270 matches
-
în toată lumea! Și de-oi găsi mai proști decât voi, m-oi întoarce acasă; iar de nu, ba... - Încă un tont, zise drumețul în sine, și plecă.” (I. Creangă, I, p. 259) • substantivele determinate de atribute de identificare și de complinire 15: „Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă/ Și păru-i de-aur curge din raclă la pământ.” (M.Eminescu, I, p. 88), „Tu nici nu știi a ta apropiere/Cum inima-mi de-adânc o liniștește/ Ca răsărirea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fascicol de dezvoltări semantice cu originea în alte funcții sintactice, cerute de verbul regent sau de recțiunea unor prepoziții, mijloace de realizare a relației de dependență și de exprimare a identității unor funcții sintactice. Sunt cerute, de unele verbe, pentru complinirea planului lor semantic, funcțiile de complement indirect: „Au de patrie, virtute nu vorbește liberalul/De ai crede că viața-i e curată ca cristalul?” (M. Eminescu, I, p. 150) și, de toate verbele aflate la diateza pasivă, funcția de complement
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
purtători ai indicilor de predicație, verbul copulativ este numit operator copulativ în structura unei variante de predicat (semantico-sintactico-enunțiative) complex (Ion este /devine / rămâne important., Munca este/ înseamnă / se cheamă efort.) (vol.II, p255) sau centru verbal copulativ care cere o complinire obligatorie - numele predicativ , funcție sintactică autonomă. (Idem, p.263) Este de netăgăduit că verbul copulativ este purtătorul indicilor de predicație în structuri precum : "Eu sunt luceafărul de sus, / Iar tu să-mi fii mireasă. "(Eminescu), dar predicația implică două componente
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o punte de legătură între acțiunea verbală și o însușire a acesteia: de aceea, este în permanență însoțit de un determinativ; altfel, construcția ar fi pleonastică. 2. Verbe tranzitive Sunt tranzitive verbele al căror plan semantic are nevoie de o complinire, iar aceasta se realizează, la nivel sintactic, prin intermediul unui complement obiectual (direct, indirect) cu originea într-o relație de dependență guvernată de aceste verbe. Semantica verbului regent își caută o limită exterioară care să o determine; înafara acestei limite (descrisă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nevoie de două limite exterioare; ele cer, de aceea, două complemente: un complement al obiectului acțiunii (termenul poartă trăsătura semantică - uman) și un complement al destinatarului (beneficiarul) acțiunii (termenul lexical prin care se realizează se caracterizează prin trăsătura semantică+ uman). Complinirea semantico-sintactică a verbelor cu dublă tranzitivitate se realizează în două variante: • prin două complemente directe; mai ales verbe didactice: a asculta, (Profesorul (1) îl ascultă (1) pe elev (2) conjugarea verbului.), a învăța, a întreba, a ruga, a sfătui etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexical și toți dezvoltând funcții sintactice. Sunt alcătuite din doi termeni, necesari și suficienți, sintagmele generate de verbe intranzitive, caracterizate printr-un singur „gol” în planul lor semantic, o singură valență sintactică (S. Stati), satisfăcută prin asumarea funcției de subiect - complinire semantico-sintactică obligatorie - de către un nume/pronume sau o propoziție, Maria a plecat. Maria: subiect gramatical a plecat: predicat Sunt alcătuite din trei termeni sintagmele generate de verbe tranzitive, caracterizate prin două „goluri” în planul lor semantic, două valențe sintactice, satisfăcute
