6,552 matches
-
îl vizitează uneori acasă la el și-l întreabă care-i drumul ce duce spre stăpânul castelului, el constată, de visu, cât de mult poate induce lipsa prestanței o prezență fragilă în lumea asta, deficientă, dureroasă, presupunând dobândirea vreunui artificiu compensator. Atâta vreme cât nu apari în ochii altuia ca reperabil și distinct, trebuie să te faci astfel. Diferența trăită fizic contribuie, evident, la edificarea unui temperament neliniștit și preocupat de tot ceea ce, sub orice formă - de la canibali până la vrăjitoare, trecând pe la nebuni
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
8.12. Efectele psihologice ale culorilor Alegerea culorilor clădirilor, încăperilor, mobilierului și echipamentelor urmărește atât un scop utilitar (îmbunătățirea performanțelor), cât și unul estetic, fiind necesară adaptarea lor la diferite tipuri de munci (tabel 8.4.). Tabel 8.4. Efecte compensatoare ale cromaticii industriale Caracterul muncii și condițiile de ambianță Caracterul culorilor recomandate Culoare Muncă manuală cu eforturi fizice dinamice Procese de supraveghere Culori odihnitoare (nuanțe pastel) Bleu, roz, vernil Muncă monotonă Culori stimulative (nuanțe vii) Roșu, portocaliu Muncă la temperaturi
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
și-o însușească și să nu o proclame cu hotărâtă autoritate. Dar, chiar pe piața Parisului și, bineînțeles, și la noi, se întâmplă să fie bine cotate și opere de reală valoare, numai că unele, probabil, printr-un fenomen mecanic compensator, sunt de astă dată supralicitate. Acesta e cazul lui Kafka, cu care, cum văzurăm, N. Balotă dintr-o singură lovitură l-a și strivit pe bietul Camus. Locul real ai lui Kafka în literatura mondială e mare, în adevăr, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
propune să creadă (În acest fel „personajul” care credem că suntem poate fi foarte diferit de rolul pe care ni l-a fixat opinia publică, dar acest lucru nu ne afectează prea mult, de vreme ce pentru noi el joacă un rol compensator, și pentru nimic În lume nu vrem să renunțăm la intenția de a ne iluziona În ideea pe care o dorim). Μ Deși „cinstea” ar trebui să Însemne pentru toți același lucru, totuși rolurile sociale impun unele diferențe de atitudine
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cititor în volutele urcătoare ale vortexului. Poezie a ascensionalului (zbor, nadir, floare, parfum, beatitudine, har, suflu, lumină, foc, cer/ceruri sunt doar câteva dintre cuvintele tematice), spațiul ei, al originilor paradisiace, nu apare ca rezultat al setei romantice după universuri compensatoare și recuperative, nici ca o dramatică questa în care se angajează eul liric, ci se instituie dintru început. Poetul se află dintotdeauna acolo și se bucură. Conștiința interogativă și angoasată a teologiei dialectice îi e străină. I. se întoarce la
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
limite restrânse. Ele difer), în sensul în care au fost menite de natur) sau de om s) opereze în vederea unor scopuri particulare din cadrul unor sisteme mai largi. Atunci cand m) refer la astfel de mecanisme, folosesc termeni precum agent sau mecanism compensator. M) refer la termenul de ,,structur)” doar în cel de-al doilea sens al s)u. În al doilea sens, structura desemneaz) un set de condiții constrâng)toare. O asemenea structur) acționeaz) că un selector, ins) nu poate fi v
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
treacă prin experiențe dramatice: exclus din Partid, se vede treptat marginalizat, refuză să se înscrie în colectivă, iar fiul său, căruia i se interzice să se mai ducă la școală, se sinucide. Hăituit, Monu nu mai deslușește hotarul dintre utopia compensatoare și realitate. Crezându-se un alt Horea, pune la cale, alături de alți doisprezece săteni, o revoltă, repede înăbușită de autorități. Paralelismul dintre Monu și Iisus deformează psihologia eroului. Stăpânit de febrilitate dostoievskiană, autorul vrea să facă din Monu un damnat
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
poezia, memorialistica și corespondența. Textele adunate în volumul Dimensiuni ale romanului contemporan (1998) reiau ca atare „prolegomenele” la tipologia romanului modern. Un prim studiu se ocupă de funcția „soteriologică” a romanului postum al lui Lucian Blaga, Luntrea lui Caron, reacție compensatoare la impunerea noii mitologii fără zei a comunismului. Pentru grija benefică arătată de Catrina Moromete mezinului Niculae, studiul dedicat romanului Moromeții al lui Marin Preda este intitulat, fără alte explicații în text, Un complex al lui Oedip răsturnat. În succesiunea
GLODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287299_a_288628]
-
Prozatorul construiește parabole delicate care traduc stările (acțiunile) personajului, ca în Fluturele alb, sau înscenează „comediile” inocente (care sfârșesc adesea rău) ale acestuia, ca în Mera Maria, Oameni de iarnă, Logodnica mecanicului Gavrilov. Tema singurătății, a inadaptării și a universului compensator este reluată în microromanul Scene din viața lui Anselmus, compoziție migăloasă, în trepte, executată cu finețe. Narațiunea, mai mult o suită de scene, înfățișează o lume stranie, reprezentată prin personaje care par a nu mai avea nimic uman, un fel
