952 matches
-
de dezvoltare psihosocială. De cele mai multe ori fetele au mari deficiențe culturale și educaționale, fapt repercutat nefast asupra orizontului lor de evoluție profesională, astfel Încât ajung să accepte acest gen de meserii constrânse de nevoile materiale sau pur și simplu să se complacă În starea de moment, descurajate de lipsa altor oportunități de (reăintegrare În piața muncii. De asemenea, experiențele traumatizante suferite În perioada adolescenței sau chiar În copilărie le-au creat predispoziții pentru această sferă de activitate, pragul psihologic al acceptării unei
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
mai bun. 3.3. Perspective de continuare a studiilor Dintre toți subiecții, doar Daria a promovat examenul de bacalaureat, ea dorindu-și să se Înscrie În anul următor la facultate. Cu toate că nu a absolvit decât opt clase, Amelia nu se complace În situația dată, ea conștientizează că prosperitatea de care se bucură pentru moment poate fi una efemeră: „... acum am 18 ani. știu că nu mai pot lucra mult timp aici. Cel mult până la 30 de ani. Însă am speranța că
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Reverse of the Medal (1893ă, toate trei fiind publicate anonim. My Secret Life este o autobiografie sexuală pornografică prezentată de un gentleman din Înalta societate, cu instabile dorințe pentru sex. În toate timpurile au fost și sunt bărbați ce se complac În a fi Întreținuți de femei, Își realizează planurile de promovare În poziții sociale dorite, folosindu-se de farmecele intimității; unii se oferă ca gigollo pentru a crea bună dispoziție femeilor bogate și influente În schimbul banilor și altor favoruri. Striperi
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Românie”. De ce atât de des și agasant „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”? Doream ca trecătorii să asculte și să mediteze În drumul lor spre serviciu sau spre casă, să se trezească din starea de letargie În care se complăceau În ultimii douăzeci de ani. Am traversat strada, recitând cu Întregul grup de elevi, tot această poezie. „ Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, / Țara mea de glorii, țara mea de dor/ Brațele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ți
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu-s vătămătoare”. OPTIMISM De-ai ști, speranță, cât de rău îmi pare Că ai plecat discret de lângă mine, Eram în siguranță lângă tine, Dar te-am tratat cu multă nepăsare. E soarta omului când dă de bine Și se complace într-o delăsare, Cu greu avântul firav mai răsare De n-ai acea încredere de sine. În starea asta cam nedefinită Mă mai îndeamnă câte o dorință Să vindec rana-adâncă, nedorită. Că-n mine este totul cu putință Și fără de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
aiurea spre niciunde, răsfirând nimicul din jur. Cu toată bunăvoința mea, trebui să recunosc - individul acesta Îmi trezea un fel de repulsie și Înfiorare În același timp! Modul său ciudat și zgomotos de a se manifesta, trăirea În care se complăcea atunci când “recita” un cuvânt Îi dădeau o anume stranietate, ceva care mă făcea să-l simt foarte departe de mine. Rostirea cuvântului ales devenea pentru el un moment ritualic, care-l transforma pe deplin. Probabil se credea un mic actor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
necrezut în ce hal decăzusem. Mă topeam din zi în zi. Câteodată, mă examinam în oglindă: obrajii îmi erau stacojii, luaseră culoarea cărnii de pe tejgheaua măcelăriei. Ardeam de febră, iar ochii mei aveau o expresie tragică și voluptuoasă totodată. Mă complăceam în această nouă stare. Zăream, în fundul ochilor mei, umbra morții. Ghicisem că trebuia să mor. Chemară medicul, doctorul canaliei, doctorul familiei, care, cum se spunea, ne îngrijise pe toți. Intră, cu turbanul de culoarea urinei și trei fire de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
că inter pretul musai să fie avocatul, nu procurorul eroului Întru chipat. Tot despre histrion, mai atrage atenția asupra unui pericol, pe care l-am priceput și eu, Încă de la 20 de ani, datorită lui V.Silvestru :” Dacă actorul se complace-n lacrimi, șansa e ca spectatorul să rămînă indiferent”(p.38). Nu zic că e nefiresc să plîngi, pe scenă; dar e greu, teribil de greu s-o faci artistic... „Niciodată nu am putut să stau În sală, la o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
