494 matches
-
Vulturescu abordează tematica centrală "cartea, labirint", exemplificând cu magul eminescian, cu Dionis, cu regele Tlà, intervenția oglinzii și a cifrului, obsesive la Borges. Modestul nostru ecou la articolul menționat, nu este decât o confirmare a necesității deschiderii acestui nou orizont comparatist. Contrar lui Eminescu, Borges a cunoscut longevitate și glorie internațională ca scriitor și autor al numeroaselor eseuri (în calitatea lui de universitar), fiind și editor distins cu premiul editurii, împreună cu Becket, în 1961. Astăzi, în această articulație a creației literare
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
dialog cu durata lungă, singura în stare să ne ofere vastele semnificații, de vreme ce numai o proiecție largă unifică registrele, ne dă o înțelegere mai adâncă a procesualității, mai integră cu cât îmbrățișează un orizont mai întins, supunând la un examen comparatist un ansamblu mai mare de fapte, fără să omită evenimentele „timpului scurt”. Istoria se cuvine - spune el - să fie pragmatică, să aibă finalitate, altminteri ar eșua într-o „joacă pentru inițiați, o convenție, un lux pe care, în ansamblul ei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
, N.[icolae] I. (3.V.1876, Alexandria - 2.XI.1918, Pitești), istoric literar și comparatist. Înscris în 1883 la o școală primară din Alexandria, A. urmează, din 1888, Liceul „Gh. Lazăr” din București, unde se mutaseră părinții, Polixenia și Iancu Apostolescu, negustor. După bacalaureat, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie. Luându-și
APOSTOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
și până la 1900. Având competența filologică și libertatea de spirit care vin din școala dezinhibată a lui B. P. Hasdeu, A. suferă, însă, de un subiectivism care agravează insuficiențele gustului său literar. Erudiția lui se lasă prea în voia reflexului comparatist, „izvoarele inspirărei” fiind căutate și acolo unde ele nu există. Mai gravă este tăgăduirea absurdă a unor mari scriitori (I. Creangă, M. Eminescu, O. Goga), autori de talie modestă, pe de altă parte, fiind tratați cu excesivă generozitate. Studiile lui
APOSTOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
Richepin, Desfrânata, București, 1914. Repere bibliografice: Lovinescu, Scrieri, IV, 290-292; Ibrăileanu, Opere, III, 342-351 ; Streinu, Versificația, 117-118, 123, 135-136, 162 ; Bucur, Istoriografia, 139-143; Mihai Bordeianu, Versificația românească, Iași, 1974, 24, 39-40, 53, 61, 71-72, 97, 99 ; Vasile Voia, N. I. Apostolescu comparatist, SUB, Philologia, t. XXVIII, 1983; Cristea, Teleorman, 62-64; Ion M. Dinu, Nicolae I. Apostolescu. Omul și opera, Craiova, 1983; Anghelescu, Lectura, 141-145; Dicț. scriit. rom., I, 98-100. F.F.
APOSTOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
, Alexandru (17.X.1905, Turnu Severin - 19.III.1979, București), critic, teoretician și istoric literar, comparatist. Este fiul Terezei și al lui Alexandru Dima, mecanic la CFR. A urmat liceul în orașul natal, absolvind apoi Facultatea de Litere și Filosofie la Universitatea din București (1925-1929); își ia licența având ca specialitate principală filosofia și, complementar, limba
DIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
în zonele de contact, fie numai curente naționale. Autorul se situează conciliant undeva la mijloc, admițând întrepătrunderea celor două extreme înlăuntrul fenomenului de creație. Aserțiunile teoretice sunt demonstrate la obiect cu ajutorul istoriei literaturii române, ale cărei momente (epoci) apar alăturate comparatist de acelea europene. Deosebirile subliniază irepetabilitatea realităților românești care determină momentul apariției, ritmurile dezvoltării și declinul curentelor respective, suprapunerile de conținut, oricât de eterogene și neunitare, îmbrăcând forme dintre cele mai variate. Constantele internaționale ale curentelor interferează catalitic cu particularitățile
DIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
din perioada veche: romane (latine) și preromane (autohtone). Dar elementele latine comune albanezei și românei sunt foarte puține, iar dovezile din care să rezulte că acestea provin dintr-un izvor comun, "latina balcanică", lipsesc. Elementele românești comune cu albaneza, consideră comparatistul austriac Gustav Meyer, au o sursă comună carpato-balcanică și preromană, cu diferențieri străvechi. Termenii ce aparțin exclusiv albanezei și românei provin, în ambele limbi, din străvechea limbă vorbită odinioară în Peninsula Balcanică și în zona carpato-dunăreană, susține Al. Rosetti, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