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propoziție, Maria a plecat. Maria: subiect gramatical a plecat: predicat Sunt alcătuite din trei termeni sintagmele generate de verbe tranzitive, caracterizate prin două „goluri” în planul lor semantic, două valențe sintactice, satisfăcute prin asumarea funcțiilor de subiect și complement direct - compliniri semantico-sintactice obligatorii - de către nume/pronume sau propoziții, distincte prin planul lor semantic: Copiii au descoperit drumul. Copiii: subiect gramatical au descoperit: predicat drumul: complement direct Observații: Termenul subiect poate rămâne (și rămâne cel mai adesea) neexprimat (subiect subînțeles sau subiect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cântare, visare etc. a(-și) aminti - amintirea (singularia tantum) - amintire/amintiri a cânta - cântarea (singularia tantum) - cântare/cântări (cântec/cântece) Devenit substantiv, infinitivul lung păstrează în planul său semantic legătura cu verbul printr-o variantă relativ abstractă; de aceea, cere compliniri în același fel în care cere verbul originar: Amintirea acelei ierni îl urmărește fără încetare. Această variantă intră în opoziție, cu consecințe și de natură sintactică, cu substantivul concret de aceeași origine: amintire/amintiri: „Omul acela nu are amintiri.” Reprezentant
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de închiriat. De revăzut = „șAceastă expresie/traducere esteț de revăzut. De neimaginat! = „șAceastă poziție/atitudine esteț de neimaginat!” RAPORTUL DINTRE TC "RAPORTUL DINTRE " MORFOLOGIA ȘI SINTAXA VERBULUITC "MORFOLOGIA {I SINTAXA VERBULUI" Specificul și gradul de expansiune a câmpului semantico-sintactic (verb + complinirile sale obligatorii), generat de verb (în poziția de predicat sau de complement al predicatului în structura nucleului predicațional central sau în alte poziții sintactice), dependente în mod virtual de apartenența lui la diferite clase semantice se actualizează în funcție de înscrierea verbului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?” (M. Eminescu) sau cu sens hortativ: „De te-ating, să feri în laturi, / De hulesc, să taci din gură.” (M. Eminescu) În interiorul relației de dependență (sau interdependență), conjunctivul caracterizează verbe-predicate ale unor compliniri semantice obligatorii (subiectivă, nume-predicativ propozițional, completivă directă, indirectă, comparativă) sau ale unor compliniri semantice facultative. Ca verbe-predicate ale unor compliniri semantice obligatorii, conjunctivul poate fi singura variantă modală compatibilă cu verbul regent, cel mai adesea și pentru că acesta, verbul (termenul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
hortativ: „De te-ating, să feri în laturi, / De hulesc, să taci din gură.” (M. Eminescu) În interiorul relației de dependență (sau interdependență), conjunctivul caracterizează verbe-predicate ale unor compliniri semantice obligatorii (subiectivă, nume-predicativ propozițional, completivă directă, indirectă, comparativă) sau ale unor compliniri semantice facultative. Ca verbe-predicate ale unor compliniri semantice obligatorii, conjunctivul poate fi singura variantă modală compatibilă cu verbul regent, cel mai adesea și pentru că acesta, verbul (termenul) regent, asigură dezvoltarea conținutului semantic central al conjunctivului, de mod al unor acțiuni-proiect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
laturi, / De hulesc, să taci din gură.” (M. Eminescu) În interiorul relației de dependență (sau interdependență), conjunctivul caracterizează verbe-predicate ale unor compliniri semantice obligatorii (subiectivă, nume-predicativ propozițional, completivă directă, indirectă, comparativă) sau ale unor compliniri semantice facultative. Ca verbe-predicate ale unor compliniri semantice obligatorii, conjunctivul poate fi singura variantă modală compatibilă cu verbul regent, cel mai adesea și pentru că acesta, verbul (termenul) regent, asigură dezvoltarea conținutului semantic central al conjunctivului, de mod al unor acțiuni-proiect, cu diferite variante semantice: „Aștept să îmi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