noian de cotoare lipsite de strălucire riscă să preia ceva din soarta nefericită a obiectelor în mijlocul cărora a nimerit. Or, în acest punct, nu mă pot opri să constat că dl Eugen Simion plătește pentru slăbiciunea de a se fi complăcut multă vreme în compania subvalorilor. L-a flatat prezența unor personaje dubioase, pentru simplul și umanul motiv că domniei sale îi plac mai mult șoaptele dulci ale lingușitorilor decât vorba aspră, dar încărcată de adevăr, a celor care i-au observat
Abuzul ca bumerang by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9223_a_10548]
-
putea dovedi utilă analizarea cu atenție a datelor ce rezultă din ea. Miza conversației este, la Început, confuză. Pare că nici unul din cei doi șefi de stat nu se hotărăște să spună lucrurilor pe nume. Minute În șir, ei se complac În a comenta, de pe poziții ideologice opuse, performanțele industriei americane. E bine știut că Ceaușescu nu vorbea engleza. Nici cu româna nu stătea prea grozav. Pentru a depăși acest neajuns, Nixon i-a adus un minuscul dispozitiv electronic, creație de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de pe urma democrației, la asta ar trebui să se gîndească, că nu avuseseră nimic de cîștigat de pe urma sacrificiilor pe care le făcuseră. Uite de asta erau îndreptățite să se plîngă, să-și facă alte planuri de viitor, să nu se mai complacă în mizeria morală și materială în care fuseseră aruncate fără voia lor. Înainte situația fusese cu totul alta, trăiseră într-o dictatură, și asta explica totul, întreaga populație fusese obligată să se ghideze după aceleași tipare absurde. Deși dacă cineva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce se petrecea înăuntru, nu auzea nimic, așa că se hotăra să descuie și să intre. Casa fusese întotdeauna rece ca o criptă, simțea că o să înnebunească pînă la urmă dacă nu avea să schimbe ceva cît mai repede. Părințelul se complăcea în monotonie, o neglija ca pe un obiect fără viață, așa că întrebarea care se punea era cît mai putea să continue în ritmul ăsta, cît mai putea să reziste pînă să răbufnească? A doua zi de dimineață își începea iar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
devenise mai greu să dau timpul Înapoi și să corectez o mică discrepanță care oricum nu... Dora Își Încheia nasturii metodic. Credeam că ești altfel. Dar de fapt ești la fel ca orice alt bărbat. Nu sunt aici ca să mă complac În farse, să știi. Cum ai putea să fi sincer cu mine, dacă nu ești sincer nici măcar cu tine? Își aranjă boa În jurul gâtului. Și povestea aia despre iridescență sau cum s-o numi. Povești de adormit copiii, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cimitirul lângă care locuiesc. Sub picioarele mele, metroul zgomotos Își continuă drumul În lumea subterană, ferindu-se de lumină. Pe maidanul unde fusesem jefuit cu câteva seri În urmă, Chérie alerga În cerc, fascinată de un capriciu În care se complăcea. Un ziar și o pătură zăceau lângă frunzișul des. Chiar când mă gândeam să iau ziarul, un muncitor de pe șantierul din scuar dădu la o parte ramurile grele și Își făcu apariția. Când m-a observat și-a tras fermoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vină să fie procesul, doctore, sau ceea ce îndeobște numim „materialul“? Nu fac decât să mă plâng toată ziua, am adunat în mine un sictir monumental și-nceput să mă-ntreb dacă nu s-a revărsat paharul. Mă aud cum mă complac în cârtelile astea ritualizate care-i fac pe pacienții psihanaliștilor de batjocura lumii. Oare să-mi fi detestat copilăria și să le fi purtat pică amărâților ăstora de părinți și-atunci cu aceeași înverșunare cu care îmi pare că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
luat de la secretariat. Treabă pentru care am felicitat-o. Numai că nu l-a mai completat în vecii vecilor, cu excepția vârstei - 29. Iată o fantezie de-a Maimuței, datând din anii de liceu de la Moundsville. O fantezie în care se complăcea în timp ce alții învățau să citească și să scrie: În jurul unei mese uriașe de ședințe sunt așezați regulamentar toți băieții din Virginia de Vest care candidează la West Point. Sub masă, în pielea goală, se târăște în patru labe nătânga noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
1, nesofisticată și zdravănă la cap. Da’ bine-nțeles! Nu mai vreau vedete de cinema, manechine și curve, sau vreo combinație între astea trei. Nu mai vreau cât oi trăi extravaganțe sexuale, sau continuarea extravaganței masochiste în care m-am complăcut până acum. Nu, nu vreau decât simplitate, sănătate, nu o vreau decât pe ea! Vorbea engleza la perfecție, chiar dacă un pic cam școlărește, cu un foarte vag accent general-european. Nu-mi mai luam ochii de la ea, încercând să-mi imaginez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
