288 matches
-
operei evagriene, nu putem ignora profunzimile exegezei monastice întreprinsă timp de aproape trei decenii de un eremit benedictin cum este părintele Gabriel Bunge. Rezultatele exegetice ale școlii benedictine sunt neprețuite în comparație cu toate celelalte contribuții venite din școala istorico-filologică sau a comparatismului literar. Ne place sau nu ne place, „știința” (perfect stăpânită, de altfel, de exegeții monastici citați mai sus), nu este decât un instrument auxiliar în procesul de interpretare a operei evagriene. Soluția nu poate fi decât cea rezumată în formula
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de germinațiune a ideilor de istorie literară”, „formele de desfășurare a inițiativelor”, „familiile de spirite”, evoluția pe axa autonomizării și personalitățile emblematice ale disciplinei. Coautor al multor volume colective și, de asemenea, coordonator al unora dintre lucrările Istoria și teoria comparatismului în România (1972), Literatura română contemporană (I, 1980), Bibliografia I. L. Caragiale (1852-1912) (I-II, 1997), B. s-a ilustrat și prin contribuțiile la istoria presei românești și în eminescologie. SCRIERI: Zi de vară până-n seară, București, 1966; Ovid Densusianu, București
BUCUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
în interiorul spațiilor central și sud-oriental ale Europei, pentru ca într-un volum următor să stărui asupra diasporei armenilor. Un salt calitativ în literatura de specialitate a fost înregistrat prin reconstituirile care înglobează caracteristicile istoriei culturale neogrecești, lucrări de istorie literară și comparatism literar semnate de Constantin Th. Dimaras, Alkis Anghelon, Leandros Vranoussis, Panaiotis Pistas ș.a. M-am folosit cu precădere de sinteza Histoire de la littérature neohellénique a lui C. Th. Dimaras, care reconstituie principalele direcții de dezvoltare ale spiritualității moderne, lărgind mult
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de lectură, VTRA, 1997, 8; Nicolae Oprea, „Firea morală” a criticului, VTRA, 1997, 8; Diana Adamek, „Metamorfozele textului”, TR, 1997, 51-52; Ștefan Ion Ghilimescu, Figuri ale romanului, Târgoviște, 1998, 103-106; Victor Sterom, Retorica pietrelor, CRC, 1999, 9; Adrian Tudurachi, Nefericirile comparatismului, ST, 1999, 8-9; Petraș, Panorama, 131-132. C.H.
BOLDEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
figurat în volume colective precum Liviu Rebreanu după un veac (1985), însă volumul destinat debutului editorial, Grădina magistrului Thomas, predat editurii Eminescu în 1985, a apărut abia în 1995. Dubla vocație a eseistului, literatura română și cea europeană, hermeneutica și comparatismul, apare aici cât se poate de tranșant: prima jumătate a cărții îi abordează pe Arghezi (experiența monahală, complexul arhetipal al dialogului cu divinitatea), Liviu Rebreanu (prezența catalitică a lui I. L. Caragiale în nuvelistica autorului Răscoalei, metaforele timpului citite prin Schopenhauer
BORBÉLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și codirector al revistei „Echinox”. Nichita Stănescu. Orizontul imaginar (1993; Premiul pentru debut în critică la Salonul Național de Carte, Cluj-Napoca), Lucian Blaga. Geneza lumilor imaginare (1997), Zece studii de arhetipologie (1999) sunt deopotrivă studii serioase de comparatism și istorie a motivelor poetice, dar și reverii critice substanțiale. Proiectarea poematicului la Lucian Blaga într-un orizont cultural larg, situarea ludicului prezent în poezia lui N. Stănescu la intersecția modernismului și abstracționismului cu procedee ale postmodernității sau demontarea mecanismelor
BRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
a primit premiul a două Academii, în țară și în Grecia. Recenzentul lucrării în Grecia, C. Th. Dimaras, considera că această carte va fi indispensabilă pentru cercetătorii învățământului românesc și grec. Se poate afirma astfel că fără aceste cercetări erudite comparatismul literar româno-grec nu ar fi posibil. SCRIERI: Influența poeziei lirice neogrecești asupra celei românești, București, 1935; Spiritul revoluționar francez și Voltaire în limba greacă și română, București, 1946; Academiile Domnești de la București și Iași, București, 1971. Ediții: D. Russo, Studii
CAMARIANO-CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286048_a_287377]
-
povestesc cronicarii despre vremurile și domniile din trecut. El percepe cu finețe nevoia de popularizare a informației, făcută riguros, de către specialiști, nu lăsată în seama diletanților, și are o activitate remarcabilă în acest domeniu de activitate. Manifestă preocupări constante pentru comparatism, cu interes special pentru elementele de origine romanică, Antichitatea latină și cultura iudaică antică. Perspectiva lucrărilor publicate și a cursurilor universitare este de tip etnologic. Sunt folosite relatări ale fenomenelor concrete, cunoscute din teren, sesizându-se, cu acuitate, detaliul semnificativ
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