asemenea, convertite în disponibilități combinatorii, sau numai primind ca determinant, un alt termen, căruia îi impune diverse restricții, o anumită poziție în desfășurarea diferitelor opoziții categoriale. În sintagma „Mihai citește ziarul.”, de exemplu, verbul-regent citește cere substantivului ziarul, una din complinirile semantice posibile, să stea în cazul acuzativ. În sintagma „cartea studentului”, substantivul-regent cartea impune substantivului subordonat student cazul genitiv: studentului ș.a.m.d. Regentul are rol activ în organizarea enunțului. El este presupus de subordonat; comutarea lui cu Ø ar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
frază, „unitate sintactică superioară ” (ibidem). În același timp, dintr-o altă perspectivă, care privilegiază planul semantic al structurilor sintactice se identifică grupul semantico-sintactic, înțeles ca unitate constitutivă a enunțului, având un centru (verb sau nume, grupurile esențiale) și determinanții acestora - compliniri semantice: „Am vizitat casa în care a locuit Manzoni ”. Din această perspectivă, a comuncării, enunțul și grupul semantico-sintactic sunt interpretate ca „unități de bază ale discursului.” (Idem, p.34) Abordarea structurii sintactice a unui text prin identificarea grupurilor semantico-sintactice direcțiie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tace” în relație de subordonare față de verbul din regentă: Mă-ngână. Din această perspectivă sintagma este doar o structură care asigură instituirea unei relații sintactice iar grupul semantico-sintactic reprezintă o sintagmă complexă în care relația sintactică își revelă rolul de complinire a unui întreg semantic - parte din întregul semantic reprezentat de enunț: Am ajuns pe drumul străjuit de copacii în înfrunzire. CATEGORII DE ENUNȚURITC "CATEGORII DE ENUN}URI" În desfășurarea comunicării lingvistice, în funcție de tipul de cunoaștere și de diverse coordonate ale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când s-ar realiza concret prin termeni prezenți deja în enunț, în structura unor predicate imediat anterioare. Când rămâne neexprimat predicatul sintetic, marca existenței sale o constituie: • prezența concomitentă a unui subiect diferit de al predicatului anterior și a unei compliniri (complement sau circumstanțial): „Numai undeva-n prăpăstii / un izvor mai are șoapte / și o bufniță cuvânt.” (L. Blaga) „Nu-i mai scrisesem și nici el mie.” (M. Preda) • prezența adverbului de negație nu: „Un cuvânt sau un gest pot să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al relației de dependență determină dezvoltarea a patru variante principale ale funcției de complement: • complemente ale obiectului 30 • complement de reciprocitate • complement comparativ • complement de agent COMPLEMENTE ALE OBIECTULUI (OBIECTUALE)TC "COMPLEMENTE ALE OBIECTULUI (OBIECTUALE)" Sunt expresia sintactică a unei compliniri semantice indispensabile verbului tranzitiv și, mai rar, unor interjecții sau adjective. Planul semantic al relației de dependență în care complementul își are originea se întemeiază pe un raport între conținutul lexical al termenului regent și conținutul lexical al termenului determinant
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
formei scurte, prin forma lungă a pronumelui personal în acuzativ sau prin pronume nepersonale sau substantive, care trimit, prin planul lor semantic, la aceeași realitate extralingvistică: Pe tine te dor vreodată ochii?, Iar o doare inima pe Maria. Fiind o complinire necesară, cerută de verbul tranzitiv, nerealizarea funcției de complement direct duce la absolutizarea semanticii verbului care, în absența unei limite exterioare concrete pentru acțiunea pe care o exprimă, rămâne în sfera generalului: „Așezat la masă, plecat peste hârtii, Fărâmă scria
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în desfășurarea opoziției categoriei gramaticale a intensității: „Pe el l-a iubit chiar mai mult decât pe Ioana.” Această a doua categorie de structuri în baza comparației dezvoltă conținutul funcției sintactice de complement comparativ, ca funcție autonomă, în sfera complementului, complinire semantică obligatorie în câmpul sintactic deschis de termenul regent. Complementul comparativ determină: • adjective: „Nu se temea. Curiozitatea era mai puternică decât frica.” (P. Sălcudeanu, 312), „Cuvântul uneori este prea sărac față de structura nervoasă, cu mult mai bogată și mai nuanțată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