CONSTANTINESCU, Viorica S. (27.V.1943, Berești-Bistrița, j. Bacău), comparatist, teoretician literar și traducătoare. Este fiica Mariei (n. Ignat) și a lui Neculai Sandu. A absolvit Liceul „Roman Vodă” din Roman, apoi Facultatea de Filologie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1966). Profesor la Catedra de literatură comparată a
CONSTANTINESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286381_a_287710]
-
cărți sau pasaje celebre din Biblie, eseuri de istoria culturii, dintre care cele mai multe sunt axate pe problemele iudaismului în decursul istoriei. Preocupată la început doar de istoria literaturii universale (Antichitatea, clasicismul, barocul), C. a devenit mai cunoscută ca teoretician și comparatist. Bună cunoscătoare a artelor, Arta grădinii (1992) se remarcă printr-o inteligentă îmbinare a comentării tehnicilor arhitecturii peisagere cu mitologia, istoria și literatura diverselor spații și epoci. Evreul stereotip (Schiță de istoria culturii), apărută în 1996, este o carte în
CONSTANTINESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286381_a_287710]
-
CONSTANTINESCU, loan (21.IX.1938, Rogojeni, j. Galați - 3.I.2002, Iași), istoric literar, comparatist și dramaturg. Este fiul Verei (n. Tașacov) și al lui Pavel Constantinescu, funcționar. Face studii primare și liceale la Rogojeni și la Bârlad, absolvind apoi Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1961). După absolvire, parcurge întreaga
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
spre spații culturale puțin cunoscute la noi (de exemplu, clasicismul japonez), deși punctul de referință îl va constitui întotdeauna literatura română. O excelentă cunoaștere a câmpului teoriei literare și a teatrologiei moderne reprezintă baza pe care autorul își structurează demersul comparatist, interesat în principal de paralelismele și consonanțele existente între spațiile și epocile culturale, și mai puțin de influențe. Finalitatea studiilor lui C. urmărește, de fapt, probarea sincronismului dintre literatura română și marile literaturi europene (în principal cea germană, dar și
CONSTANTINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
Philippide, Marin Sorescu și Dan Laurențiu, până la doi poeți de la „Echinox”, Ion Mircea și Adrian Popescu), adică de la scriitori născuți la finele secolului al XIX-lea până la cei născuți în 1947. Nu este doar o selecție întâmplătoare, ci un demers comparatist, urmărind „ansambluri și subansambluri tematice”, preponderența unor teme, direcții și înrudiri stilistice. Titlul sugerează ideea că în climatul epocii poezia a creat o „complicitate fertilă” între public și creatori, iar cartea încearcă să reconstituie „peisajul poetic” pe patru coordonate: Direcții
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
și informativă, mijloacele formale ș.a. Totul spre a demonstra că N. Davidescu e un talent minor, minat de un enciclopedism insuportabil. Însă demonstrația e, separat de subiectul ei, excepțională, irigată în tot momentul de amănunte delectabile de ordin istoric și comparatist. Tehnica negației înseamnă imobilizarea și, în cele din urmă, răpunerea victimei prin străpungeri succesive cu ace veninoase. Cu ultimul ac înfipt în mușchiul operei apare și judecata critică definitivă, fatal defavorabilă autorului trimis la moarte în acest chip ceremonios. Sunt
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
, Andrei (pseudonim al lui Andrei Hoișie; 15.XII.1951, Iași), germanist, comparatist și traducător. Este fiul Silviei și al lui Beno Hoișie, medici. C. urmează cursul secundar la Liceul „C. Negruzzi” din Iași. În 1970 se înscrie la Facultatea de Filologie, secția limba germană-limba și literatura română, a Universității „Al. I. Cuza
CORBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
Litere din Iași și director al Editurii Universității „Al. I. Cuza”. A fost în repetate rânduri profesor-asociat al unor instituții de învățământ superior din Germania (Siegen), Franța (Paris) și Elveția (Fribourg). Face parte și din asociațiile internaționale ale germaniștilor și comparatiștilor, este membru al Academiei de Științe din Erfurt, doctor honoris causa al Universității din Konstanz și a fost distins cu Premiul Herder (1998) și cu Premiul „Jakob și Wilhelm Grimm” (2000). Activitatea științifico-publicistică, începută în 1970 la „Viața studențească”, se
CORBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
