan Andronic () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1204]
-
suprafață interfazică, este cu atât mai mare cu cât dimensiunea unităților cinetice este mai mică. O suprafață interfazică mare determină o instabilitate ridicată a sistemului dispers coloidal. Cea mai importantă consecință a prezenței suprafeței interfazice o reprezintă instabilitatea termodinamică a coloizilor. Dacă particulele celor două componente sunt de dimensiuni mici, de ordinul a 10 -10 m și cu polarități apropiate, atunci amestecarea lor conduce la un sistem omogen, fără suprafață interfazică, stabil termodinamic, numit soluție micromoleculară. Un comportament particular îl au
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
dizolvarea compușilor macromoleculari în solvenți corespunzători, care deși au un caracter omogen (soluții de compuși macromoleculari), totuși proprietățilelor termodinamice diferă de cele ale soluțiilor micromoleculare. Studiile referitoare la proprietățile fizico chimice ale sistemelor coloidale au condus la observația potrivit căreia, coloizii nu reprezintă oclasă de substanțe chimice, ci o stare în care poate exista orice compus chimic. Potrivit definiției IUPAC, o substanță se află în stare coloidală dacă particulele componente au cel puțin o dimensiune cuprinsă între 10 -9 m (1nm
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
prin atracția particulelor străine spre membrana celulară, aderarea la această și apoi migrarea în reticulul endoplasmic, unde se concentrează sub formă de corpi denși sau incluzii granulare. Se deosebesc deci în cursul atrocitozei toate fazele specifice endocitozei, numai materialul endocitat, coloidul, determinându-i denumirea. ∗ Grafia limbii române prezintă unele variații în transcrierea cuvintelor legate de lisosomi, ca: lizosomi, lizozomi. Optam pentru forma românească: lizozomi, endozomi etc. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR DE RESORBȚIE ȘI DETERSIE 167 În faza de adsorbție, rolul principal pare să
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
lungimea de undă, ceea ce indică utilizarea lungimilor de undă mici. Este de preferat ca suspensia să nu fie colorată, respectiv produsul de solubilitate al precipitatului să fie cât mai mic. Determinarea depinde de concentrație, prezența substanțelor străine, temperatură, timp, prezența coloizilor protectori etc. In aceste determinări nu se utilizează suspensii etalon, ci etaloane fixe din sticlă mată sau lăptoasă. Titrarea turbidimetrică Punctul de echivalență al unor titrări se poate sesiza mult mai exact utilizând tehnica turbidimetrică, prin urmărirea absorbanței (turbidității) suspensiei
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]