609 matches
-
artistice (aflându-se cronologic și metodologic la începutul acesteia - când lucrarea se concepe pe suportul partiturii, în cadrul raporturilor de tip spectacular ale compunerii muzicale -, am considerat nivel-straturile și din perspectiva interpretativității. Subliniem că, față de raporturile de tip logic ale gândirii componistice, care converg în obiectualizarea unor elemente singulare sau punctuale, cele de tip spectacular se focalizează pe unități-pereche, în care termenii asociați exprimă un aspect sau mod de relativitate. Spre exemplu, relativitatea Armonie-metru o situăm pe nivelul cel mai de jos
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
un tot care, tocmai prin asta se relevă strict punctual, nonintervalic (alinear). Lucrările care pun accentul pe virtuozitatea execuției tehnice, respectiv a competenței de instrumentare (într-un fapt de prezentare) prin concertare, comportă acest mod de orientare prin specaculozitatea interpretării (componistice ori instrumentale). b) Către-acum se acordă unei expresii de recuperare dinspre-cândva (înainte de acum), către-acum-ul în care deja (și) suntem (cei aflați în audiție). Acest mod imprimă orientării un caracter teleologic, de tendință către o finalitate virtual sau presupus coincidentă actualității
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
ca suspendare din timp (opus expresiei de încremenire în/sau eveniment). Credem că muzicile degajând acest etos de timp sunt clasificabile ca onirice. Nu de referim însă la oniricul ca design (ținând de estetica muzicală), ci la cel de caracter componistic, dat de modul concepției ca atare. Așadar, conceptualizările de caracter oniric survin dintr-o expresie a iraționalului, în volute aleatorii, ducând-întorcându-se liber de strictețea ireversibilității temporale, și sfârșind doar aparent și impredictibil, nu printr-un unghi de incidență, ci discret
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
o fereastră deschisă întâmplător de o bezmetică pală de vânt. Adesea, și lucrările de tip improvizatoric pot sugera o expresie onirică, câtă vreme nu se ancorează pe spontane irumperi de virtuozitate, tinzând astfel către expresia evenimentului. Din punct de vedere componistic, a nota o atare muzică presupune prin sine un efort de virtuozitate, căruia nu mulți îi rezistă. De regulă, improvizația este conceptibilă ca un fel de mișcare liberă, în „absența” autorului, substituit prin prezența tradiției. De fapt, când autorul se
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
am putea înțelege sub numele de clasicizare. Dacă dimpotrivă (în situația negativă), recuperarea se face prin acoperire, atunci autorul (opera sa) este diluat (indiferit) de tradiție, ceea ce recunoaștem ca fapt de cădere în uitare sau ignorare. Atunci când autorul muzical propune componistic o libertate dinspre sine (ca diminuare a auctorialității), nereglabilă însă prin perimetrul (normativitatea) tradiției, instrumentistul fiind invitat să se instituie ca prim-interpret, dacă totuși acesta nu provine el însuși din vecinătatea compozitorului, adică din același mod-model cultural (ca ființialitate
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
cele ale tradiției în care deja respiră reflex, fără disconfortul generat de scrupulozitatea metodologiei concepției de interpretare. Desigur, există și instrumentiști excepționali, dotați cu o inteligență și intuiție de interpretare formidabile. Pe asta și mizează, de cele mai multe ori, o concepție componistică de avangardă (nefundamentată printr-o tradiție). La nivelul execuției lucrării de către interpretul-secund, variabila de libertate-rigoare determinată prin gradul de originalitate lingvistic-muzicală a concepției componistice, capătă un efect paradoxal: cu cât compozitorul se propune mai discret (retras) prin notație, cu atât
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
