61,377 matches
-
anume, de-a ne șterge de pe harta țărilor cât de cât civilizate. Ba, din când în când, ororile din care și-a făcut scut și paloș sunt valorizate pozitiv de instituții a căror misiune ar trebui să fie tocmai denunțarea comportamentului vadimian. Astfel, o organizație ce-și spune „Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului în România” (CMCAR) îl descrie, în raportul ei pe anul 2002, pe Vadim Tudor drept „un intelectual foarte elocvent, care nu scapă nici un prilej pentru a-și
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
o persoană exemplară în utopia lui a unei lumi paralele, independente, alcătuite numai din autiști. M ar fi un soi de guru, total inconștient de faptul că e un guru” (p. 172). Firește, această filozofie este una implicită, dedusă din comportamentul cotidian al lui M și din replicile sale date cu diverse prilejuri. Poate chiar mai mult decît atît este proiecția pe care un tată iubitor o face asupra minții copilului său bolnav pentru a da existenței acestuia un sens suportabil
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
sînt asemenea lui. Categoric, lumea sa era una mai bună decît lumea reală. Cartea lui Matei Călinescu este, pînă la un punct , un eseu aproape științific despre autism și manifestările sale, dar și o pledoarie pentru un anumit tip de comportament social față de cei defavorizați de soartă. Într-o lume abrutizată, în care handicapul devine prilej de glume de prost gust și umor ieftin în imbecile show-uri de televiziune, o astfel de carte, izvorîtă din iubire și suferință are darul
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
nimic nu se putea începe în țară în afara prezenței cîte unui sobor de preoți. O afirmație scoasă din context a lui Malraux, „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc” a dobîndit valoare de truism, iar adoptarea unui comportament cît mai ostentativ bigot (în special de către cei care nu au crezut vreodată) a devenit pentru mulți semnul clar al ruperii de trecutul odios și al adaptării la noua paradigmă existențială. Apoi, pe la mijlocul anilor’90, cartea lui Samuel Huntington The
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
instituții), cu accent asupra psihologiei individului și contactului social direct, dintr-un punct de vedere și cu un vocabular împrumutat din artele spectacolului: prezentarea sinelui ca dramaturgie. În orice context social, individul tinde să adopte un rol, să-și controleze comportamentul și reacțiile astfel încît impresia pe care o induce audienței să fie pe măsura intențiilor sale: șeful să creadă că muncește, soțul/ soția c-o/ că-l iubește, vînzătorul - că știe ce cumpără, vecinii - că-i harnic, funcționarul bancar - că
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
pentru celălalt o impresie. Reușesc s-o facă în ciuda datelor realului datorită unei caracteristici fundamentale a „feței” sociale: un mare grad de standardizare, care permite astfel, în general, comunicarea la nivel simbolic dintre performer și public; altfel spus, există un comportament social idealizat, pe care individul pus în situația de a-și juca rolul trebuie să-l stăpînească într-o cît mai mare măsură, iar presiunea acestei idealizări (existentă în orice interacțiune socială) e cu atît mai mare, cu cît performerul
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
control al expresiei feței și vocii, în general expresivitatea fiecărui actor, de care depinde în primul rînd cucerirea auditoriului) și circumspecția dramaturgică (evitarea ieșirii din rol, adaptarea la schimbările de joc). Performările în sine, echipele de joc social, regiunile și comportamentele regionale (spațiul de joc și culisele), rolurile discrepante și comunicarea neadecvată personajului, arta gestionării impresiei - sînt aspectele de care se ocupă Erving Goffman, în ceea ce, pornind de la locul comun al lumii ca scenă, se dovedește o explorare a sinelui ca
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
despre nici unul dintre ei c-ar fi nulități profesionale. Cel puțin despre Brădișteanu se știa că e un chirurg de primă linie. Cunosc părerea mediilor medicale timișorene, pe care le-a tulburat vreme de câțiva ani cu același tip de comportament: bădărănie, violență, torturi psihice aplicate subordonaților. Chiar și cei mai îndârjiți dintre adversari nu i-au negat însă talentul chirurgical. Toate acestea erau, așadar, lucruri cunoscute. Ele l-au însoțit, ca o coadă de curcubeu murdar, peste tot pe unde
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
lucruri cunoscute. Ele l-au însoțit, ca o coadă de curcubeu murdar, peste tot pe unde a lucrat. Și la Târgu-Mureș, și la Timișoare și, iată, acum, la București. Prin urmare, era inevitabil ca un individ cu un astfel de comportament odios să eșueze într-un partid unde trăsăturile sale comportamentale sunt ținute la mare cinste. Aș merge chiar mai departe și-aș spune: Brădișteanu e o victimă. Nu e normal ca indiscutabilul profesionist să fie lăsat la cheremul viciilor, se