ceea ce am numit reîntoarcerea, constatabilă empiric, a acestor "lucruri" arhaice, a (re)purcede la drum. Adică a elabora o metodă care să fie pertinentă în raport cu ceea ce se vede. A repera redundanțele, "rezonanțele semantice" (G. Durand). Pe scurt, a face un comparatism ce ia în serios aceste curioase consonanțe. A pune în funcțiune o investigație metaforică, analogică, toate lucrurile permițând a-i reda titlul de noblețe a ceea ce Gabriel Tarde numea "o înțelegere alegorică"97. Durata lungă a mitului, în ceea ce are
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
grilă de interpretare putând fi ușor extinsă la contemporaneitate, de la instituțiile și ceremoniile politice la școli, de la sport la întreprindere, de la sărbătoare la religie, trecând prin toate codurile de politețe și interacțiunile cele mai banale. În afara pericolelor unei confuzii între comparatism și analogie, riscul deja semnalat este de a închide interpretarea în teatrul ritului; de a sublima o dimensiune simbolică, a cărei elaborare ar fi astfel deconectată de mizele sociale concrete, adică lipsită de orice conținut. Felul în care M. Segalen
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în contexte non-"occidentale" chiar dacă mondializarea este o occidentalizare a lumii încă de pe timpul colonizării, chiar dacă e o occidentalizare metisată, care rezistă uniformizării (Gruzinski, 1999, p. 10). Sunt necesare câteva precizări metodologice. Nu vom intra aici în dezbaterea generală despre comparatismul în educație, acesta va fi obiectul următoarei noastre cărți. Să spunem doar că Observatorul European face comparații empirice pornind, printre altele, de la un chestionar despre victimizare și climatul școlar, standardizat, dar adaptat de cercetătorii locali cu o procedură clasică de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Este, din 1997, pariul Observatorului European al Violenței Școlare (www.obsviolence.fr) și vom publica în lunile următoare, Catherine Blaya și cu mine, rezultatele aprofundate ale anchetelor comparative empirice pe care le-am realizat în peste zece țări. În cadrul acestui comparatism internațional, calea între o reificare fatalistă sub fațada "revoluționară" și un exotism sau un romantism al comunității "calde" se dovedește îngustă. Mai ales că aceste valori "comunitare" pot acoperi și explicații ale (relativei) liniști școlare mult mai puțin agreabile. Astfel
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
nu e o trăsătură proeminentă în societatea franceză, unde lumea are tendința să aștepte mai mult de la statul centralizat, de unde năucitoarea logică a "planului anti-violență", caricatură a politicilor publice hexagonale. În plus, una dintre învățăturile cercetării contextuale, ancorată îndeosebi în comparatismul internațional, este că, dincolo de aceste programe și politici voluntariste, există protecții "automate", legate de starea culturală, religioasă sau morală a unei comunități, cum am văzut, de exemplu, în Djibouti. Invers, putem considera că unele modalități culturale de a privi învățământul
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
nr. 5, pp. 274-294. BLAYA C. (2001). Social Climate and Violence in Socially Deprived Urban Secondary Schools in England and France, Universitatea din Portsmouth, exemplar dactilografiat. BLAYA C. (2003). "School violence and the professional socialisation of teachers. The lessons of comparatism", Journal of Educational Administration, vol. 41, nr. 6, pp. 650-658. BLAYA C. (2005). Décrochage scolaire, santé mentale et violence à l'école en France, conferință internațională despre violența în școală, Ottawa, Facultatea de Educație. Site-ul Observatorului canadian pentru prevenirea
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
franceze -, puse în paralel, dar și raportate la teatrul antic, propunându-se, totodată, soluții și sfaturi pentru creatori. Prin acest text se pun astfel bazele criticii moderne în general, Dryden putând fi considerat în același timp și unul din precursorii comparatismului.141 Ideile exprimate sunt preluate parțial din poeticile antice mai ales cea a lui Aristotel, din câteva texte ale contemporanilor francezi de exemplu Discours des trois unités al lui Corneille, dar, în marea lor majoritate, sunt rodul observațiilor personale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a lui. Situația s-a schimbat abia în secolul al XIX-lea, cînd, o dată cu apariția romantismului, s-a schimbat și perspectiva asupra limbii populare, iar cercetarea ei a devenit obișnuită în ca-drul investigațiilor asupra limbii. Fundamentată pe istorism și pe comparatism această cercetare pornea de la principiul axiomatic că limbile se schimbă mereu, iar uneori atît de mult încît își pied identita-tea și devin alte limbi. Istorismul (în cadrul căruia se remar-că în mod deosebit schimbarea) a fost și principiul de bază al
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
