588 matches
-
le țin și noaptea, ca să le... cerceteze. Ca și tovarășii milițieni de dinainte, ca și domnii jandarmi de mai dinainte ... Ocupați cu răsăditul, cu săpatul, vorbim de Afganistan, compătimim pe japonezi, după care libienii își primesc și ei partea de compătimire. Și ne dăm cu părerea peste garduri ce șmecherie mai pun la cale americanii. Fiecare contribuim cu cîte ceva la bunul mers al însămînțatului și al războiului. Straturile se aliniază frumos ca niște falange macedonene, semințele își ocupă locul lor
POLITICA SEMINŢELOR de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348213_a_349542]
-
picta un pictor creștin- viziunea Celui Răstignit! Soldatul zăcând sub viziunea aceasta și ținând strâns cu mâna piciorul sângerând al lui Iisus; această viziune a Răstignitului este mai mare decât orice sentință, decât orice cuvânt, da, cuprinde toate cuvintele de compătimire și de mângâiere” (ibid., p. 52). Poate cu alt prilej artistul creștin ar picta o altă viziune potrivită cu Jertfa sfântă, cum ar fi cea a lui Valeriu Gafencu, supranumit pe bună dreptate „Sfântul Închisorilor”. Valeriu Gafencu strălucitorul student în
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3) LIBERTATEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362002_a_363331]
-
Poate așa ar scăpa de sentimentul de vinovăție ce-i măcina sufletul. Era convinsă că o dată ce povestea va ajunge la urechile sătenilor, nimeni nu ar fi de partea ei, nimeni nu i-ar arăta nici cea mai mică urmă de compătimire. Nici măcar Sănica cu Ilie, care jucau întotdeauna cum zicea ea, nu pentru că acela era ritmul cântecului, ci pentru că interesele materiale așa le cerea. Toți o vor arăta cu degetul pe ea, toți vor considera că Șerban îi dăruise dragostea lui
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365882_a_367211]
-
fost lămurită de Evdochia. S-a ținut după ea până la ușa înaltă, oferindu-se să i-o deschidă și i-a șoptit repede în ce situație se găseau. Fata a privit înapoi și ochii i s-au oprit plini de compătimire pe trupul firav al doamnei Eleonora. - Nu este permis să-l întrerupeți pe domnul judecător, a răspuns ea în șoaptă, dar am să-l rog... Îi voi explica eu... Dumnealui este destul de înțelegător. Cum se numește doamna care are dosarul
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
grupa face parte dintr-o serie sau din cealaltă. Restul a decurs de la sine. Fiecărui profesor i s-a adus la cunoștință modificarea făcută, fiecare profesor a trebuit să asculte întâmplarea așa cum numai secretarele pot să relateze, cu indignare și compătimire. Asupra profesorului de matematici s-a pogorât dezaprobarea și oprobiul public. Să ia examenul la matematici, fără să știe mai nimic, a rămas o simplă formalitate. * Știa. Chiar știa subiectele și nu numai atât. Ar fi făcut față la toată
XXV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365392_a_366721]
-
și zgâlțâielile i-au tulburat somnul adânc. - Da ! Ce este ?... - Vrei să cordești ceva ?! Nedezmeticit, dorind doar să-și continue somnul, a întrebat sperând că va fi lăsat în pace : - Ceee... Cum... ? Pe cine ? - Pe Rodica ! Este la portic ! Oricâtă compătimire ar fi simțit o astfel de propunere nu putea decât să-i provoace repulsie. - O bag în ..... măsii !!!.... și nici pe voi nu vă las pe dinafară ! Lăsați-mă să dorm ! Percepându-i înjurătura, oricât de elegant a fost exprimată
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]
-
șoareci. Dacă locuiesc singur și nu prea gătesc, începuseră să facă nazuri la conserve și chiar la carnea tocată (fac cuvenita precizare, de la pachet). Se apropiau în vârful lăbuțelor, miroseau atent după care se uitau la mine plini de inocentă compătimire: - Cum mă', tu ești în stare să mănânci așa ceva?! M-am simțit descumpănit în fața lor și mi-a fost rușine să zic da. În schimb, se dădeau în vânt după peștele proaspăt, fără viscere, icrele tarama și când nu aveam
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
bun biet muritorul ăsta rătăcit prin vise (la tot ce-i ceri să facă găsește el să pună un alt nume) of, sfinte înger păzitor ce pază fără pic de pace ți s-a mai dat cu mine! Referință Bibliografică: Compătimire / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2055, Anul VI, 16 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Mărchidan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
COM-PĂTIMIRE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366300_a_367629]
-
