11,431 matches
-
fascinație a românului față de nulități, farsori și otrepe. La orice competiție, în orice concurs pentru un post public, în nouă din zece cazuri câștigă incompetentul, slugarnicul și licheaua. Juna generație a deprins într-o clipită dincotro bate vântul și se comportă în consecință. Că bătrânii sunt conformiști, tremurând în fața celui mai prost dintre șefi e, poate, de înțeles: asta i-a învățat comunismul, asta fac. Dar când vezi inși care, la douăzeci de ani, se comportă de parc-ar avea în
Spălătoria de cadavre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12393_a_13718]
-
dincotro bate vântul și se comportă în consecință. Că bătrânii sunt conformiști, tremurând în fața celui mai prost dintre șefi e, poate, de înțeles: asta i-a învățat comunismul, asta fac. Dar când vezi inși care, la douăzeci de ani, se comportă de parc-ar avea în spate decenii de mizerie bolșevică, îți cam vine să lași, a lehamite, totul baltă și să-ți vezi de propriile-ți interese. Adică să devii un român ca la carte: obedient, tremurător, mereu cu musca
Spălătoria de cadavre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12393_a_13718]
-
așa vor fi mai fericiți românii, nu ne opunem. Dar asta nu înseamnă că, sub ochii noștri, nu se dezvoltă o nouă poliție politică. E vorba de oameni care deși nu sunt securiști (iar unii probabil n-au fost), se comportă într-un stil care-i califică pentru cea mai simplă definiție - una pe care s-o priceapă și Onișoru - a poliției politice. Dl Ion Mircea Pașcu, ministrul apărării lui Năstase, aspiră pentru un loc, meritat cu vârf și îndesat, în
Spălătoria de cadavre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12393_a_13718]
-
încât aparatul de produs cinism al pesedeilor îi toacă în câteva minute. Recentele negocieri-blitz ale sindicatelor din învățământ au developat, ca să zic așa, la modul... didactic această situație. Timorați, incapabili de-un discurs coerent și ferm, șefii sindicaliști s-au comportat, într-un talk-show de la "Antena 1", ca niște slugoi. De-a dreptul respingător era un domn Isvoreanu, care i-a lingușit pe Duvăz și Athanasiu mai ceva decât un lacheu. Un neinformat ar fi avut impresia că, de la femeie de
Tradarea pe bază de cotizație by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12461_a_13786]
-
E. Lovinescu), în 16 decembrie 1935 crede că nu are suficient orgoliu creator: " Cred că o dovadă a mediocrității mele e că, până acum, n-am avut curajul să înfrunt ridicolul imens de a fi un geniu... De a mă comporta ca atare, fără să mă sinchisesc de surâsurile enervate și indignate" (p. 61). Tristețea lipsei de glorie s-a însoțit cu grija excesivă pentru posteritate. Aceasta e, în cele din urmă, profunda motivație a jurnalului camilpetrescian. Ediția Floricăi Ichim, fără
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
întorc fața spre semenul lor Slujirea lui Dumnezeu se concretizează nu numai în raportarea directă la El, în formele de cult și în împlinirea legilor divine, ci și în slujirea, sub diferite forme, a semenilor noștri. Întotdeauna noțiunea de slujire comportă două dimensiuni: una verticală, îndreptată spre Dumnezeu și alta orizontală, orientată către aproapele nostru, între ele existând un raport de intercondiționare. În concepția Sfinților Părinți, nu poate fi un alt semn mai bun de recunoaștere a celui credincios și a
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
scuză: orice guvern responsabil, orice țară normală își educă mai întâi cetățenii, și abia apoi emite pretenții de onorabilitate continentală. Personal, am serioase dubii că doar țiganii aruncă cu noroi în imaginea țării: văd zilnic suficienți români neaoși care se comportă ca niște primitivi tocmai ieșiți din peșteri, pentru a nutri vreo iluzie. Demagogia se vede însă în credința premierului că prin strângerea șurubului se rezolvă o problemă complicată. Îl asigur pe domnul Tăriceanu că numărul infractorilor români din Occident nu
De la Bariera Vergului la Bariera Bruxelles-ului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11472_a_12797]
-
evitând stilul encomiastic, banalul panegiric de circumstanță, tocmai pentru că dimensiunea valorică a celui în cauză nu numai că suportă o portretizare neidealizată, ba dimpotrivă, iese cu câștig din ea, întrucât nu oricine e vrednic să înfrunte adevărul, chiar dacă acest adevăr comportă, cum e și firesc, un coeficient de relativitate. Am considerat însă că ea poate fi cât de cât contracarată prin evocarea unui moment dintre cele mai semnificative ale evoluției lui Paul Gherasim și anume cel care definește începuturile binecunoscutului său
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
