493 matches
-
limba română, realizată de către diaconul Coresi), ""Noul Testament"" în limba română din 1648 publicat la Alba Iulia, precum și ""Catehismul calvinesc"", apărut în timpul domniei voievodului transilvan Gheorghe Rákoczi I și din cheltuiala lui Acațiu Barcsai, mare ban al Lugojului și Caransebeșului și comite suprem al Severinului. Această carte, tradusă din ungurește în românește de Ștefan din Făgăraș, a fost scrisă anume pentru convertirea la calvinism a românilor. Toate aceste traduceri s-au făcut cu sprijinul financiar al domnitorilor protestanți ai Transilvaniei. Chiar dacă majoritatea
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
document epigrafic medieval din Țara Românească și în același timp prima mențiune scrisă a orașului. Inscripția este datată în anul 1300 și are următorul text: "Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memorie, anno Domini MCCC." ("Aici este înmormântat comitele Laurențiu de Câmpulung, spre pioasă amintire, în anul Domnului 1300."). Pânza orașului Câmpulung, cel mai însemnat și mai peremtoriu izvor privitor la obștea Câmpulungului, care conține 38 de hrisoave dintre anii 1559-1747, menționează că cel mai vechi document în care
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
construită o cetate nouă de către regele Béla al IV-lea, primul document despre cetate datând din 1269. Cetatea Devei apare menționată într-un act de danie al tânărului rege Ștefan, fiul lui Béla al IV-lea, care face o donație comitelui Chyl din Câlnic pentru vitejia arătată în lupta purtată sub zidurile Cetății Deva. La patru ani de la atestarea ei documentară, sub cetatea Devei aveau loc lupte înverșunate împotriva tătarilor. La sfârșitul secolului al XIII-lea cetatea devine reședința voievozilor Roland
Cetatea Deva () [Corola-website/Science/302446_a_303775]
-
cetății drept reședință voievodală dovedește că aceasta era puternică și dispunea de construcții suficiente pentru a satisface pretențiile curții. După 1315 cetatea reintră în stăpânirea regelui Carol Robert de Anjou. Castelanii cetății Deva sunt în secolul al XIV-lea și comiți ai comitatului Hunedoara. În secolul al XIV-lea, Deva și satele înconjurătoare sunt amintite ca "district militar valah", iar cetatea avea în jurisdicție patru scaune (Deva, Ilia, Șoimuș, moșiile crișene și împrejurimile Bradului), care făceau parte din domeniul regal și
Cetatea Deva () [Corola-website/Science/302446_a_303775]
-
și greavii Henning și Blaufuuz care au apărat drepturile așezărilor libere din provincia Sibiului obținând de la regele Carol Robert confirmarea diplomei andreene în anul 1317. Au existat greavi și în afara Transilvaniei, cum ar fi Laurencius de Longo Campo, probabil ultimul comite săsesc al orașului Câmpulung, din Țara Românească. Relațiile dintre greavi și comunitățile pe care le conduceau a diferit în timp, de la un secol la altul, de la o regiune la alta și chiar de la o familie la alta. Unii au reușit
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
acea dată domeniu de coroană. Cel dintâi certificat de atestare al satului învecinat "Ghiriș-Arieș" este datat 1292, fiind un înscris prin care capitulul Episcopiei Catolice de Alba Iulia confirma că Paul și Petru, fiii nobilului Gerus din Ghiriș-Arieș au vândut comitelui Ioan, fiul lui Urkund, nobil de Tordalaka (această mică așezare medievală din apropiere nu mai există) pentru 30 de mărci un „pământ numit Terra Gerusteleke” ("pământul lui Gerus"), aflat în Comitatul Turda, „circa undam fluvii Aranias” („aproape de râul Arieș”) "cu
Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/296962_a_298291]
-
catolicizare cu forța inițiate de regatul maghiar în zonă, asediind Făgărașul și devastând toate satele săsești din sudul acesteia, fapt care l-a determinat pe Ladislau Postumul, regele maghiar, să ceară insistent să înceteze aceste acțiuni militare lansate împotriva „posesiunilor comitelui Ioan“ (Iancu de Hunedoara). În vara aceluiași an, Iancu de Hunedoara se decide să-l sprijine pe pretendentul Vlad, fiul lui Vlad Dracul, pentru ocuparea tronului în Muntenia, însă puternica ofensivă otomană din vară, care amenința Belgradul, l-a determinat
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
însă și numeroase așezări săsești situate în afara acestui areal. Microregiunile populate de sași erau: Sașii au întemeiat așezări urbane și în afara arcului carpatic, precum Neamțul și Baia în Moldova, respectiv Câmpulung în Muntenia. Ultimul comite sas al Câmpulungului a fost comitele Laurențiu. Remarcabil este faptul că primii voievozi munteni și moldoveni care și-au afirmat independența față de Regatul Ungariei, Basarab I și Bogdan I, și-au ales drept loc de reședință orașele germane Câmpulung respectiv Baia. Multe din bisericile săsești care
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