Poate așa ar scăpa de sentimentul de vinovăție ce-i măcina sufletul. Era convinsă că o dată ce povestea va ajunge la urechile sătenilor, nimeni nu ar fi de partea ei, nimeni nu i-ar arăta nici cea mai mică urmă de compătimire. Nici măcar Sănica cu ... Citește mai mult CAPITOLUL 5Maria își deschise ochii și își surprinse soțul zâmbind. Instinctul ei de femeie îi spunea că Șerban călătorește în vis alături de femeia aceea care încercase să i-l răpească în urmă cu ceva
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
Poate așa ar scăpa de sentimentul de vinovăție ce-i măcina sufletul.Era convinsă că o dată ce povestea va ajunge la urechile sătenilor, nimeni nu ar fi de partea ei, nimeni nu i-ar arăta nici cea mai mică urmă de compătimire. Nici măcar Sănica cu ... XIX. DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU), de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1152 din 25 februarie 2014. CAPITOLUL 4 4 ani mai devreme Simțea nevoia să ia o gură de aer, fumul devenise dens să
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
dragi, unii, duși acum dincolo, alții, depărtați, dar în același oraș...Deh! -Cosi, cosi! o dau eu scurt pe străinește, irosind din bruma de italienisme la îndemână. Mă străduiesc și astăzi ca mereu să-i stăvilesc setea de informare, de compătimire, de... De fapt, o-ndrăgesc pe femeia ce-a devenit... Însă, cu pauze... Iar în vremea din urmă mi-aș dori să ne vorbim, de se poate spune așa, doar pe Internet și cât mai rar... Sămânță de vorbă de
NON MULTA, SED MULTUM de ANGELA DINA în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366183_a_367512]
-
la școală. După cum v-am spus mai devreme, nu știu carte. Va trebui s-o iau de la zero. După ce voi termina gimnaziul și liceul, aș vrea să mă înscriu la o Universitate de Arte. Domnul Forest o privi cu sinceră compătimire. - Dar nu-ți dai seama că te arunci singură în gura lupului? - Sunt singură pe lume, domnilor. - Nu ești singură, Nora, interveni Mike. Ești cu noi. Te vom ajuta să-ți vezi realizat visul. Eu, împreună cu tata și cu Linda
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
zicând, ironia, deriziunea, sarcasmul: Colegiul Mediu Tehnic, cu toate ale lui, e o lume sancționată prin satiră, prin zâmbet, prin hohote de râs - care, trebuie spus, nu sunt rele, nimicitoare, ci pline (ori, măcar, acompaniate) de o superioară, și discretă, compătimire. Stârniți de construcția problematică a eroilor și, mai ales, de cadențele fabulei, determinați, așadar, de aceste surse de autopropulsare textuală, abordăm, ca pe-o necesitate, impusă de asimilarea intelectuală a mesajului (întrucât, sesizându-i, intuitiv, profunzimea, dorim să-l scrutăm
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
Astfel „și eu voi semăna cu voi, de-acum nici eu nu mai găsesc întoarceri”(Esenin) Vouă, celor care nu mă citiți purtând nevinovate bandaje în îndoiturile inimii deveniți celebri în acest poem despre o singurătate a singurătății cu aleasă compătimire vă spun: aș fi putut să vă fac a iubi pasărea murind în mijlocul cântecului și citind Lapidariile sau despre sângerarea păsării în zbor să înțelegeți că arta este minciuna spusă zilnic în fața morții și că cel mai lung e drumul
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
șoareci. Dacă locuiesc singur și nu prea gătesc, începuseră să facă nazuri la conserve și chiar la carnea tocată (fac cuvenita precizare, de la pachet). Se apropiau în vârful lăbuțelor, miroseau atent după care se uitau la mine plini de inocentă compătimire: - Cum mă', tu ești în stare să mănânci așa ceva?! M-am simțit descumpănit în fața lor și mi-a fost rușine să zic da. În schimb, se dădeau în vânt după peștele proaspăt, fără viscere, icrele tarama și când nu aveam
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355970_a_357299]
-
piața din apropierea locuinței. Mergea cu capul plecat, cu privirea în pământ, pentru a nu i se putea citi durerea și deznădejdea ce o stăpâneau. Întâmplarea ajunsese la urechile vecinilor și îi venea foarte greu să le suporte privirile pline de compătimire, ori să răspundă la întrebările care parcă-i loveau tâmplele și timpanele urechilor: „Gata? A venit?... Au găsit-o? Trăiește?” N-a mai avut răbdare să caute cheile. Nici nu știa dacă sunt în buzunare ori în pungile ce le
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
