242 matches
-
logico-semantic. În acest caz, rema reprezintă segmentul discursiv prin care se adaugă ceva nou în legătură cu tema, avînd astfel rolul principal din perspectiva comunicării la nivelul enunțului. Din punct de vedere gramatical, rema corespunde grupului verbal alcătuit din verb împreună cu determinarea completivă și/sau circumstanțială, iar, din punct de vedere pragmatic și informativ, este elementul de bază al propoziției, ca nucleu al comunicării. V. coerență, enunț, predicație, rematizare, temă. MOESCHLER - REBOUL 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
englez al filmului, Ray Santilli, a cunoscut un anume Jack Barnett în timpul unui sejur la Cleveland (Ohio), unde căuta imagini inedite cu Elvis Presley. Télé 7 jours, 11-17 ianuarie 1997 Vorbele raportate în DI se prezintă sub forma unei subordonate completive directe introdusă printr-un verb de declarație ("se povestește că"). Spre deosebire de ce se întîmplă în discursul direct, aici sensul verbului introductiv "povestește" ne indică prezența discursului raportat și nu o simplă subordonată completivă directă. Într-adevăr, din punct de vedere
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
DI se prezintă sub forma unei subordonate completive directe introdusă printr-un verb de declarație ("se povestește că"). Spre deosebire de ce se întîmplă în discursul direct, aici sensul verbului introductiv "povestește" ne indică prezența discursului raportat și nu o simplă subordonată completivă directă. Într-adevăr, din punct de vedere sintactic, nimic nu deosebește enunțul "Paul spune că plouă" (discurs raportat) și "Paul știe că plouă" (caz în care nu există discurs raportat). Ca și în discursul direct, alegerea verbului introductiv este adesea
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
un fragment pe care l-am putea interpreta ca fiind DIL. Nu este vorba de DD, pentru că nu sînt ghilimele și pentru că este scris la persoana a treia ("ea"); nu este nici DI, în absența unui verb urmat de o completivă. De fapt, nu putem identifica DIL ca atare; percepem doar o discordanță între modul de adresare al jurnalistului și turnura orală și familiară ("Alençon îl cunoaște deja..."), turnură pe care cititorul este înclinat mai degrabă să o atribuie unei femei
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
la informații despre identitatea lor sau la notații atmosferice. Nu toate funcțiile, crede Barthes, au aceeași importanță. Cele cardinale/noyaux reprezintă articulații ale narațiunii care deschid, mențin sau închid o alternativă în parcursul narațiunii. Celelalte, catalizele/catalyses, sunt de natură completivă și oferă informații auxiliare, fără să modifice disponibilitățile alternative ale narațiunii. În A Framework for Pictorial Narrative Mark Stansbury O’Donnell valorifică ideile lui Barthes despre funcțiile narative și le redefinește, pentru a le adapta la analiza manifestărilor vizuale.Prin
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
realiza, de asemenea pasivul, în mod sintetic, dar cu desinențe diferențiate în funcție de persoană și de număr. 61 În acest caz, modelul logic coincide cu cel semantic. 62 Problema determinării a fost pe larg analizată de Rodica Nagy în lucrarea Determinare completivă și determinare circumstanțială în limba română, Editura Universității Suceava, 2002; la p. 20-22 se oferă o scurtă sinteză teoretică în legătură cu relația dintre tipul lingvistic și poziția elementelor care realizează un raport de determinare. 63 Se au în vedere aici, desigur
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o altă dimensiune a personalității Domniei Sale, fapt care s-a consumat de Îndată, oarecum ascuns și cu ceva precauție. Am descoperit atunci - iar acest lucru a fost Întărit mai târziu - că cele două prezențe, prin literatură și pedagogie, sunt complementare, completive, sumative, dar și stimulative pentru cei din exterior, care le abordează prin receptare și studiu. Doamna profesoară Cernichevici a demonstrat că poți fi simultan educator și scriitor, că reușești ca pedagog dacă știi să scrii frumos și bine și că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
atribut imanent gândirii sociologice pe care îl relegitimează și îl aplică în numeroasele sale lucrări (20 de titluri traduse în peste 20 de limbi de pe toate continentele), nu este organizată într-un sistem închis. Chiar am putea spune că suita completivă a lucrărilor sale este un model de gândire anti-sistem și de "relativism intelectual" în sensul pozitiv al termenului. Autorul este mereu atent să "simtă" (să înțeleagă) pulsațiile realității societale născânde în prezentul postmodernității, încât devenirea istoriei postmoderne și devenirea operei
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
indică bunuri materiale care aparțin sau care i se cuvin subiectului) A intra în posesia sau în folosința a..., a lua (în stăpânire sau folosință): Văzuse mult bine de la Nicolai Vodă (Axente Uricariul). II 1. tranz. (adesea urmat de propoziții completive) A constata, a percepe ceva cu ajutorul altui organ de simț decât cel al văzului: Să vezi ce mi-a spus (Călinescu). 2. (cu determinări care indică stări fiziologice, senzații, manifestări etc. ale vor- bitorului sau ale interlocutorului sau însușiri ale