o inteligență și intuiție de interpretare formidabile. Pe asta și mizează, de cele mai multe ori, o concepție componistică de avangardă (nefundamentată printr-o tradiție). La nivelul execuției lucrării de către interpretul-secund, variabila de libertate-rigoare determinată prin gradul de originalitate lingvistic-muzicală a concepției componistice, capătă un efect paradoxal: cu cât compozitorul se propune mai discret (retras) prin notație, cu atât instrumentistul va interpreta mai neliber (disciplinat), alunecând (aparent salvator pentru el) în tradiția din care provine, in extremis putând chiar eșua în raport cu intenția compozitorului
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
mai neliber (disciplinat), alunecând (aparent salvator pentru el) în tradiția din care provine, in extremis putând chiar eșua în raport cu intenția compozitorului de a se extinde în/prin competența de libertate creatoare a celuilalt (presupus ca) interpret. Invers, cu cât notația componistică este mai inflaționar-amănunțită (evident-imperativă), cu atât instrumentistul-interpret va tinde în indisciplinaritate, obosind și chiar renunțând să se mai conformeze, rezultatul fiind o schimonosire a proiectului componistic printr-un fapt sonor aleatoriu. Sub aspectele menționate mai sus, cel mai bine se
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
prin competența de libertate creatoare a celuilalt (presupus ca) interpret. Invers, cu cât notația componistică este mai inflaționar-amănunțită (evident-imperativă), cu atât instrumentistul-interpret va tinde în indisciplinaritate, obosind și chiar renunțând să se mai conformeze, rezultatul fiind o schimonosire a proiectului componistic printr-un fapt sonor aleatoriu. Sub aspectele menționate mai sus, cel mai bine se descurcă compozitorii-instrumentiști. Din păcate însă, ei renunță la rigoarea de sistematizare a propriei notații, fiindu-le suficiente doar câteva simboluri, menite să le recupereze lucrarea din
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
le recupereze lucrarea din memoria propriului vis, într-un fapt de realitate (căci deja au zărit-o cândva, inspirându-se din trecerea ei fantasmatică). Pentru un alt instrumentist-interpret (decât autorul-compozitor), recuperarea aceleiași muzici bazându-se exclusiv pe “extravaganța” unei notații componistice (făcută parcă doar pentru sine), va fi totdeauna insuficientă, generându-i un sentiment de frustrare. Această dificultate a posibilității de continuitate prin consecvență, sub aspectul coerenței interpretative pe relația compozitor-instrumentist, este surmontată astăzi de tehnologie, care permite deplina încasetare prin
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
acordice sporadice. Mai complexă decât primele două - deși doar o schiță! -, piesa lui Fergal Dowling, Sketch, pentru violă, voce, clavecin și computer e clădită, așa cum o spune și titlul, pe un tipar teatral-dramaturgic, sau ca să cităm viziunea autorului asupra actului componistic, sub forma unui „act sculptural, ce include implicarea obiectelor sonore și a prezenței spațiale.” Așadar, vocea ar avea semnificația unei sculpturi, iar instrumentele, pe cea a obiectelor sonore, toate legate între ele de rezonanța mediului electronic. Lucrarea nu e lipsită
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
proiectat în oglinda timpului, sau între imagine și negativul ei. Registrul supraacut al instrumentelor contribuie și el la redarea stării de grație și puritate aurorale. Nu este prima oară când foarte tânărul Darie Nemeș-Bota își probează destoinicia în mînuirea tehnicii componistice, stăpânirea legilor construcției echilibrate, dar și bogăția imaginației. La fel de inspirat și expresiv a fost și scurt-metrajul intitulat Respirația la păsări, în regia Alinei Manolache, pe un suport sonor semnat Cristian Lolea. Cele două păsări-personaje umane, ce par să reitereze cuplul
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