spre ea, înțelegînd că nu trebuie să bată în retragere, dimpotrivă. Căci, te întreb eu: ce vei rezolva cu asta? Nu cumva întîmplările prin care ai trecut te-au dezumanizat? Chiar și cu Doina, pe care ai urît-o, te-ai complăcut în minciuna ta, fericită că poți sta comod la umbra numelui Săteanu. În cursa vieții tale, pornită confortabil în copilărie, sub acoperișul numelui Bujoreanu, te-ai poticnit o dată, la nouăsprezece-douăzeci de ani, apoi ți-ai continuat drumul sub acoperișul Săteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Stanley, Baker, Livingstone, Burton... În zilele noastre exploratorii nu prea mai au ce face. Digby se cufundă cu voluptate În gîndurile sale. Avea sentimentul că fericirea lui izvora dintr-o imensă oboseală; nu voia să facă nici un efort și se complăcea În această stare. Poate că tocmai de aceea Își recăpăta atît de Încet memoria. Am putea consulta listele funcționarilor de la Oficiul Colonial, zise el, pentru că totuși trebuia să facă un efort. Poate că am lucrat acolo. Mi se pare curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un spectacol comic și trist În același timp. Rowe zări buzunarul umflat, În care Hilfe vîrÎse desigur revolverul. Privirea pe care i-o aruncă fratele Annei nu era nici obraznică, nici amenințătoare, nici amuzată, ci mai degrabă umilită: totdeauna se complăcuse În societatea femeilor bătrîne! — Nu putem vorbi aici, Îi spuse Rowe. — E surdă, răspunse Hilfe. Surdă ca un pietroi. — Bună seara, zise bătrîna. Aud că s-a dat alarma. — Da, spuse Rowe. — Scandalos! exclamă bătrîna, și urmă să-și desfășoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sa recent apărută: „ Furtul unei națiuni. România de la comunism încoace “, a dovedit că este la curent cu ceea ce se întâmplă de fapt la noi, spre deosebire de foarte mulți dintre compatrioții noștri, care n-au înțeles prea clar realitățile autohtone ori se complac fie în nepăsare, fie în sprijinirea directă sau indireactă a hoției, a jefuirii unei națiuni: ION ILIESCU. Președinte al României (1990-1996, 2000-2004). Fiu al unui membru al partidului comunist clandestin, și-a terminat studiile superioare la Universitatea din Moscova la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nu numai în politică dar și financiar de tot felul de escroci, culminând cu Caritasul pornit din Cluj. Lipsa de informare i-a lovit și pe investitorii de la Fondul Național de Investiții. În ultimă instanță, românul se consolează și se complace în jocurile de noroc (Loto, Pronosport etc) tradiționale și cele noi apărute (din sălile de Bingo dar și emisiuni televizate cu un astfel de joc). Teama de viitor și dorința de aventură, mitul îmbogățirii peste noapte cu ajutorul hazardului, au fost
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
favorabil, În direcția Insulei Hood. Pentru a nu știu cîta oară, se Întrebă ce naiba Îi făcuse el cerului de se Întorcea Împotriva lui. Destinul, fatalitatea, zeii - sau oricine ar fi fost cel care Împărțea destinele sau nefericirile - păreau să se complacă În a-l tortura cu o aversiune specială, ca și cum ar fi fost vorba despre un experiment În care ar fi Încercat să verifice pînă la ce punct poate fi chinuit un om fără a ajunge să-l distrugi. Stînd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să dispună așa de viața altuia. Se uită la ea cu fruntea Încrețită: - Eu am, o asigură. În vechea Grecie, spartanii Îi aruncau În prăpastie pe copiii cu probleme. Multe animale Își ucid și ele puii... Numai specia noastră se complace În a-i lăsa să trăiască pentru a-i distruge apoi puțin cîte puțin... Am acest drept, repetă. Și nu-mi pare rău că l-am exercitat. - Dar eu aveam nevoie să-l văd, insită ea. Cum pot să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
încă totul. Shane, îți dau viața mea, permisul meu de conducere, vechile mele carnete de note, pentru că semeni mai mult cu mine decât îmi pot eu aminti vreodată că am arătat. Pentru că sunt obosită să mă urăsc și să mă complac și să-mi spun povești vechi care oricum n-au fost niciodată adevărate. Am obosit să fiu mereu eu, eu, eu prima. Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din țară? Și te rog să nu vii după mine. Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]