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
de luat în considerare: polarizarea în ceea ce privește averea, calitatea vieții și statutul social (marginalizare și chiar excludere socială), acest criteriu având tendința de a-l transgresa pe cel al școlarității; migrația externă, definitivă sau pendulatorie, care poate fi și un factor compensator vizavi de primul mecanism; gradul general de școlaritate, în special de pregătire universitară pe ansamblul populației, aflat în creștere. La intersecția acestor mecanisme, consensualesau de sens contrar, homogamia socioprofesională va fi mai polimorfă decât în trecut. 5.2.3. Rasă
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
chiar prin plăcerea de a povesti de dragul poveștilor și prin obsesia călătoriilor pentru satisfacția rătăcirii, dornice de o libertate la care uneori nu au acces din cauza îngrădirilor sociale. Și „întoarcerile” devin uneori imposibile, oamenii se complac în pesimism și cultivă compensator vorba de duh: istorisind, ei simt că devin mai buni. Chilipir de om pe jos (2002) este cea mai semnificativă scriere a lui L. Se folosește aici artificiul scrisorilor intercalate în poveștile cu miez, misive trimise unui judecător generic, iar
LUNGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
de dincolo de negură și Dumbrava minunată. Prima cuprinde tablourile unor locuri prin care autorul e purtat de pasiunea sa cinegetică. Cealaltă izbutește să facă din pădure, unde o fetiță fuge de mama ei vitregă, un veritabil spațiu miraculos, cu infinite, compensatoare duioșii ocrotitoare materne. Simbioza om-natură implică nu numai planul fizic, ci și pe cel psihic. Peisajul devine un uriaș ecran de proiecție pentru stările sufletești ale personajelor, sclipește vesel ori se posomorăște, după cum oamenii trec prin momente fericite ori apăsătoare
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Iubirea, altruismul, sunt de fapt o luare În posesie, prin dăruire, a celuilalt de către mine. Dar, În mod egal, prin iubire și eu mă dăruiesc celuilalt, oferindu-mă În felul acesta egoismului său. Între egoism și altruism există un echilibru compensator, o complementaritate, atât În plan sufletesc, cât și moral. Relațiile psihomorale dintre persoane sunt de un tip special. Ele nu sunt simple și exclusive rapoarte de comunicare exterioară, ci o angajare sufletească profundă, interioară. Dai de fiecare dată, pentru a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acesteia, de tendința de conservare și afirmare, de exemplaritate și depășire. Prin personaj, persoana se „conservă”, este „compensată”, apărând așa cum dorește, cum aspiră, cum ar vrea să fie. În sensul acesta, personajul, care este analogonul persoanei, Îndeplinește un rol psiho-moral, compensator. Este absolut clar că, În toate situațiile, aspectele sufletești sunt dublate de trăsături morale, pe care le va ilustra personajul. Mai este Încă o problemă legată de funcția personajului. Persoana nu poate fi singură și unică. Ea se raportează mereu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Natural că acest mod de Înțelegere a lucrurilor are un caracter mitic particular, dar trebuie să avem În vedere faptul că tendința de reprezentare mitică sau nevoia individului de mitizare este una dintre tendințele sale fundamentale, prin care acesta anulează compensator o realitate inacceptabilă. Fabulosul mitic Înlocuiește Întotdeauna banalitatea realului. Transcendența face posibil faptul ca persoana să poată avea permanent la dispoziție două planuri virtual posibile ale existenței sale: planul realității obiective, concrete și planul realității transobiective, imaginare, ale aspirațiilor unei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ai Împotrivi, destinul tot se Împlinește. Problema este și rămâne un conflict al conștiinței. În realitate, lucrurile nu se schimbă. Cum va acționa persoana? Cum va răspunde acestui conflict al propriei sale conștiințe? Prin crearea unei psihobiografii paralele, cu caracter compensator. Psihobiografia ca mit individual Fiecare persoană are tendința, mai mult sau mai puțin inconștientă, de a se prezenta pe sine În conformitate cu pulsiunile valorice care simte că-i sunt cele mai favorabile modului de a fi În lume. Chiar când Își
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
viață normală, lipsită de accidente. Memoriile persoanelor În vârstă sunt atât subiective, cât și selective. Ne amintim cu plăcere de evenimentele, situațiile și persoanele agreabile și trecem cu ușurință peste cele neplăcute, considerate ca nesemnificative. Dincolo Însă de aceste aspecte compensatoare ale romanului individual, mai există Însă și altele la care ne vom referi În continuare. Dacă romanul psihobiografic, ca „mit al persoanei”, este constituit din elemente agreabile, cu un conținut valoros moral care caută să pună În valoare persoana respectivă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