cu seriozitate (așa cum, din păcate, se mai practică prin ogrăzile criticii noastre muzicale) ori știință exersată mecanic (apanaj al unor condeieri cu experiență, dar vădit plictisiți, vlăguiți). Nici prețiozitate umflată de figuri retorice în stare să sfîrșească prin a se comporta ca harfiile din poveste: strică tot ce ating. În schimb, descopeream un stil spumos, pe alocuri frapant, care face capital din ideile intermediare și care nu poate, în nici un caz, ascunde voluptatea scăldatului în marea muzică, a jocului cu valurile
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
albe? Au fost găsite, umblându-se prin dosare, și cazuri de scriitori care au cedat presiunilor Securității, care au făcut note informative etc. De fiecare dată a fost vorba - prin ce întâmplare? - de scriitori care în trecutul regim s-au comportat demn, nu au făcut elogiul deșănțat al dictaturii, ba chiar au formulat critici, fie directe, în adunările de la Uniune, fie indirecte, în operele lor literare, atâta cât se putea sub rigorile cenzurii. A apărut astfel cazul Doinaș, al unui important
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
și cu Șerban Novac, slujitorul unui instrument ce numai la noi nu e privit ca june-prim și primit ca prim-ministrul unora dintre cele mai voluptuoase sonorități. O orchestră e ca o casă care, după ce a fost construită și împodobită, comportă un efort susținut de întreținere; la un moment dat chiar nu mai ajunge s-o repari și s-o proptești, trebuie s-o dărîmi și s-o reconstruiești. Orchestra de Cameră Radio este în prezent o atare reconstrucție grație căreia
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
Ce prețuiesc cel mai mult la prietenii mei. Marius Chivu: La fiecare altceva. Andrei Manolescu: Chiar prietenia. Cezar Paul-Bădescu: Absența (!? - n.Cronicar) 5.Principalul meu defect. Andrei Pleșu: Sunt, în general, nemulțumit. Dan Goanță: Nu înțeleg de ce lumea nu se comportă după principiile mele. 6.Îndeletnicirea mea preferată. Răspunsul ,Cititul" a apărut, singur-singurel la: Magdalena Boiangiu, Al. Călinescu, Andrei Gorzo, Dan C. Mihăilescu. Nimeni n-a avut curajul să răspundă, ca Proust: Aimer. 7.Fericirea pe care mi-o visez. Dan
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11511_a_12836]
-
Mai ales în cazul doctorului de la tomograf, asupra căruia scenariștii Cristi Puiu și Răzvan Rădulescu par să-și fi revărsat toate darurile sarcasmului. Regizorul povestea că un critic argentinian, mare suporter al filmului, spunea că, în fiecare spital, doctorii se comportă ca niște șerifi, duelându-se cu asistenta de pe ambulanță (Luminița Gheorghiu). Medicul vrea să externeze pacientul cât mai repede, ea dorește să nu îl mai plimbe de colo colo. Adevăr grăit-a argentinianul, e o lume dominată de raporturi abuzive
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
instanță morală. Ca în filmul noir, nimeni nu iese basma curată din această odisee spitalicească, dar nici unul nu deține vreo vină clar delimitată. Și aici e de găsit toată arta scenariului: personajele sunt palpabil-convingătoare în același timp în care se comportă determinist. Cu alte cuvinte, propagă agresiunea pentru că sunt astfel condiționate de mediu, se prăbușesc unele peste altele ca într-un joc de domino. Acesta nu este singurul strat al filmului. Există și unul simbolic, la nivelul numelor (Dante, Anghel, Virgil
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
prezentat îmbrăcat cu multă grijă și, de bună seamă, foarte atent la detaliile care nu i-ar fi putut scăpa nici celui mai prost dintre croitori. Dacă timpii istorici, aceia care definesc vectorii mari și identifică stilistic epocile creatoare, se comportă asemenea unui organism enorm, dar totuși unitar, și artistul singuratic, cel care oglindește în propria-i ființă, mai mult sau mai puțin fidel, specia însăși, are tainice năzuințe de a recupera măcar o fărîmă din starea edenică a primilor oameni
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
oameni de altădată, / străini printre cei de azi, umbre în ceață. Totuși, autorul continuă să caute un răspuns la grava întrebare: ce îmbătrânește în noi?, rostită încă din primul vers. Cea mai mare parte din ființa noastră pare să se comporte mulțumitor: sânge, inimă, afectivitate, intelect, capacitatea de a intra în rezonanță cu lumea. Ce îmbătrânește în noi că neașteptat ne simțim într-o dimineață doritori să ne ascundem nume și față? Ce îmbătrânește în noi că-ntr-un amurg de
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
eterofonia dintr-o partitură. Cu atît mai dificil este să identifici una sau mai multe dintre aceste categorii temporale cu un întreg opus. Starea lor de agregare nu este, la modul curent, una veritabilă, cu aspect cristalin și imaculat, ci comportă o tendință puternică spre concatenare și cununare, din mariajul activ al celor patru sintaxe sonore afirmîndu-se explicit în componistica muzicală progenituri complexe, sintetice, de tipul monodiei acompaniate, polifoniei de omofonii, monodiei de eterofonii etc. Timpul s-a dovedit a fi