embrioni, ei iar ele purtătoare de viitoare greșeli genetice. Dintr-o astfel de teorie romancierul nou a zămislit romanul superrealist. A văzut că nimic nu este important în timpul acesta îndrituit decât mascarada, atunci a apărut durerea sentimentală a literatului și compătimirea dureroasă a profanului. Două dureri, fizică și sentimentală au început să miște din temelii intelectualitatea adevărată și să se întrebe dacă se mai poate continua cu lipsa de durere. Au observat regresivitatea cuvântului martor la aberațiile vorbirii și au început
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
te privesc așa cum pleci te rog Sefora sufăr mult în acest moment vreau să fiu singur, te rog du-te, spuse Alexandru.” Sefora se ridică dădu să mai spună ceva dar se opri îi aruncă o ultimă privire plină de compătimire și ieși pe ușă. Iar el rămase zbătându-se într-un chin sufletesc teribil, își repeta mereu în minte o întrebare: ,, Oare cum am putut să mă comport cu atâta nebunie? Și când mă refer la nebunie nu mă refer
REGĂSIREA FERICIRII (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368980_a_370309]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015 Toate Articolele Autorului O privea în continuare, nehotărâtă, lăsând să i se oglindească în ochi aceeași iubire și compătimire, întrebându-se: „oare, să-i spun? Dacă și treaba asta o supără mai tare? Nu vreau să sufere... Este o femeie bună, nu merită să fie supărată...”. Se hotărî, până la urmă, să-i spună adevărul. Ea nu știa, oricum, să
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
nu ca un procedeu plăcut pentru el însuși și urmărit pentru finalitatea sa. Spre deosebire de etica lui, filozoful german Arthur Schopenhauer (1788-1860) nu se bazează pe rațiune și pe legile morale; el vede în „milă” singura modalitate a comportamentului moral; prin compătimire și înțelegerea suferinței lumii, omul își depășește egoismul și se identifică cu semenii săi. Deși suntem încarcerați în formele exterioare de viață, cel mai cald și important sentiment, ne spune, trebuie să ne fie iubirea pentru viața noastră sufletească. Lumea
BINELE TREBUIE SĂ FIE ŞI VOIT! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370433_a_371762]
-
a vieții. Cel mai de preț bun al omului nu e viața, ci calitatea vieții. Marii actori, ca și iubirea sunt izvor de viață. De aceea, când un actor se stinge, dincolo de comoara de roluri jucate, care rămâne, nu lasă compătimiri ce adâncesc supărarea, ci un cer care cădelnițează cu lacrimi. S-a stins marele actor comic Nae Lăzărescu! E o mare durere pentru o nerecuperabilă pierdere! Actorul nu s-a predate morții, ci eternității. În ultimul timp al vieții a
NAE LĂZĂRESCU. MARII ACTORI RĂMÂN ŞI DUPĂ PLECARE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353166_a_354495]
-
îi spuse că în opinia lui vaca nu are nimic, doar o simplă umflătură la burtă cauzată de nutreț sau de apă, însă credea el că în câteva zile îi va trece. După ce servi o gustare, Vera privindu-l cu compătimire îi spuse: „Ce ai de gând să faci acum Sandule din ce vei trăi?” „Am să caut de lucru ca asistent veterinar pe la ferme, iar dacă nu se poate găsi nimic în acest domeniu, atunci ca muncitor necalificat nu mi-
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352705_a_354034]
-
îi strig. Nimic. Nicio reacție. - Franz, uită-te la mine!, îi ordon de data asta atât de lucid că nu mă mai recunoșteam. De mult nu mă mai simțisem așa. Franz și-a ridicat ochii. În privirea lui am simțit compătimire, lucru care m-a scos din sărite. A ajuns unui nenorocit să-i fie milă de mine. O milă batjocoritoare, evident, că doar nu era o milă duioasă, plină de omenie. Nici pe departe. Atunci, i-am ars o palmă
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
soare Să-mi gâdile trupul cu stele de lumină Să-mi guste din suflet ardoare Și-apoi să mă mistui de vină... Poate că nu merit decât amăgire Și lacrimi și cântecul trist al zorilor Și gânduri cu iz de compătimire Și-apoi să mă dăruiesc norilor... 16.06.2012 Referință Bibliografică: Poate că merit / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 532, Anul II, 15 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
POATE CĂ MERIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358304_a_359633]
-
pentru mieii din umbbra cântecului blând, candid, duios ca vioara! E o teamă că Sala se va umple deja, iar cine mai întârzie în chibzuieli în plus, în contra cererii inimii, va afla ferăstruica închisă la casa de bilete! E o compătimire întru nimic recuperatorie față de cei care sunt prea departe ca să o vadă și să o audă pe Indila. Sunt multe neîmplinirile ce întunecă nisipul de gânduri omenești, ca umbra roții de suplicii, însă o clipă de alinare cu Indila răscumpără
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]