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
Din tot Talmudul, știu pe dinafară de la Belulică Zilber, prietenul meu de pe vremuri, parepatetician de forță, înțelepciunea sub forma ei de poruncă: FIE CA ÎNVĂȚĂTURA TA SĂ NU ÎNTREACĂ FAPTELE TALE!... Este, pe scurt, constatarea, morală, că, în om, primează comportamentul său practic înaintea legii și a Creatorului ce ne-a făcut după chipul și asemănarea sa... Astfel, numai astfel, cunoștințele tale vor atinge fericirea făgăduită. La Los Almos, după explozia nucleară, pe când ciuperca ei se înălța în văzduh, se zice
Talmudul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13474_a_14799]
-
mort care, a doua zi după creștineasca înhumare își face apariția pe ulițele satului, fără ca cineva să vadă în această surprinzătoare prezență ceva ieșit din comun. Interesant este și aici faptul că atît sătenii cît și mortul rămîn captivii unui comportament, ai unui mod de gîndire și ai unui vocabular îndelung exersate în relațiile de zi cu zi: „A doua zi (după propria înmormîntare -n.m.), dis de dimineață, Vasile Spălărețu a fost zărit plimbîndu-se prin sat cu mîinile la spate
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
preocupat cercurile filosofice în lumea anglofonă de-a lungul ultimelor câteva zeci de ani. Cum ar veni, filosofia e o treabă mult prea serioasă ca să-și piardă vremea cu teme atât de auto-descalificatoare precum jocul, jocurile, sau componenta ludică a comportamentului nostru cultural. Nu doar că filosofia trebuie făcută într-o manieră cât se poate de serioasă, dar - mai presus de toate - ea trebuie să se dedice exclusiv unor teme serioase. De aceea, cartea cercetătoarei Mechthild Nagel, Masking the Abject. A
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
simpozionului. Veniți din zone culturale complementare, care, în modernitate, au abordat complet diferit problema statuarului, Antonia Myrodias și Fernando Caciorgna au demonstrat, practic, la scara mică a propriului lor proiect, deopotrivă atitudinea postbizantină și cea postrenascentistă față de statuar. Reprezentînd un comportament spiritual care refuză chipul cioplit și orice fel de elogiu adus imanenței, grecul Myrodias a realizat o formă mai degrabă decorativă, derivată direct dintr-o civilizație marină, a valului, și din convenția drapajului amplu atît de familiar picturii bizantine, în vreme ce
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
altfel, în spiritul și în substanța materialului. Relația lor cu blocul de marmură a fost în mai mare măsură o colaborare, o negociere discretă, și într-o măsură mult mai mică o acțiune de forță. Dacă, pînă la un punct, comportamentul sculptorilor era unul autoritar, plecîndu-se, oarecum, de la premisa că blocul de piatră este doar o carcasă, un fel de temniță-sarcofag în care forma zace latent, așteptînd în mod pasiv momentul eliberării, de această dată s-a plecat mai curînd de la
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
șapte ani de casă?) la plumb, duce la defecțiuni permanente, ireversibile ale creierului. Expunerea la plumb În copilărie a fost asociată cu un factor de inteligenta (IQ) diminuat, incapacitate de concentrare, rezultate proaste la Învățătură și un risc mărit de comportament criminal. Și să nu uităm, reziduuri de plumb se găsesc În apă, sol și din vopselele pe bază de plumb utilizate În trecut. Să ne mai mirăm că În unele țări oamenii sunt cam tulburi la minte, fură, Înșeală, Înjură
RSNA 2009. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_316]
-
sociale care poartă numele de la bienséance (buna cuviință) ce de regulă e înregistrată, în scrisul moraliștilor, la plural: les bienséances („dovadă fiind acest amănunt al preocupării pentru analitic, pentru formă”). La bienséance apare corelată cu le bon sens (bunul-simț), indispensabil comportamentului rațional, conturînd împreună un stil de viață aristocratic, protocolar, solemn. Rațiunea alcătuiește nucleul acestei existențe normate și totodată condiția operei de artă, potrivit doctrinei clasice... Ce-ar putea fi ridicolul, într-o asemenea perspectivă, decît un defect al minții, o
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
în parte celor cu hai, al căror uz actual nu pare tocmai unul de menajare politicoasă a interlocutorului; dimpotrivă, sugerează o anume brutalitate - deloc ceremonioasă - a închiderii dialogului. De fapt, semnalele de tipul păi sau hai au drept caracteristică un comportament diferit în funcție de prezența sau absența pauzelor: păi marchează într-adevăr ezitarea precaută atunci cînd este urmat de o pauză (păi... mergem; păi... am greșit); dimpotrivă, fără pauză, interjecția întărește forța ilocuționară a enunțului următor, legîndu-l de contextul precedent și chiar
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