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
intră deopotrivă sugestii expresioniste și art nouveau, el trebuie să supraviețuiască profesional în plin dogmatism, pe de o parte, iar, pe de altă parte, deși născut și format în lumea de imagini a ilustrului său tată, el trebuii să se comporte și să se afirme ca un artist eliberat de modele și de orice tip de constrîngere. Și în aceste condiții, potențial destructive pentru orice formă de exprimare liberă, Ioan Mattis a reușit să se afirme ca un artist de anvergură
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
și pe mulți alții care, scriitori fiind, au trăit cu intensitate nevoia umană de a înțelege lumea, o lume care include știința ca o parte esențială a ei. Curiozitatea intelectuală este o parte organică a personalității lor. Eminescu s-a comportat în această privință cu întreaga modestie a celui care vrea să învețe. (...) Eminescu nu a avut nici un moment intenția de a deveni matematician, fizician, chimist sau biolog. El nu a făcut decît să dea curs imensei sale mirări în fața lumii
Matematică și literatură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11645_a_12970]
-
obiecte de unică folosință supuse perisabilității: adevărate cutii de conserve care, odată consumate (interpretate), sunt debarasate sau, în cel mai fericit caz, stocate, oricum, abandonate și uitate. Or, uitarea este moartea tuturor lucrurilor, inclusiv a muzicii. O muzică savantă ce comportă destule neajunsuri: boala ei incurabilă este uitarea, nefericirea ei profundă este intelectualizarea, irosirea ei iremediabilă este răspîndirea printre cei săraci cu duhul și cu instrucția, iar cel mai mare cusur este acela că nu ajunge aproape niciodată la timp și
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
de adaptat, din cauza numeroaselor pasaje lirice și din cauza stilului brevetat de autoare, "stream of consciousness". Oricum, nici Woolf, nici Potter nu cred în măsurătoarea unei adaptări în funcție de fidelitatea față de original. Regizoarea afirma într-un interviu că o ecranizare care se comportă ca un sclav față de roman, care încearcă să-i dea viață, e condamnată să plictisească spectatorul, cel puțin din punctul de vedere al scenariului. Woolf, care a fost contemporană cu începuturile producției cinematografice, era de părere că filmul nu poate
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
care apoi le-a prelucrat și filtrat ca niște uriași rinichi și ficați aflați permanent în stare de veghe și necesitate. Modernismul a cultivat, pe de altă parte, inteligențele limpezi, pe alocuri sclipitoare, dar ce este un compozitor dacă se comportă doar ca un înțelept frustrat de simțuri? Dacă este doar o părere și nu o ființă? Un creier fără suflet? Astăzi, în plină epocă postmodernă, spiritul, ca și sufletul, pare a fi o floare ce se unduie în bătaia tuturor
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
trei psalmi), Samuil Micu (cinci versificări pe teme biblice), Timotei Cipariu (două sonete și un imn), Andrei Mureșanu (trei poeme mai mult politice decât religioase), Grigore Alexandrescu (două poeme) și Dimitrie Bolintineanu (trei), în total 50 de pagini. Ce discuții comportă această secvență istorică? Prima controversă este suscitată de întrebarea unde începe poezia noastră religioasă. Răspunsul clasic și indiscutabil ar fi Dosoftei. Poate ea începe înainte de literatura în limba română? Însă aproape toți antologatorii noștri de poezie religioasă caută, în mod
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
planul cel transfigurator al literaturii, exclusiv nălucile lor decorativ-inofensive. On y soit qui mal y pense. Dacă jocul semnifică cea dintîi poezie a lumii, după cum se entuziasma Jean Paul, și dacă poezia se face cu ajutorul cuvintelor, să vedem cum se comportă Magister Casvaneus cu aceste unelte ale practicii d-sale pînă la urmă, oricît s-ar recuza, tot poeticești. Cuvîntul e originar, o dată pe calea pozitivă a filologiei, care atestă faptul că aparține, cu rol întemeietor, umanității, pe de alta pe
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
cumva, doamne ferește, ipocrizia noastră este atît de mare încît nu suntem în stare nici să trăim și nici să înțelegem ceea ce ne prefacem cu atîta emfază că așteptăm cu sufletul la gură? Pentru că, pînă la urmă, așa ne-am comportat tot timpul. Dar dacă înainte de 1990 sărbătorile oficiale erau întîmpinate stereotip cu expoziții fotodocumentare și cu scheme grafice ale succeselor în producție din ultima perioadă, după 1990 exact același comportament a fost dirijat către marile sărbători creștine la care s-
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]