1859. Chiar în prima zi a ființării acestei Locotenențe (11 februarie), Camera și Senatul se reunesc sub președinția mitropolitului primat Nifon și aleg ca domnitor al Principatelor Române Unite pe „Alteța sa regală Filip Eugeniu Ferdinand Maria Clement Balduin Leopold George, comite de Flandra și Duce de Saxonia, sub numele de Filip I”. După refuzul acestuia, pe data de 19 martie Ion C. Brătianu se deplasează, cu acordul guvernului, la Düsseldorf pentru a încerca să obțină acceptul principelui Carol Ludovic de Hohenzollern
Locotenența Domnească (1866) () [Corola-website/Science/308731_a_310060]
-
Comiții ("comitia"). Prin acest termen (pluralul de la "comitium") sunt desemnate diferitele adunări ale poporului: "comițiile curiate" (cele mai vechi), "comițiile centuriate" (care datează, poate, de la începutul secolului al V-lea î. Hr.) și, în sfârșit, comițiile tribute, care ridică numeroase probleme de
Adunările romane () [Corola-website/Science/307263_a_308592]
-
mai> „Iar cuprinsul <scrisorii> originale, date din ...[loc rupt în document], miercurea întâia <după> octavele Paștilor, ne arată că mai sus pomenitul Ștefan regele cel tânăr al Ungariei, ducele Transilvaniei și domnul Cumanilor a dat, a dăruit și a hărăzit comitelui Andrei de Geoagiu de Sus [Gyogh] și urmașiior săi, spre a-l stapâni în veci, numit Kend [Uifalău - parte componentă a comunei Rădești], așezat lângă Mureș, (care fusese al ereticului Iob), mort fără a lăsa vreo rudă de sânge, aflător
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
urmașiior săi, spre a-l stapâni în veci, numit Kend [Uifalău - parte componentă a comunei Rădești], așezat lângă Mureș, (care fusese al ereticului Iob), mort fără a lăsa vreo rudă de sânge, aflător lângă pământul zis Fynod [așezare dispărută] al comitelui Andrei. (I-a dăruit amintitul pământ) aceluiași comite Andrei între hotarele sale vechi și neîndoielnice împreună cu toate forțele și cele ce țin de el.” Pământurile și satele din zona centrală a comitatului Albei erau în proprietatea nobililor de Geoagiu și
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
numit Kend [Uifalău - parte componentă a comunei Rădești], așezat lângă Mureș, (care fusese al ereticului Iob), mort fără a lăsa vreo rudă de sânge, aflător lângă pământul zis Fynod [așezare dispărută] al comitelui Andrei. (I-a dăruit amintitul pământ) aceluiași comite Andrei între hotarele sale vechi și neîndoielnice împreună cu toate forțele și cele ce țin de el.” Pământurile și satele din zona centrală a comitatului Albei erau în proprietatea nobililor de Geoagiu și a familiei acestora, iar cele de la margini erau
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
și satele din zona centrală a comitatului Albei erau în proprietatea nobililor de Geoagiu și a familiei acestora, iar cele de la margini erau stăpânite de alți nobili sau făceau parte din proprietatea cetății Alba Iulia. Probabil că locuința rezidențială a comitelui și a familiei sale a fost fie în localitatea Geoagiu de Sus, mai precis în zona din capul satului, adică locul unde mai târziu și-au stabilit curțile domnești grofii maghiari, fie pe dealul, „Cetățuia” azi în hotarul Stremțului la
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
principal de pe atunci, „Via Magna”, locul oferind o amplasare strategică. Dăm de știre așadar tuturor prin cele de față că, luând aminte de credința și slujbele pe care ni le-a adus cu credința și supunere iubitul și credinciosul nostru, comitele Andrei de Geoagiu de Sus, în nenumărate prilejuri vărsân¬du-și sângele în lupte impotriva tătarilor și veghind la hotare, întru răsplătirea slujbelor sale, vrând noi să-i aducem o mulțumire, i-am dat, i-am dăruit și i-am
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
nenumărate prilejuri vărsân¬du-și sângele în lupte impotriva tătarilor și veghind la hotare, întru răsplătirea slujbelor sale, vrând noi să-i aducem o mulțumire, i-am dat, i-am dăruit și i-am lăsat în plinătatea milostiveniei noastre numitului comite Andrei și prin el moștenitorilor săi și urmașilor, moștenitorilor săi niște pământuri anume: Germund(astăzi Meșcreac), Pețelca și Căpud așezate lângă Mureș."" Domnitorul Țării Românești Radu cel Mare (1485-1508) a primit, în semn de apriciere a bunelor relații cu regele
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Țifra de către localnici și introdus actualmente în localitatea Gârbova de Jos. În 1442, Iancu de Hunedoara dăruiește Cergăul Bulgăresc, Geomalul și Tinodul Capitlului din Alba Iulia. Într-un alt document, emis de către Ștefan, ducele Transilvaniei, aflând că acesta a dăruit comitelui Andrei de Geoagiu pământul, “numit kend”, (vechea denumire a satului Uifalău, încorporat în comuna Rădești) aflată lângă pământul zis Tinod al comitelui Andrei. Tinodul este amintit de asemenea în anul 1349, al voievodului Transilvaniei Petru. După ce în jurul anului 1440, ultimul
