196 matches
-
luă un mititel din care molfăi până ce gingiile desprinseră o bucată. Și-o plimbă îndelung prin gură, ca pe o bomboană. Fane Chioru își trecu mâinile cu degete lungi ca doi păianjeni pe masă, până când ajunse la mâncare. — Eu, spuse Coltuc, mulțumindu-se să privească spre cazna tovarășilor lui, unul care bâjbâia, altul care molfăia, ca să mă văd întreg, cum am fost la început, trebuie să fiu, în același timp, și-ntr-un loc, și-ntr-altul. Adică să mă uit la mine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poate să moară în locul tău. Mai e pâine ? Aș mai mânca o felie, unsă cu muștar... — Mai e, spuse Costică, îndepărtând totuși farfuria. Dar e a ăstuia micu’, n-a mâncat nimic, a vorbit numa’. Ia, pișpirică, de mănâncă... Cum Coltuc îl privea cu ochi mari și, firește, nemișcat, Costică se lovi cu palma peste frunte. — Am uitat că tu ești îngerul Domnului, doar n-o să lipăi din farfurie, ca o cotarlă. Privi prin cârciumă, într-un colț ședea o femeie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pâinea, le mânji cu muștar și, înainte de a apropia de flăcău farfuria garnisită așa, luă pentru sine o bucată și o înfulecă. — De ce nu mă dădăcești și pe mine așa ? întrebă, mieros, Costică Ologu, privind cum femeia îi ține lui Coltuc bucata la gură, apoi îi scutură, de pe bărbie, firimiturile. — Eu am relații principiale cu clienții, i-o reteză Panselia. Haida-de ! se minună Ologu, lovind podeaua cu cârjele. Ce-o mai însemna și asta ? — Înseamnă că nu mă îndrăgostesc de clienți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care-l căpătase odată cu berea și cu imboldul că atât de lung și de viguros i se va vedea piciorul lipsă, când lumea va fi întreagă, pe cât de voios și de dornic de viață va fi. Femeia se apropie de Coltuc. Era frumoasă ca din poveste, părul blond rămânea nepăsător la vântul care se întețise, ca împietrit în jurul chipului alb. Ochii îi erau limpezi, de culoare violet, ei sileau toate celelalte figuri-plantă să pălească. Era subțire, chiar și înveșmântată în haina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fie mai ușor să-i facă bustul, spusese Costică, dezgolindu-și gingiile vinete, de cimpanzeu. Conform cu ori ginalul. — Tacă-ți fleanca, i-o retezase orbul, peste obiceiul lui. N-ai înțeles nimic. Nici nu era ceva în plus de înțeles. Coltuc o privi cu o bucurie de dincolo de orice înțelegere. Ea scotoci în geantă, scoase o portocală mare, ca un glob luminos, și i-o întinse. Apoi, pricepând, i-o puse în tolbă, îl mângâie cu mănușa ce răspândea o mireasmă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o portocală mare, ca un glob luminos, și i-o întinse. Apoi, pricepând, i-o puse în tolbă, îl mângâie cu mănușa ce răspândea o mireasmă de izmă spălată de ploaie și se depărtă. Nu era singură, o aștepta cineva, Coltuc nu avea ochi să vadă dacă e bărbat sau femeie. Ea spuse ceva celeilalte persoane, apoi se întoarse și îi făcu semn cu mâna. Coltuc își strânse, ca un păianjen, osișoarele chircite din dreptul umerilor. Îi trecu prin minte imaginea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mireasmă de izmă spălată de ploaie și se depărtă. Nu era singură, o aștepta cineva, Coltuc nu avea ochi să vadă dacă e bărbat sau femeie. Ea spuse ceva celeilalte persoane, apoi se întoarse și îi făcu semn cu mâna. Coltuc își strânse, ca un păianjen, osișoarele chircite din dreptul umerilor. Îi trecu prin minte imaginea mărului zdrobit de perete și se gândi că trebuie să ascundă portocala, pentru ca Golea, răscolind prin tolbă, să n-o găsească. Dar, înainte ca Melania
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o plapumă se retraseră, i se făcu frig la umeri și la poale, iar locurile unde ar fi trebuit să i se articuleze încheieturile îl ardeau. Mâna uriașă continua să-l strângă de gât. — Cine te-a adus aici, mă ? Coltuc încercă să scoată o vorbă, dar prin menghina degetelor celuilalt nu ieși niciun sunet. — Îl aduce soru-sa dimineața, răspunse Ologu, văzând cum flăcăul se înroșește, cu ochii holbați, de strânsoare. — Soru-ta, ai ? Și cu cine lucrează soru-ta ? — Cu nimeni, interveni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