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
nodului Aspect (AspP). (132) Wayne saw Mona stealing oranges. 'Wayne a văzut-o pe Mona furând portocale' (apud Cornilescu 2003: 383) (a) Întreaga structură care urmează după verbul see 'a vedea' se analizează drept complement al verbului de percepție (o completivă redusă), în aceeași direcție cu Huddleston, Pullum (2002, I: 168-169). În interpretarea construcției, accentul cade pe vizualizarea procesului în desfășurare, nu pe vizualizarea participanților la proces. Astfel, structura ar avea citirea "Wayne saw the event of Mona stealing oranges". Gruparea
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
propoziție relativă Față de verbele de percepție nonintențională, cele de percepție intențională au o disponibilitate mult mai redusă de a selecta obiecte directe realizate ca propoziții relative. În contextul verbelor de percepție intențională, adverbele relative unde și când nu introduc relative completive, ci relative circumstanțiale 140 (203-205): (199) Privește pe cine are în față. (200) Privește ce vrea. (201) Ascultă ce muzică vrei! (202) Ascultă pe cine vrei! vs (203) Privesc unde răsare soarele 141. (204) Miroase unde i se pare că
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sau un raport care depășește sfera percepțiilor (Ascultă pe cine vrei! >"Ia în seamă sfaturile care ți se par importante!"). Relativele introduse prin cum, posibile doar cu verbele a privi și a asculta, ocupă poziția obiectului direct, funcțioând ca relative completive: (206) Privesc cum înfloresc pomii. (207) Ascult cum îmi bate inima. În contextele de acest tip, conectorul cum își păstrează sensul modal: (206') Privesc cum înfloresc pomii < Privesc modul cum înfloresc pomii. (207') Ascult cum îmi bate inima < Ascult felul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
fel ca în construcțiile pseudo-relative: Vedo Gianni lavare la machina (verb de percepție + infinitiv), Vedo Gianni che lava la machina (verb de percepție + pseudo-relativă). Willems (1983: 148-149) formulează o observație mai puțin tranșantă în privința acestei relații semantice, precizând că structurile completive introduse prin que sunt neutre cu privire la opoziția direct-indirect (Je vois que les dames se lèvent de table ' Văd [că doamnele se ridică de la masă]'- constatare directă - vs Je vois qu'il este rentré tard hier soir - 'Văd [că s-a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
curiosité, région géo., habitat>, unde N0 este argumentul subiect [+Uman] și N1 este argumentul obiect direct [+Localizare] . 94 În strânsă legătură cu acest aspect, reținem observația de natură cantitativă formulată de Vulpe (1980: 88), care precizează că în română propozițiile completive directe depind în proporție de 90% de verbe declarative (a spune, a zice), de verbe sentiendi (a vedea, a auzi, simți) sau de verbe de cunoaștere (a ști, a crede, a gândi), precum și de a vrea. 96 Există interpretări (modelul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
de verbe de cunoaștere (a ști, a crede, a gândi), precum și de a vrea. 96 Există interpretări (modelul de complementare propus de Rosenbaum 1967, reluat și revăzut, cu anumite modificări, de Pană Dindelegan 1974: 31) conform cărora secvențele tranzitive cu completive directe introduse conjuncțional prin că, să, dacă sunt generate în urma suprimării (obligatorii sau facultative) a nominalului [+Indef] [+Abstract] faptul, prezent în structura de adâncime a verbelor tranzitive: Văd √ că vine spre noi < Văd faptul că vine spre noi. Acceptând această
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
pentru franceză, vezi Labelle (1996: 83-96). Felser (1999: 227-228) inventariază tiparele din limbile romanice prin care se poate exprima percepția fizică directă a unei acțiuni sau a unui eveniment: (a) acuzativul cu infinitivul (ACI), în italiană și franceză; (b) construcția completivă pseudo-relativă (PRC), în italiană și franceză; (c) construcția prepozițională infinitivală (PIC), în portugheză. Cele trei configurații sunt ilustrate cu următoarele exemple preluate de la Guasti (1993: 53): (a) it. Ho visto Maria partire ' Am văzut-o pe Maria plecând' (ACI); (b
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
de percepție desemnează evenimente stage-level, respectând condiția simultaneității (engl. simultaneity constraint) cu verbul de percepție din matrice. Pentru fenomenul de restrângere a sferei de circulație a infinitivului în limba română, vezi Diaconescu (1977: 43-44). Autorul aduce următoarele argumente: (a) Extinderea completivelor cu complementizatorul că după verbele dicendi și sentiendi - lat. video eum venire > îl văd că vine; b) înlocuirea infinitivului cu gerunziul în contextul verbelor de percepție, în opoziție cu limbile romanice, care păstrează infinitivul; (c) Extinderea completivelor introduse prin complementizatorul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