război de către călăreții năvalnici ai stepei...” (V. Pârvan, 55) sau precedând un pronume relativ, la nivelul frazei (situații mai puțin frecvente): „Mișcarea calului i-a fost sugerată de către cel ce stătea în stânga lui.” CIRCUMSTANȚIALULTC "CIRCUMSTAN}IALUL" G.A. distinge între complinirile verbului două variante: complemente circumstanțiale și complemente necircumstanțiale: „Complementele se clasifică după ceea ce exprimă ele față de termenul determinat (...). Ele se grupează în două categorii mari: complementele circumstanțiale se disting de celelalte complemente (direct, indirect și de agent), cărora (...) li se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termenul determinat (...). Ele se grupează în două categorii mari: complementele circumstanțiale se disting de celelalte complemente (direct, indirect și de agent), cărora (...) li se poate spune complemente necircumstanțiale.” (II, pp. 150-151). În noua ediție a Gramaticii Academiei se identifică, între complinirile verbului și ale adjectivului, două funcții distincte: Complemente (vol.II, pp. 371-461) și Circumstanțiale (pp.462-591). În funcționalitatea limbii, însă, în actul lingvistic concret, modul specific de desfășurare a raportului semantic-sintactic dintre regent și determinant în structurarea și împlinirea planului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doilea nivel (al sensurilor lexico-gramaticale de gradul II: tranzitivitate etc.) și la nivelul al treilea (al sensurilor gramaticale: diateză, intensitate etc.) aceste funcții reacționează (și sunt generate) în mod diferit. Funcția de complement este cerută (impusă) de regent, ca o complinire absolut necesară. Verbele tranzitive cer complement direct: Am căutat...® Am căutat-o pe Maria. / Am căutat pe cine mi-ai spus (ce mi-ai spus.) sau complement indirect: Cărțile aparțin...” ® „Cărțile îmi aparțin. Verbele la diateza pasivă cer complement de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cer complement de agent: Mihaela a fost chemată... ® Mihaela a fost chemată de profesor.; verbele la diateza dinamică cer complement indirect: El s-a îngrijit... ® El s-a îngrijit de trandafiri. etc. Funcția de circumstanțial este cel mai adesea o complinire facultativă a verbului (mai rar, a interjecției, adjectivului sau adverbului), atât pentru întregirea planului semantic al câmpului sintactic pe care îl deschide regentul, cât și pentru asigurarea autonomiei structurale a enunțului. Un enunț precum El mi-a dăruit un album
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
complemente corelative înscrise toate de către G.A. (inclusiv, în noua ediție ,din 2005, care, însă , subliniază integrarea lor în „structuri ternare”; vol. II, p.464 ) între circumstanțiale: • complementul sociativ • complementul cumulativ • complementul de excepție • complementul de opoziție Complementele corelative sunt compliniri facultative ale câmpului sintactic al verbului regent, care amplifică planul semantic global al enunțului. În absența complementului corelativ, enunțul are autonomie sintactică, semantică și structurală deopotrivă: „A cumpărat mere” șân loc de pereț, „Am văzut-o pe Maria” șcu fetițaț
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu știu a vorbi.” (M. Eminescu, Despre cultură, 163) • forme verbal-nominale (infinitiv): „Pentru ce se bătea el, în afară de a se ilustra? (E.Barbu, S.N., 124) • adverbe: În afară de joia, pot trece în fiecare zi. b. dezvoltat, constituit din gerunziul exceptând și complinirile sale: „De asemeni în magie, posedând simbolurile, ajutați și de faptul că omul-microcosm e o monadă concordantă în totul Divinității (exceptând o anume obtenebrare de origine materială) (...) putem provoca schimbări de poziții cosmice.” (G. Călinescu, U.P., 236) c. propozițional
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]