reitereze cuplul mozartian Papagheno-Papaghena din singspielul Flautul fermecat evoluează într-un cadru natural cu atributele unei picturi naive - să zicem de Rousseau-Vameșul (Le Douanier) - respirând odată cu vegetația luxuriantă, cu care fac corp comun de altfel. Elaborată în privința tehnicii și limbajului componistice, piesa lui Cristian Lolea integrează și se integrează atmosferei de basm, reunind sunetele grave ale fagotului și violoncelului ce marchază, poate, densitatea pădurii, onomatopeele flautului, ce trimit la cântecul păsărilor și pasajele ascensionale ale violoncelului și violei însoțind ritmul mai
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
compozitoarea Sabina Ulubeanu - Ana - ne readuce în cotidianul frust, obiectiv, prezentând imagini demne de pictura realistă a începutului de secol XX. Plasarea unor scene sau evenimente familiale dintre cele mai comune, „nefardate”, în contextul creațiilor sale - fie ele fotografice ori componistice - a devenit deja o constantă/amprentă a stilului practicat de către Sabina Ulubeanu. Faptul anodin de viață îi oferă tinerei compozitoare posibilitatea de a atrage atenția asupra aspectelor psihologice complexe încifrate în astfel de subiecte, doar aparent minore. Ana este fetița
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
a opus modelor trecătoare din muzica contemporană. În concert a fost invitat și violoncelistul francez Pierre Strauch, membru al prestigiosului ansamblu parizian Intercontemporain. L-am întâlnit la concertul de la Paris și pe Alain Bancquart, un alt nume important din componistica franceză de azi, profesorul de compoziție al lui Henri Pauly-Laubry. M-am bucurat să regăsesc Orchestra Franceză de Flaute, cu sound-ul său specific, inconfundabil. OFF abordează în concertele sale opus-uri dintre cele mai diverse, ca modalități de construcție sonoră
Itinerarii muzicale europene by Sorin LERESCU () [Corola-journal/Journalistic/83327_a_84652]
-
determinarea precisă a actului interpretativ cu libertatea desfășurării muzicale. Se mai adaugă și cultivarea rafinamentului timbral ce poartă amprenta stilistică a autorului. Doina Rotaru - L’Ange avec une seule aile - Concertul nr. 5 pentru flaut și orchestră. Reprezentantă importantă a componisticii românești, cunoscută în țară și în străinătate, Doina Rotaru și-a creat în opera sa artistică un stil personal, inconfundabil. Concertul de față este unul dintre opusurile sale cele mai reprezentative. Alternând momentele lirice, pastorale cu cele dramatice, frământate, puse
Creația românească (II) by Octavian NEMESCU () [Corola-journal/Journalistic/83350_a_84675]
-
numeroase alte lucrări ea a ajuns la o maturitate și rafinament, mai ales în cultivarea timbralității și a stilului melodic ornamental demn de toată lauda. Maia Ciobanu - Concerto for Clarinet and String Orchestra. Autoarea concertului este o importantă personalitate a componisticii românești, având câteva priorități de creație ce scot în evidență unicitatea demersului său artistic. Așa, de pildă, se află și ciclul de lucrări intitulat „Elite Manifesto”, remarcabil prin atitudinea sa estetică de reacție la invazia culturii de masă, cât și
Creația românească (II) by Octavian NEMESCU () [Corola-journal/Journalistic/83350_a_84675]
-
caracter narativ. Cristian Lolea - Sonata pentru flaut și pian. Autorul este o figură pregnantă a generației încă tinere, aflate în jurul vârstei de 30 de ani. Muzica sa denotă, în primul rând, talent, apoi vigoare, cât și stăpânire impecabilă a meșteșugului componistic. Aflat în plină afirmare artistică, Cristian Lolea reprezintă una dintre marile promisiuni ale creației muzicale românești. Lucrarea prezentă a fost compusă în 1996 în urma unei colaborări fructuoase cu flautistul Adrian Buciu. Materialul muzical este constituit din structuri modale non- octaviante
Creația românească (II) by Octavian NEMESCU () [Corola-journal/Journalistic/83350_a_84675]
-
înregistrate la radio și televiziune sau editate pe discuri. Emil Simon a fost deseori invitat în jurii ale unor competiții internaționale din Italia, Germania, Ungaria și a susținut cursuri de măiestrie la diverse universități. Promovarea cu profesio- nalism a valorilor componistice i-a adus „Premiul de excelență” în domeniul culturii, acordat de publicațiile clujene, ca și onoarea de a fi selectat printre cele 2000 de personalități proeminente ale culturii secolului XX de către Universitatea Cambridge. În anul 2001 a fost ales Cetățean