imaginarul celor doi". Adevărul e că, retrospectiv vorbind, C. M. I,, cum îi vor spune generațiile de studenți, dar și prietenii, mulți și totuși foarte puțini (ca și în cazul lui Nichita), a fost un enfant prodige și totodată terrible al comparatismului românesc, al italianisticii, al eseului critic multidisciplinar, lansând în România acelor ani grile interpretative de anvergură europeană tip Jacques Derrida, Gérard Genette sau Gilles Deleuze. Pe scurt, nu ne temem să spunem că acel coleg al nostru avea geniu. Dacă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în timp și spațiu, Filozofia teoretică, Filozofia practică, Teme romantice, Cadrul psihic, Cadrul fizic, Tehnica interioară, Tehnica exterioară. Analizând meticulos textele, G. Călinescu a scris pagini memorabile, cu amănunte și citate din multe literaturi, rezumate de opere, precizări de izvoare, comparatism. Atunci când simte nevoia unor delimitări, vine cu ironii și aluzii. În capitolul "Cultura. Eminescu în timp și spațiu", exegetul cercetează mai întâi stratul filosofic, și face din opera sa cea mai erudită carte din critica românească. El încearcă să facă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
seism socio-politic din 1789 a produs în toată lumea mișcări foarte diverse ca formă, conținut, intensitate și de aceea studiul lor reclamă o adecvare continuă la realitatea locului. Progrese în acest domeniu s-au făcut, mai ales în ultima vreme, pe seama comparatismului, a istoriei ideilor și mentalităților, ele fiind stimulate în același timp de cercetările sociologizate și de mai noua direcție antropologică. Împlinirea a două secole de la Revoluția Franceză a repus pe tapet marea problemă a influențelor respective, conducând la noi informații
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sau literaturi implică renunțarea din start la bariere reale sau imaginare, ieșirea din cercetarea izolată a unui act / fenomen literar, prin raportarea să la fenomene analogice naționale sau din alte spații, evitând totodată a cădea în greșeală de a confundă comparatismul cu comparația, iar prin comparație înțelegând asemănări; înseamnă a vorbi despre doi exponenți ai literaturii universale, cu ce au în comun, dar și cu ce ii separă. Ne-am propus un dialog între doi scriitori, Ernesto Sábato și Emil Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de un secol, moștenirea antichității clasice. Sunt aspecte aferente, conținutistic, temei principale, examinate rând pe rând. În același timp ele contrabalansează insistențele aplecari asupra ocurentelor lexicale (cu precădere de tip nominal) și asupra termenilor-pivot sau a registrelor stilistice, vectori ai comparatismului. Metodă privilegiată este intr-adevar cea comparativa, ajunsă din nou pe val, după ce și-a îmbogățit și rafinat în ultima vreme instrumentarul. Depistarea cu acribie a elementelor ce justifica alăturarea celor doi scriitori piloni ai prestigiosului curent aulic italian, cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
transformare a altui text"2. Un alt dicționar de semiotică (Greimas, Courtés et all. : 1979, 190) apreciază impactul puternic înregistrat de intertextualitate în Occident și îl pune pe seama speranțelor de revigorare metodologică a teoriei "surselor". Receptarea noii noțiuni în proximitatea comparatismului se produce din cauza spune dicționarul ambiguității accepțiunii asupra termenului: imprecizia conceptului a lăsat loc pentru diverse extrapolări. În termenii lui Roland Barthes, "ceea ce constituie textul nu este o structură internă, închisă, contabilizabilă, ci deschiderea lui spre alte texte, alte coduri
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intertextualitate ca despre o poetică a textului (2002). La începuturile kristeviene și barthesiene ale noțiunii, se simțea teama de o ruptură drastică de critica surselor și de influențele care ajutau, până atunci, la studiul relațiilor dintre texte. Vechile instrumente ale comparatismului nu urmăreau întâlnirea textelor, nici traiectoria "sursei" până la textul de sosire, ci ele erau aplicate textului rezultat, solicitate numai să deceleze ideea străină din pagină (ca și cum am vorbi despre zmeul care simțea miros de om). Imaginea este justificată de "vânătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nici traiectoria "sursei" până la textul de sosire, ci ele erau aplicate textului rezultat, solicitate numai să deceleze ideea străină din pagină (ca și cum am vorbi despre zmeul care simțea miros de om). Imaginea este justificată de "vânătoare de intertexte", pe care comparatismul o practica avant la lettre. Intertextualitatea joacă o dublă funcție: de definire (a literaturii) și de operare (analiza procedeelor literare) se precizează în deschiderea manualului intertextualității. Cartea prezintă extrase din lucrările cercetătorilor care s-au ocupat de intertextualitate, în ordonare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de reduse ? Considerând lexia unitate-reper (cum este secunda în cronotehnologie), ne interesează submultiplii și multiplii ei. În spațiul mitului, unitatea-reper ar fi mitema, care descrie cele mai mici componente ale mitului, prezentări pe scurt ale succesiunii evenimentelor în narațiune. În comparatism, motivul literar este cea mai mică particulă a materialului tematic (Tomașevski apud De Grève: 1995, 20). Segmentul minim al repetării intertex tuale... submultiplii lexiei... Un cuvânt ? Se poate. De pildă, un titlu, un autor, vocabula producătoare (painjiniș). Dar ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]