flăcăului care nu învrednicise cu nicio privire mărunțișul îndesat în buzunare, dar privea disperat la portocală. — Bine, încheie vlăjganul, punându-i înapoi portocala. Pe asta du-i-o soru-tii, spune-i că e din partea mea. Cum ziceai c-o cheamă ? Coltuc înghiți în sec și închise ochii, așteptând palma pe care o merita încăpățânarea lui de a nu răspunde. — Hai, interveni Ologu, înțepând cu vârful cârjei cizma vlăjganului. Ai luat ce era de luat. Acuma lasă-ne în pace... Namila își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-l mai audă. Altfel, băiat cu carte, inginer... Da’ ce mai faci cu ingineria în ziua de azi ? — Îți trebuie ceva carte, adăugă Chioru, ca să înveți să fii așa ticălos... Și lumea parcă s-a mai ticăloșit, îi răsunau lui Coltuc în urechi cuvintele Ologului în timp ce privea umerii gârboviți ai Melaniei, pe trotuarul de pe strada Viitorului. Uită-te cum ne-am înmulțit, toate arătările lumii : ciungii, orbii, ologii, milogii. Aicea e altfel de negoț, mai cu curu-n sus : cu cât mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
adică pe trotuare, cu atât mai multă sărăcie pe rafturi și ticăloșie pe tejghea. E destul să ne numeri pe noi, betegii și pomanagiii, nu-ți mai trebuie metru de croitorie ca să măsori cu cât s-a înrăit lumea. Dar Coltuc nu-i spuse nimic despre toate astea Melaniei. Merse tăcut și drept, proptit pe căruțul lui, închizând ochii la fiecare hurducătură care-i frigea șalele. Înțelese durerea ei, când s-a ostenit pe drumul mai lung și mai anevoios al
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doar, când ajunseră acasă, băiatul o rugă să aibă grijă de portocala lui ; Melania i-o puse sub pernă, fără să-l întrebe ceva despre această neobișnuită dorință. Până atunci, în afară de cărți, pe care le rânduiau, odată citite, pe policioară, Coltuc nu avusese alte lucruri de care să aibă grijă, căci, în fața rătăcirilor ori a lăcomiilor de tot felul, oricum nu ar fi avut cum să apere ce era al lui. Venise vremea să se concentreze asupra cărții. Se aplecă și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Niciun sfanț, nicio amărâtă de lețcaie... Îl vede lumea așa de prăpădit, că nici măcar să stârnească mila nu e-n stare... Dacă povestesc la băieți, nu mă crede nimeni. Oho, zic ei, da’ tu ai o adevărată mină de aur, Coltuc ăsta, pleașcă pe capul tău. Alții trebuie să-i stâlcească pe-ai lor de mici, tu l-ai primit de-a gata... Și, când colo, el aduce un colț de pâine, și aia uscată, ca de anafură... Lasă-l, săracu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Auzi ceva trântindu-se : Îi trebuie cărți noi, că nu poate linge după mâinile altora ! Golea tăcu, probabil mânca, pentru că Melania se auzea robotindu-i în jur. Nu se aciuise de mult Golea la ei, după ce ieșise din pușcărie, dar Coltuc putea să-i repete în gând toate mișcările. Nici nu era greu, venea spre seară, mânca și pleca la cârciumă, câteva străzi mai încolo, la „Șarpele roșu“. Se întorcea după miezul nopții și le ținea discursuri împleticite despre cine-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o nepotriveală în asta, poate că, la cât e de beteag, are prea mulți ochi... — Să nu îndrăznești ! se auzi, gemând, Melania. El râse. Era mândru de ce spusese. — Am glumit. Ne mai veselim și noi... Apoi, strigând : Nu-i așa, Coltuce ? Băiatul nu răspunse, ascultând vuietele din urechi care, ca niște pâlnii, vărsaseră, de-a valma, vocile în trupul lui firav, făcându-le să se lovească de marginile încheiate prea din scurt. — Am plecat, îi anunță Golea. A venit Farmacistu’ din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în zori, sleit. Într-o noapte a plecat și s-a întors după un an, cu fața tăbăcită și privirea crucișă de om care trecuse prin pușcărie. Acum nu se mai ferea, învățase drumul și mai știa că Melania și Coltuc nu aveau pe lume pe nimeni altcineva care să-i apere. Într-o zi s-o cuminți și el, gândea fata. Dar Golea râse, când râdea, o făcea fără veselie, de parcă se neliniștea ceva în el, ceva rău alcătuit, care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gândea fata. Dar Golea râse, când râdea, o făcea fără veselie, de parcă se neliniștea ceva în el, ceva rău alcătuit, care nu-i dădea pace. Sigur că o aduc înapoi, hohoti. Ceea ce însemna, firește, că o să se întoarcă și el. Coltuc