Emil Simon by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83387_a_84712]
-
concretizată în lucrări simfonice, vocal-simfonice, camerale și mai ales corale, majoritatea de inspirație religioasă sau folclorică (reunind astfel cele două izvoare de spiritualitate care se împletesc pentru a forma graiul muzical românesc), s-a afirmat ca o personalitate importantă în componistica românească, iar premiul acordat de Uniunea Compozitorilor în 2004 a încununat un șir lung de reușite. Dar, poate mai semnificativ decât orice altceva, maestrul s-a transformat, pentru noi toți - colegii și discipolii săi -, într-un model ideal al muzicianului-dascăl
Dragoș Alexandrescu by Olguța LUPU () [Corola-journal/Journalistic/83386_a_84711]
-
audiții cu lucrări de compozitori români relativ tineri, cu titlul Sonomania, Voyage, directorul artistic al acestuia fiind Diana Rotaru, iar dirijorul pieselor care impuneau o formație instrumentală mai extinsă a fost, cu mult succes, Alexandru Solonaru. De la începutul acestui recital componistic, am deschis larg ochii, prin faptul că am întâlnit, sigur, la grade diferite de performantă și de condiționare a materiei sonore vocale și instrumentale, tineri creatori al căror fond imagistic și de vigoare în expresie, mi-a produs întrezărirea acelei
Nume pentru viitor by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83409_a_84734]
-
faptul că am întâlnit, sigur, la grade diferite de performantă și de condiționare a materiei sonore vocale și instrumentale, tineri creatori al căror fond imagistic și de vigoare în expresie, mi-a produs întrezărirea acelei fizionomii proprii unei posibile școli componistice originale, moderne, românești, ceea ce merită să se concretizeze. Prima lucrare audiată se denumește Suita cambriană și este scrisă de Alexandru Sima. Trecând peste acest titlu, care este de inspirație urmuziană, întâlnim muzica, o muzică scrisă cu un real talent și
Nume pentru viitor by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83409_a_84734]
-
mai vrea să cânte la pian ci la trompetă. Marius Luca, zis Bubu, a pășit în rock deodată cu grupul Compact la debut, apoi a continuat cu Metropol în perioada celui mai bun disc - al treilea. Chitaristul - vocal - cu valențe componistice serioase - a apucat să fondeze și propria formație, tot hard-rock, Metrock, cu care a înregistrat un disc. Până la urmă, însă, a ales să-și urmeze părinții în Canada, la Montreal. O dată emigrat, s-a specializat cu patalama în tot ce
Muzicieni români din diaspora (IV) by Doru IONESCU () [Corola-journal/Journalistic/83403_a_84728]
-
să ierte excepția pentru răzvrătirea sa. Ce altceva sunt „zbaterile” armonice lisztiene ori wagneriene dacă nu exemple clare de modelare, de educare a legilor funcționalității tonale. E, desigur, un tip de cunoaștere prin integrări succesive, în a căror limite exercițiul componistic nu este nicidecum greșit, dar care suportă, în zonele ce depășesc aceste limite, excepții de la regulă, iar atunci regula se transfigurează. Așa s-a întâmplat cu Gesualdo care a transfigurat sistemul modal într-un embrion de sistem tonal, și tot
Reguli și excepții by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
o interpretă remarcabilă (glas învăluitor, studiat, timbru cald, grație scenică), dar și cu un compozitor- orchestrator mult prea puțin cunoscut, prin prisma talentului și a rafinamentului, Francisc Reiter. Acesta este de altfel... jumătate din acest album, din punct de vedere componistic, el semnând și orchestrațiile și mixajul. Dar senzația materialului muzical de față constă în readucerea în prim-plan a unei alte legende (Ioana Sandu dovedește așadar un respect adânc față de numele mari ale genului), a unui alt “monstru sacru”, în
La jumătatea carierei by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83423_a_84748]