regresiune. Cea mai generală dintre acestea este cea de victimizare a persoanei. Ne aflăm În fața a două modele biografice: romanul apoteotic și romanul victimizant. Romanul apoteotic pune În valoare, printr-o exagerare fantasmatică, Eul personal al unui individ, cu valoare compensatoare a orgoliului acestuia. Romanul victimizant este cel care prezintă Eul individual ca pe o victimă a destinului. În acest de-al doilea caz, persoana va pune accentul pe nenorocirile propriei sale vieți, considerându-se și prezentându-se celorlalți ca o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
unul și același lucru. Orice persoană are un Eu. Eul personal are, din punct de vedere psihologic și moral, o parte activă dominantă (Eul activă și o parte pasivă dominată (Eul pasivă, care coexistă și au un rol de echilibru compensator În dinamica persoanei. De ele depinde echilibrul psihologic și moral al persoanei. Exemplele de dublete sunt numeroase și ne vom referi În continuare la câteva dintre cele mai cunoscute. Trebuie Însă notat faptul că dublul persoanei ne apare ca un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
victima: reparația și pedeapsa. 1. Reparația Reparația este actul prin care, dându-se satisfacție persoanei victimă, aceasta este reabilitată din punct de vedere psihologic, moral și social În urma prejudiciului care i-a fost adus de către agresor. Reparația este un act compensator, care Înlocuiește În mod real sau simbolic prejudiciul produs. Actul reparator, ca să poată fi eficient, trebuie să reproducă pe dos sau În sens invers actul prin care persoana victimei a fost prejudiciată. Este un fel de reîntoarcere la situația anterioară
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
au ca intenție interioară, ultimă, nevoia de reparație. Astfel, ele sunt forme prin care spiritul, Întorcându-se către sine și recunoscându-se vinovat, dorește să se elibereze de vinovăție. Ele exprimă un efort interior de restaurare al persoanei, un act compensator sau, mai exact, de răscumpărare. 29 CĂDEREA FIINȚEI UMANE (PATOLOGIA PSIHOMORALĂĂ Delimitarea domeniului Termenul de patologie este, de regulă, consacrat medicinii. El asociază suferința cu o tulburare. Bolnavul suferă datorită unei tulburări, care poate fi de ordin anatomic-lezional sau de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lumii, această categorie de. indivizi este dominată de voința de putere și de schimbare. La originea acestor idealuri stau vechi situații psihotraumatizante din istoria lor personală (frustrări, carențe afective și educaționale, complexe de inferioritateă, pe care caută să le convertească compensator În idealuri mărețe, de factură mesianică, fiind convinși de această misiune nobilă pe care și-o asumă. fă Spiritele formative ocupă un loc special În această galerie de tipuri spirituale la care facem referință. Ele au ca scop educația, formarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o eliberare a sufletului din Închisoarea trupului, despre care vorbea Socrate (Platon, E. Rohdeă. Mitul vieții de dincolo face ca, prin sufletul nemuritor, persoana să devină o „ființă destinată eternității” (D. Stăniloaeă. În felul acesta, miturile escatologice vin să anuleze, compensator traumatismul psihomoral al morții. Miturile escatologice compensează traumatismul morții dar nu explică moartea și nici nu Îi fixează un anumit loc În contextul existenței. Această explicație Încearcă să o dea filosofia. Pentru G. Marcel, „moartea nu este o temă de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
serioase, câteva ale maeștrilor și colegilor săi C.G. Jung, Giuseppe Tucci 2, Henry Corbin, Jean Filliozat, Rolf A. Stein, Edward Conze 3, Herbert Geuthner, Jean Naudou 4. Nucleul acestei perceperi proprii a ocultului se compune din: primo, sensul veritabil și compensator al anumitor tradiții oculte; secundo, necesitatea ca „metoda științifică”, „cercetările actuale” să probeze cel puțin „posibilitatea teoretică” a unor experiențe dificile, cu substrat religios și integrator. Regăsea În el ceea ce a căutat și În religiile Indiei, și, paradoxală coincidență, În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pentru Încurajarea industriei zahărului e din 1873, an În care se Înființează și pulberăriile de la Cotroceni și Târgușorul Vechi 4. Înainte de 1860, medic prodigios și neobosit, Honigberger pare să fi recuperat multitudinea și varietatea călătoriilor spre India Într-o radiografie compensatoare a Întâlnirii concrete dintre cele două civilizații. Ultimele două traversări continentale vor fi aproape În exclusivitate datorate preocupărilor sale medicale; În 1867, la 72 de ani, pleacă Încă o dată către „patria adoptivă”, iar În ultima vară, În 1869, se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]