își duse limba spre colțul încă unei pagini necitite și o ridică. Când Melania deschise ușa, se prefăcu adâncit în lectură. Ea se așeză lângă el. Dacă lumea ar fi întreagă, i-ar lua mâna într-a lui și ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ți le fure nimeni... — Cel mai mult îmi plăceau teii și castanii. Și tufa de iasomie, din fundul curții. — Mai ții minte ce frumos mirosea, mai ales spre Rusalii... Mirosea frumos și-ți lăsa puf galben pe nas... Minți, râse Coltuc. Cum să-i simți mirosul dacă pentru tine ea nu există, ba să te mai și îngălbenească pe nas... Eu cred tot ce spui, se dezvinovăți Melania. Mereu ai fost mai deștept decât mine. Uite câte cărți ai citit... De-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și îngălbenească pe nas... Eu cred tot ce spui, se dezvinovăți Melania. Mereu ai fost mai deștept decât mine. Uite câte cărți ai citit... De-aia te și iubea mama pe tine mai mult... Mereu mă gândesc la ea, șopti Coltuc. Cum ar fi fost să ne jucăm... Ea nu s-a jucat niciodată cu noi, nu-i stătea mintea la joacă. Se silea să nu moară până ne facem mari. Ce tânără era când a murit, n-o să mai ajungem
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
s-a jucat niciodată cu noi, nu-i stătea mintea la joacă. Se silea să nu moară până ne facem mari. Ce tânără era când a murit, n-o să mai ajungem mari niciodată... — Ba eu mă joc cu ea, spuse Coltuc, ca pentru sine. Mă joc și cu ea de-a când lumea era întreagă. Când ea era lumea toată... — Și tu unde erai ? — Eu eram înăuntru, creșteam și înotam într-o apă gustoasă ca laptele. Asta scrie în cărțile tale
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Asta se întâmpla mai ales după furtună, când curtea mirosea a ierburi spălate de ploaie. Când partea care întregea se deslușea mai bine din cauza umezelii care făcea aerul mai dens și contururile mai vizibile. Nici măcar infinitul nu e întreg, șopti Coltuc. Ca să poți vedea lucrurile întregi și rotunde, trebuie să poți călători în mai multe lumi deodată. — Așa scrie în cărțile astea ? întrebă Melania, neîncrezătoare. — Nu, asta e din ce-mi aduc aminte... Nu toate erau amintiri de demult. Asta pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alai. Cerul era plumburiu și trist, ca un Dumnezeu umilit de rugile suind de pe pământ. — Nu credeam să mai vii, spuse Costică Ologu, căutând un loc în care să fixeze vârful cârjei. — Nu vă știu decât pe voi doi, spuse Coltuc. N-am alți prieteni... — Prietenie, apăsă lung Fane Chioru. Am și uitat de când n-am mai auzit vorba asta... La urma urmei, nici nu știi cine e mai vrednic de milă. ăla care dă sau ăl’ de cerșește... ? — ăla care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nu-ți place nici de ciung, îți pune capac chiorul. Avem pentru toate gusturile. Semnele prevesteau, într-adevăr, o zi bună. Orbul și Ologu își deșertară de mai multe ori farfurioarele în buzunare, lăsând doar câte un ban, de sămânță. Coltuc primi și câte ceva de mâncare, dat fiind că tolba lui îmbia la o varietate de milostenii. Băteau clopotele cele mari de la Mitropolie. Ologu se propti în subsuori pentru a-și face câteva cruci largi, cu ochii spre cer. Coltuc încropi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sămânță. Coltuc primi și câte ceva de mâncare, dat fiind că tolba lui îmbia la o varietate de milostenii. Băteau clopotele cele mari de la Mitropolie. Ologu se propti în subsuori pentru a-și face câteva cruci largi, cu ochii spre cer. Coltuc încropi și el cu limba trei cruci în cerul gurii. — Eu nu mă duc la biserică, zise flăcăul. Mergeam, când eram mai mic, dar lumea se uita urât la mine, credea că intru ca să cerșesc. Și atunci i-am zis
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu două mâini și două picioare. Și ce mai cerșeală... ! — Eu nici nu trebuie să merg la biserică, adăugă orbul. Pentru mine peste tot e biserică. Și lumânări la ce-mi folosește să aprind ? — Lumânările nu sunt pentru noi, spuse Coltuc. Sunt pentru morți... — Cu atât mai mult, adăugă orbul. Eu sunt singurul mort pe care-l cunosc... — În curând, cum te văd, ricană Ologu, nici de ăsta n-o să-ți mai aduci aminte... — Tacă-ți gura, șontorogule, i-o tăie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]