309 matches
-
V-au furat pachetu’! Cre’ că ați soilit-o la intersecție și vi l-a săltat. Sau l-ați uitat acolo. Sau nu l-ați mai luat de la galderobă. Ceva ați făcut cu el, de nu-l mai aveți. Mă privea compătimitor, disprețuitor, scârbit, furios. În cele din urmă ura proletară ajunse la suprafață. — Om de încredere! Vă pune poporu’ în funcții și vă bateți joc de noi. Vă trimite la ziua tovarășului și vă matoliți ca ultimu’ nehalit. Îl întărâta tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu a făcut păcate. Și l-am spovedit, era și el un suflet, băuse cu noi, de ce să n-o fac. Și știi ce-mi lăsă cu limbă de moarte? Tot nu m-a lăsat să continui. Mă privea doar compătimitor, ușor amuzat de nedumerirea mea. — Astea mi-a lăsat, profesore. Juma de kil de mahmudele pe care le-am făcut artă. Îl am acu’ pe Kerim cu mine. Îți explici ce zăcea în el? Ce scule barosane avea, ’cea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cifre, cu partide, intrări și ieșiri, iar însăși moartea nu este decât o banală radiere dintr-un catastih oarecare. Eternitatea, cred aceștia, este o ștampilă și un chenar de rubrică, în care doar ei au dreptul să se lăfăie, privind compătimitor spre cohortele fără de număr ale celor care, îndobitociți de frică și umilințe, socot cărțile de muncă mai grozave în tainice puteri chiar decât scrierile sfinte. Comunismul a creat - și l-a făcut să sufere - omul scris. I-a dat speranțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Deocamdată e doar o supoziție. Nu mă pot pronunța până nu vă consult...” „Dați-mi pixul să semnez odată!” „Stați liniștit la locul dumneavoastră”, Îl povățui omul fără braț. „Ce rost are toată această agitație?!” făcu el, luând o mutră compătimitoare. „Mai bine nu vă ridicați.” „Și atunci cum rămâne cu semnătura?!” „Nici o problemă, o vom rezolva, o vom rezolva...” Și, În timp ce Noimann deschise gura să răspundă, ciungul Îi apucă degetul de la piciorul stâng și, ungându-l cu iod, Îl apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la adresa... Sunt toate rezervate! lătră o femeie dispecer ce părea furioasă și apoi Închise. — Nu cred că Înțelegeți. Am un cont la firma dv. și... Clic. Am rămas acolo, udă, fierbând de mânie. Nici o mașină, ai? Nasol, spuse el, croncănind compătimitor, fără să-și ridice privirea din carte. Reușisem să răsfoiesc Amantul doamnei Chatterley când aveam doisprezece ani, după ce spicuisem cât de mult putusem despre sex, dintr-o combinație de Forever, Wifey și Ce se Întâmplă cu corpul meu: o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
truc. Natural că și trucurile variau după psihicul și perspicacitatea fiecărui profesor, că unii erau mai ușor, alții mai greu, iar alții imposibil de dus! Cel mai ușor de dus dintre ei, pentru că avea o fire foarte duioasă, impresionabilă și compătimitoare, mai ales la boale, era Aurel Dinu de Franceză, pe care l-am păcălit de cele mai multe ori. Apoi, Fischer de Germană! Unul dintre trucuri și cel mai simplu, pentru că nu-ți cerea nici un efori, era "trucul cu sîngele". Îl făceam
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
numai că ne-au pus într-o situație jenantă, dar au distrus și sincronizarea evenimentelor - victoria noastră asupra lui Su Shun își pierduse din strălucire. Oamenilor le părea rău pentru subaltern. Au început să sosească, din toate colțurile Chinei, comentarii compătimitoare, ceea ce ar fi putut foarte bine să ducă la o revoltă. Știam că va trebui să acționăm. Trebuia să ne repliem și să facem pasul decisiv. Sugestia mea a fost ca Nuharoo și cu mine să emitem o declarație sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să se răzgândească. Dacă încerca să-l rețină cu forța pe navă îngreuna și mai mult situația. Nu avea nici un rost să încerce să îl salveze cu forța. Pe de altă parte îi admira în secret curajul, uitându-se totodată compătimitor la el, știind cât îl va costa gestul lui tineresc. Confederația nu se uita la vârstă când era vorba de astfel de probleme. - Am renunțat să mă mai gândesc la astfel de probleme. Dacă nu le găsești răspunsurile, fie ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