de o pauză (păi... mergem; păi... am greșit); dimpotrivă, fără pauză, interjecția întărește forța ilocuționară a enunțului următor, legîndu-l de contextul precedent și chiar conferindu-i caracterul unei concluzii obligatorii: păi mergem!; păi am greșit. Și interjecția hai are un comportament asemănător; doar că valoarea sa de bază este mult mai puțin legată de ezitare, exprimînd în primul rînd îndemnul la acțiune. Urmat de pauză, hai poate marca un moment al negocierii conversaționale, al invitării interlocutorului să se implice într-o
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
demersului narativ din ultima carte: urmărirea felului cum s-a jalonat distanța dintre dorința lui Cuza (un regim democratic) și realitatea politică a vremii (ostilă reformelor și democrației), ca și depistarea mutațiilor care au avut loc în conștiința, mentalitatea și comportamentul membrilor generației ce a făcut Revoluția de la 1848 și, apoi, Unirea din 1859. Aceste două obiective conturează atît orientarea textului, cît și elementele sale „tehnice”: o asemenea substanță și un asemenea sens al dezvoltării narațiunii presupun apelul la criteriul verosimilității
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
curent, în pofida tuturor diferențelor individuale, urmăresc un scop unic: restaurarea ingenuității imaginii plastice și reinstalarea în convenția obiectualității. Cu o exemplară consecvență, expunîndu-se deopotrivă suspiciunii de evaziune morală și de retardare estetică, ei încearcă, aproape neobservați, să impună un alt comportament artistic și să recîștige privitorul pentru exercițiul contemplației pure. Despre monumente și eroi (I) Este bine cunoscut faptul, și asta nu de azi, de ieri, că arta noastră monumentală este stăpînită de un sindrom căruia, dacă îi spunem dezordine, n-
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
cărare să o apuce și tocmai de aceea uman. Marcel Iancu Mai mult ca oricare altul, Marcel Iancu a fost o adevărată conștiință a modernității în spațiul românesc, nu doar prin una sau prin alta dintre activitățile sale, ci prin comportamentul lui global, printr-o anumită viziune integratoare care-i animă toate compartimentele creației, creație la temelia căreia stă adînca sa vocație de desenator, de observator lucid și de constructor rațional. Indiferent dacă desenul își conține propria-i finalitate sau este
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
afirmând că mi-e tare greu să înțeleg cum filmul porno poate incita la introspecție, căci nu oferă decât rețeta unei sexualități solipsiste peste poate, e “violent și obsedat de sine; nici o percepție a unei alte ființe nu-i schimbă comportamentul”1, îndemnând la satisfacția unor impulsuri imediate și deci staționând într-o zonă viscerală cu puțin loc pentru spiritualitate. Inconsistența raționamentului mă frapează din nou pentru că autorul observa, cu câteva rânduri mai înainte caracterul de “mașinărie perfect fiabilă” al actului
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]
-
dar și la ideile unor savanți moderni care apreciază că o teorie generală nu poate avea decât relații matematice simple și elegante. Cred că o opoziție directă între artă și știință, de fapt, nu există, mai ales pe tărâmul creației. Comportamentul uman se situează pe trei nivele, în funcție de modul cum se percepe informația senzorială: ca semnale spațio-temporale (la nivelul senzo-motor, situat în afara atenției conștiente), ca semne (la nivelul regulilor și tiparelor comportamentale, verificate prin experiențe anterioare, situat în afara limbajului conceptual), ca
Voci din public () [Corola-journal/Journalistic/13605_a_14930]
-
se percepe informația senzorială: ca semnale spațio-temporale (la nivelul senzo-motor, situat în afara atenției conștiente), ca semne (la nivelul regulilor și tiparelor comportamentale, verificate prin experiențe anterioare, situat în afara limbajului conceptual), ca simboluri (la nivel cognitiv, unde se elaborează strategiile de comportament în limbaj conceptual, în situații noi, nefamiliare). În artă, ca și în știință, pe tărâmul creației, alegerea strategiei nu se face integral prin calcul mental (ajutată eventual pe computer), ci, în bună măsură intuitiv, apelân-du-se la tezaurul arhetipal subconștient (sau
Voci din public () [Corola-journal/Journalistic/13605_a_14930]
-
tatăl): “Cum pot oare copiii să fie atât de inteligenți, iar adulții atât de stupizi? Probabil că este vina educației”. David Brooks constată că “la absolvirea facultății, medicii sunt incapabili să își înțeleagă pe deplin pacienții și să se adapteze comportamentului acestora, în special din punctul de vedere al rezolvării problemelor clinice și al organizării unei consultații. Știm foarte multe despre știință, și prea puțin despre oameni. Este oare cauza principală a acestei situații faptul că expresia «educație medicală» reprezintă, de
Disciplinele umaniste () [Corola-journal/Journalistic/13611_a_14936]