nur Verrisse, Cluj-Napoca, 1991, 63-67; Wolfgang Schuller, Weitblickender Weltwanderer, „Frankfurter allgemeine Zeitung”, 1991, 146; Ion Negoițescu, O carte de Valeriu Marcu, APF, 1992, 1; Liviu Antonesei, „Ego, Alter, Alter Ego”, CL, 1993, 9-10; Virgil Nemoianu, „Ego, Alter, Alter Ego”, „The Comparatist”, 1995, 19; Monica Spiridon, Temele dialogului, LCF, 1995, 30; Grete Tartler, Marginile ca „subconștient” al Europei, RL, 1997, 10; Victor Neumann, Identitate central-europeană, „Dilema”, 1998, 5; Andreas Breitenstein, Jerusalem am Pruth. Czernowitz als Literaturstadt, „Neue Zürcher Zeitung”, 1998, 159; Cassian
CORBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
incluzându-le într-o antologie (Pagini de critică, 1940). L-au impresionat verva cozeriilor, discursul dezinvolt, liber. Pe scurt, foiletonul (căruia C. îi ridică incontestabil prestigiul) nu exclude interesul pentru seriile istorice, nu ignoră filiațiile, nu omite demersurile de ordin comparatist: „Nu credem că foiletoniștii contemporani, care sunt într-adevăr și critici, ar fi inferiori criticii formale, filologice, practicate de respectabili erudiți ai Renașterii: oare marea operă a lui Sainte-Beuve, comparată cu o sumă a criticii moderne, nu e alcătuită dintr-
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
CORNEA, Paul (3.XI.1924, București), critic și istoric literar, teoretician literar și comparatist. Este fiul Goldei (n. Goldenberg) și al lui Leon Cohn Luca, tehnician în arte grafice. A început cursurile Liceului „Mihai Viteazul” din București, de unde în 1940 s-a văzut exclus în urma legilor rasiale și trecut la Liceul „Cultura B”. După
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
După emigrare, a colaborat la revista „Agora”, a tradus în limba engleză și a comentat volume din versurile lui Anghel Dumbrăveanu, Dorin Tudoran, Lucian Blaga. Este coeditor al revistei de traduceri din poezie „Micromegas” și redactor-șef al revistei „The Comparatist”, distinsă în 1996 cu Premiul Phoenix pentru activitate editorială remarcabilă, oferit de Council of Editors of Learned Journals. Colaborator al unor publicații prestigioase ca „Poetics Today”, „Critique”, „The American Book Review”, „Partisan Review”, „Semiotics”, „Style” etc., recenzează în mod sistematic
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
reușit să se depărteze de principiile rigide ale Școlii de la Sorbona și să urmărească nu numai problemele influenței și ale agenților ei, ci și pe cele ale paralelismelor și coincidențelor, impunându-se astfel ca unul dintre cei mai de seamă comparatiști români. Concomitent evoluează și stilul său, de la ceea ce a fost caracterizat cândva ca „un ton prezumțios academic” spre o formă tot mai atrăgătoare, sobră și de mare claritate. M. s-a impus ca un adevărat fondator de școală și, cu
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
GĂZDARU, Dumitru (18.I.1897, Grivița, j. Ialomița - 1991, Buenos Aires), filolog, istoric literar și comparatist. A absolvit școala primară la Galați în 1912, urmând apoi Seminarul Teologic și Școala Pedagogică din același oraș, pentru a-și trece bacalaureatul la Liceul Internat din Iași. Din 1919 este student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
tema literario de „Fontefrida”, 1961, Factores orientales, griegos y egipcios en la elaboración del tema literario de „Fontefrida”, 1961, Itinerario ibero-americano del tema literario de „Fontefrida”, 1962). O oarecare atracție a exercitat asupra lui G. și tema jertfei zidirii, cercetată comparatist în studiul Legenda Meșterului Manole, publicat în „Arhiva” (1932), capitolele fiind intitulate O mențiune în Spania despre legenda românească, O variantă rumeliotă publicată în Italia, Valoarea documentară a legendei românești. Chiar și studiile lui filologico-lingvistice sunt interesante pentru istoric, literat
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
GEAMBAȘU, Constantin (26.VIII.1948, Cobia, j. Dâmbovița), comparatist și traducător. Este fiul Elenei (n. Pandelescu) și al lui Marcu Geambașu, meseriași. Va urma Liceul Teoretic din Găești (1962-1966) și Facultatea de Limbi Slave, secția polonă-română, la Universitatea din București (1966-1968), ca și Facultatea de Limbă Polonă a Universității
GEAMBASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
GEORGESCU, Paul Alexandru (11.II.1914, Craiova), comparatist și traducător. După ce urmează studiile medii la Liceul „Frații Buzești” din urbea natală (1925-1932), se înscrie la Universitatea din București, absolvind în 1936 secția de sociologie a Facultății de Litere și Filosofie, sub îndrumarea lui D. Gusti; în același an
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]