sunt demnă să vorbesc cu el. Mi-era teamă ca ceilalți pacienți să nu-și dea seama că mă simt atrasă de Chris. Din fericire, atenția lor era îndreptată în altă parte: Neil prezida zgomotos asupra unui cerc de dulăi compătimitori care-l aprobau dând din cap. însă eu nu mă puteam hotărî să-mi mișc fundul și să-l abordez pe Chris. Ridică-te odată, m-am îndemnat singură, fă patru pași până în partea cealaltă a încăperii și vorbește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am ajuns în sala de mese, somnoroasă din cauza șocului și a zahărului, mi s-a părut că lipsisem multă vreme. Nenorocitul de Neil era în continuare în centrul atenției, fiind înconjurat de un cerc de oameni care dădeau din cap compătimitor, murmurau și scoteau tot felul de exclamații aprobatoare. Am tras concluzia că toți erau niște bețivi mincinoși care-și băteau nevestele. Chiar și femeile. îl auzeam plângându-se: —Mă simt așa de trădat. Nu-mi vine să cred ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fie și un pachet de zece batoane Bounty. Am căutat din nou. — Nu cred că sunt. Le-am pus înăuntru, a sărit mama. Sunt sigură. îmi aduc aminte că le-am pus în geantă azi-dimineață. —Aaa, mamă, a spus Helen compătimitoare cu fețișoara ei de pisicuță nevinovată, te-a cam lăsat memoria. —Helen, a zis mama tăioasă, dă-mi înapoi ciocolata. Bosumflată, Helen și-a deschis geanta. —Eu de ce nu pot să iau una? Știi de ce, a spus mama. Pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
frumoasă. —... amândouă sunt așa de sucite, a continuat el. Mai ales Helen. Uneori te și întrebi cum de se mai obosește cineva să stea cu ele. Te scot din minți! Tata se aștepta ca lumea să izbucnească într-un râs compătimitor, dar cuvintele lui s-au stins într-o tăcere deplină. Ceilalți pacienți își studiau vârfurile picioarelor, iar eu îmi doream să fi fost oriunde altundeva în lume, mai puțin în camera aia. O închisoare turcească ar fi fost de preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cele zece cărți pe care le moștenisem de la cel mai recent demisionat coleg. În ultimele cinci luni, începusem să mă simt mult mai apropiată de restul echipei - prin intermediul unei grimase reciproce pe hol, în fața biroului lui Lulu, al unui zâmbet compătimitor, în timpul unei ședințe editoriale, al unui e-mail rapid cu textul „ești bine?“ după ce ne fusese aruncat în cârcă un nou morman de proiecte moștenite - dar momentele în care ne luam rămas bun unii de la alții erau complet lipsite de ceremonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
las totul și să vorbesc cu el ? Ei, bine, poate că sunt ocupată. Poate că am Încheiat acel capitol din viața mea. La asta nu s-a gândit ? — Adevărul e că... sunt cu cineva, spun pe un ton politicos, ușor compătimitor. — Serios ? — Da. Foarte serios. Așa că... Ridic vag din umeri și aștept să plece. Dar el n-o face. — Cu cine ? zice. OK, nu mă așteptam să mă Întrebe asta. O clipă, nu știu deloc ce ar trebui să fac. — Ăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
explic. Cred că avionul a avut întârziere sau așa ceva. Mă uit la Janice și, spre mirarea mea, o văd roșind. — De la Zürich, spune, dând aprobator din cap puțin prea vehement. Înțeleg. De la Zürich. Și îmi aruncă o privire jenată, aproape compătimitoare. Ce a apucat‑o? — Vorbim chiar despre Luke Brandon, da? zice Angela, trăgând un puf din țigară. Celebrul om de afaceri. — Păi, da, zic, oarecum surprinsă. Nu știu nici un alt Luke. — Și el e prietenul tău. — Da. Urmează o tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de semnat, dar trebuie să ne uităm puțin pe el împreună. Avem o clauză nouă despre faptul că reprezinți imaginea postului. Coboară vocea. După tot ce s‑a întâmplat cu dom’ profesor Jamie... Aha, zic, și‑mi iau o mină compătimitoare. Dom’ profesor Jamie este expertul în pedagogie de la Cafeaua de dimineață. Sau cel puțin a fost, până luna trecută, când Daily World a publicat un material despre el, în cadrul rubricii „Sunt ce par a fi?“, dezvăluind faptul că e departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ocupa un loc marginal, neînsemnat. De fapt, Iancu îl și uitase cu totul. Și, în dimineața Sfinților Mucenici, atunci când primise ucazul, își reamintise de el ca de o întâmplare petrecută în altă viață, într-o cu totul altă realitate. Zâmbi compătimitor. Surghiunul nu era decât răzbunarea unui om bătrân care încă nu înțelegea că trebuia să renunțe la competiția cu mai tinerii săi concurenți. Marele Komandir ignora faptul că amara corecție a vârstei nu ține cont de gradele militare. Chervanul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