argumente: (a) Extinderea completivelor cu complementizatorul că după verbele dicendi și sentiendi - lat. video eum venire > îl văd că vine; b) înlocuirea infinitivului cu gerunziul în contextul verbelor de percepție, în opoziție cu limbile romanice, care păstrează infinitivul; (c) Extinderea completivelor introduse prin complementizatorul să, după verbele care exprimă un act de voință: voleo cantare > vreau (a) cântare > vreau a cânta > vreau să cânt. 121 Vezi Cornilescu (2003: 383-384) pentru argumentele aduse în sprijinul fiecărei intepretări. Importante sunt testele de substituție
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
romanice și tiparele echivalente acesteia, observă în cercetarea sa de corpus că: (a) româna actuală nu folosește infinitivul în contextul verbelor de percepție cu sens primar/senzorial; (b) verbul a vedea preferă construcția cu gerunziul (33 de ocurențe) în detrimentul propozițiilor completive corespondente (cu că și cum) (9 ocurențe); (c) verbul a auzi preferă, de asemenea, construcția cu gerunziul (20 de ocurențe) în detrimentul propozițiilor subordonate (10 ocurențe); d) verbul a simți preferă construcția cu propoziții completive (11 ocurențe) în detrimentul construcției gerunziale (8
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
gerunziul (33 de ocurențe) în detrimentul propozițiilor completive corespondente (cu că și cum) (9 ocurențe); (c) verbul a auzi preferă, de asemenea, construcția cu gerunziul (20 de ocurențe) în detrimentul propozițiilor subordonate (10 ocurențe); d) verbul a simți preferă construcția cu propoziții completive (11 ocurențe) în detrimentul construcției gerunziale (8 ocurențe). 125 Se observă că, în tiparele cu verbe de percepție, se pot stabili următoarele tipuri de echivalențe semantice: (a) gerunziul poate substitui subordonate conjuncționale introduse prin că, exprimând un proces în desfășurare (Îl
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
spațiului construit (TVR 2, 17.XI.2007), din punct de vedere al numărului de participanți (TVR Cultural, 16.III.2008). 11. FOLOSIREA CONJUNCȚIILOR Se păstrează o veche tendință de folosire a conjuncției compuse ca să, în loc de să, pentru a introduce subiective, completive sau atributive: doresc ca să poată... (TVR 1, 18.X.2007), vreți ca să-i duceți dv. acolo... (Radio 21, 20.XI.2007), aceeași prezumție de nevinovăție i-a împiedicat ca să-și facă... (Realitatea TV, 16.X.2007), riscul ca să apară complicații
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
cunoaștere. Aceasta nu mai este o entitate dată, definitivă, statică, fixă, sigură și unică, ci devine o realitate permeabilă, deschisă, fugitivă, dilematică, plurală. De aici și schimbarea modului de percepție și pricepere a ei. Relația cu cybercultura devine interactivă, sumativă, completivă. Consumatorul de informație devine generator, girant și gestionar al acesteia. Cyberspațiul oferă instrumente de construcție cooperative a unui context comun pentru grupuri numeroase dispersate din punct de vedere geografic. Comunicarea își evidențiază întreaga dimensiune pragmatică. Nu mai este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
laboratorului prin “experimentarea” unor situații cât mai reale din viață. Pentru acei elevi care vor să “experimenteze” adevăruri științifice, să descopere încrederea în propriile posibilități pentru a obține rezultate semnificative prin efort personal, CERCUL DE CHIMIE, vine ca o formă completivă a noțiunilor deja sedimentate în orele de chimie. Cercurile de elevi, ca forme complementare importante ale activității didactice, au menirea să contribuie la: * adâncirea și completarea cunoștințelor de chimie ; * dezvoltarea spiritului de observație și investigare; * formarea unei gândiri creatoare; * dezlegarea
NOŢIUNI DE DIDACTICA CHIMIEI SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by MARICICA AȘTEFĂNOAEI ELENA IULIANA MANDIUC VASILE SOROHAN () [Corola-publishinghouse/Science/91826_a_107357]
-
complementizatorului (proiecția FIN(IT)), v. §2.2 infra), asociată cu topicalizarea / focalizarea opțională a unui constituent / a mai mulți constituenți la stânga verbului. Principalele (dar nu singurele) fapte care ne conduc spre această concluzie sunt: (i) asimetria propoziție principală / propoziție subordonată (completivă sau relativă) (v. Salvi 2001 asupra coexistenței a două tipare de construcție în propozițiile subordonate din limbile romanice vechi), verificată statistic, și (ii) nespecializarea câmpului preverbal, caracteristici înregistrate în toate celelalte faze V2 ale limbilor romanice 2. Argumentul (i) se
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de Freezing Effects, nu mai are nicio relevanță pentru extracția wh-. Putem astfel conchide că testul extracției wh- nu este relevant pentru stabili dacă deplasarea sintactică a complementului lui V a avut loc sau nu, întrucât deplasarea wh- din propoziții completive are loc imediat ce propoziția completivă se inserează în poziția de complement. Așadar, extracția wh- nu reprezintă un contraargument pentru deplasarea complementului lui V în poziția [Spec, TOP] pentru satisfacerea trăsăturii EPP a centrului TO. Extensiuni Alte configurații în care centrul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]