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Capitlului din Alba Iulia. Într-un alt document, emis de către Ștefan, ducele Transilvaniei, aflând că acesta a dăruit comitelui Andrei de Geoagiu pământul, “numit kend”, (vechea denumire a satului Uifalău, încorporat în comuna Rădești) aflată lângă pământul zis Tinod al comitelui Andrei. Tinodul este amintit de asemenea în anul 1349, al voievodului Transilvaniei Petru. După ce în jurul anului 1440, ultimul urmaș în line bărbătească al nobililor de Geoagiu, Mihail, fiul lui Ladislau de Geoagiu, moare, Vladislav regele Ungariei face donați lui Iancu
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Hațegului. Tatăl său, Alexandru Barcsay, , convertită la calvinism. Mama sa a fost Erzsébet Palatics. a avut o interesantă carieră diplomatică la Istanbul, în Muntenia și în Moldova, fiind numit pentru meritele sale ban al Lugojului și Caransebeșului iar mai târziu comite suprem al Hunedoarei. Dupa eșecul expediției militare din Polonia a lui Gheorghe Rakoczi al II-lea a fost numit de Înalta Poartă ca principe al Transilvaniei, la 7 octombrie 1658. Și-a plătit datoria cedând sultanului Banatul de Lugoj-Caransebeș, care
Acațiu Barcsay () [Corola-website/Science/307816_a_309145]
-
12 denari și să asigure două mese regelui și însoțitorilor săi dacă aceștia ar poposi vreodată în Sătmar. Drepturile acordate în schimb celor două orașe erau relativ extinse, acestea fiind extrase din punct de vedere administrativ și juridic de sub autoritatea comitelui de cetate și puse direct sub autoritatea regelui sau a vistierului regal. În același timp, locuitorii aveau posibilitatea să-și aleagă judele și preotul, beneficiind și de un vad scutit de vamă pe râul Someș. În 1162 Ștefan al III
Satu Mare () [Corola-website/Science/296953_a_298282]
-
accesul în Transilvania dinspre Valea Râșnoavei. Dată fiind importanța trecătorilor montane spre teritoriile sud-carpatice, drumul Branului a fost supravegheat militar și după alungarea cavalerilor teutoni, regalitatea maghiară încredințând fortificația de la Râșnov cavalerilor ordinului Sfintei Cruci. Aceștia au fost subordonați fie comitelui secuilor, fie voievodului Transilvaniei. Până la mutarea vămii de la Rucăr la Bran și construirea cetății Bran pentru protejarea vămii regale la sfârșitul secolului al XIV-lea, cetatea Râșnov era prima fortificație lângă drumul Branului, după intrarea în Transilvania. În anul 1427
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
izolate, începând cu secolul al XIII-lea regele Andrei al II-lea a dorit unificarea acestora administrativ și juridic, într-un singur ""popor"" ("unus sit populus"). Până la începutul secolului al XIV-lea, în fruntea Sibiului era ales de către rege un comite, iar ulterior acesta era doar confirmat în funcție de către puterea centrală. În toată această perioadă, voievozii ca împuterniciții regali aveau o implicare redusă în problemele comunității săsești, dar organizările administrative care sunt cunoscute ca „scaune săsești” se presupun a fi formate
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
al comitatelor populate de români și alte neamuri, putându-se enumera astfel teritoriile din Podișul Secașelor, pamânturile dintre cele două Târnave și nordul Transilvaniei. În plus, față de scaunele astfel constituite, aveau o administrație proprie districtele Bistriței și Brașovului. Funcția de comite sau jude regal al districtului Brașov și al Bistriței a fost exercitată până la începutul secolului al XIV-lea de comitele secuilor. Jurisdicția nobiliară asupra districtului Bistrița s-a desființat începând din anul 1330 de când comunitatea săsească a început să-și
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
Târnave și nordul Transilvaniei. În plus, față de scaunele astfel constituite, aveau o administrație proprie districtele Bistriței și Brașovului. Funcția de comite sau jude regal al districtului Brașov și al Bistriței a fost exercitată până la începutul secolului al XIV-lea de comitele secuilor. Jurisdicția nobiliară asupra districtului Bistrița s-a desființat începând din anul 1330 de când comunitatea săsească a început să-și aleagă în mod liber judele. Începând din anul 1366, Ludovic I amplifică drepturile sașilor și desemnează pentru Bistrița ca instanță
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
sfârșitul secolului al XII-lea, mai precis din anul 1290, când pământul numit Pănade (terra Panad) aflat în comitatul Târnava și așezat lângă râul Târnava Mică, conform Capitulului din Alba Iulia, a fost vândut de Ioan Banu, fiul lui Magnus, comitelui Nicolae și voievodului Andrei. Alte documente confirmă existența satului la începutul secolului al XIV-lea, care este dăruit de de regele Carol Robert de Anjou, la 5 august 1322, magistrului Nicolae, fiul lui Corradus de Tălmaciu, drept recunoștință pentru că s-
Pănade, Alba () [Corola-website/Science/300256_a_301585]