țipăt: Titanicul se găsea acum În poziție verticală, luminile i se estompaseră. A rămas așa timp de cinci minute interminabile, apoi, cu solemnitate, se afundă spre destinul său. Soarele zilei de 15 aprilie ne surprinse Întinși, epuizați, Înconjurați de fețe compătimitoare. Ne aflam la bordul navei Carpathia, care, la primirea unui mesaj disperat de ajutor, venise În mare grabă ca să salveze naufragiații. Șirin stătea tăcută alături de mine. De când văzuserăm Titanicul scufundându-se, nu mai rostise nici un cuvânt, și privirea ei mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
îndoite, ca să-l pot vedea cât mai puțin. E umilitor să-i împărtășesc toate astea, dar mă simt ușurată. Nu cred că aș fi putut spune lucrurile astea în fața unui grup de șase persoane care s-ar uita lung și compătimitor la mine. Cu Jake e altă poveste. În primul rând, ne plimbăm, așa că nu trebuie să mă uit la el cât timp povestesc. În al doilea rând, nu-mi place de el. Mă rog, nu cine știe cât. E doar un bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
el lungește vorba și mă ține în suspans: Păi... era de la o femeie, începe el misterios. Cineva pe care a pus el ochii de ceva vreme... —Și? — L-a invitat în oraș. —Oho! Și tu de unde știi? Finn mă privește compătimitor. — Oi fi eu bărbat, dar nu sunt chiar atât de dobitoc. Vorbeau despre niște filme pe care urma să le vadă și apoi el a întrebat-o neutru „Mergem și să mâncăm ceva după?“ Se pare că ea a acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ai fost că nu te-ai pripit? îi zise acuma cumnată-sa Florica. ― Ba dacă te-ai fi grăbit și ai fi luat-o de când ai îndrăgit-o, biata fată n-ar mai fi ajuns de batjocura cațaonului! făcu învățătorul compătimitor. Nicolae bufni, sudui și în cele din urmă rugă pe frate-său să ajute cumva pe Chirilă, că nu se poate să rămâie așa asemenea fărădelege. Florica sări indignată: ― Ionel, să mă asculți pe mine și să nu te bagi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se îndoi și căzu cu zgomot. Urmară câteva pârâituri, apoi ― liniștea. ― Eu zic că trebuie să ardem dihania asta cu laserul, să terminăm odată! Dacă o ținem așa, nu mai avem nici o șansă. ― Te-nțeleg foarte bine, Parker, zise Dallas compătimitor. Noi îl iubeam pe Brett.. Dar nu trebuie să ne pierdem capul. Dacă creatura este acum atât de mare cum spui, transportă destul acid în corpul ei ca să facă o gaură în cocă mare cât sala asta. Nici nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aceștia la suprafața inter-relaționării se dorește a fi mai convingătoare, cu atât privirea ce a dobândit forță de persuasiune prin experiența calvarurilor sufletești surpinde mai evident fundamentele convertite de mult la negativitate ale conștiințelor ce își joacă rolul unor prezențe compătimitoare. A compătimi, actul compătimirii indică o consubstanțialitate în pătimire, o înfățișare ce împarte echilibrat tensiunea și greutatea suferinței. Astfel, a-l compătimi pe un suferind implică, doar într-un sens superficial, a-i fi aproape înțelegându-i durerea și regretând
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nu își mai putea aminti de ce. Și ea o iubea pe Stella. Voia s-o ajute și s-o apere și s-o răsfețe, s-o îngrijească și s-o îndrăgească. Voia să atingă capul acela mândru cu o mână compătimitoare. Voia să o salveze pe Stella, cel puțin pentru un timp (și de ce nu pentru totdeauna?) din viața ei primejdioasă. Voia să-i creeze Stellei o vacanță, o întrerupere a tiraniei și a luptei. Voia să o smulgă pe Stella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de la faptul că orice și oricine îi stârnea lui Gabriel mila. Asta era și sursa sentimentelor ei față de George, îi era atât de milă de el, simțea pentru el atâta iubire miloasă, protectoare și posesivă, un fel de disperată afecțiune compătimitoare. „E ceva atât de intim, își spuse ea. Dar toată dragostea pe care le-o port alor mei e intimă, de parc-ar fi un secret.“ Adam era conștient de o minge fierbinte, mobilă, care-i încălzea coapsa: Zet, ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]