32,971 matches
-
De data aceasta, Ciubotaru a venit cu o expoziție care îi confirmă traseul, pentru că nu e ruptă de discursul lui general, dar care, în același timp, îl și contrazice în retorica pe care a instituit-o. Este un tip de compoziție, mai exact un tip de imagine care a ieșit din bidimensional și s-a revărsat cumva și în spațiul din jur, în cel tridimensional. Din acest motiv, pictorul a dat o importanță mult mai mare suportului, aspectului tehnic propriu-zis, decât
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
mijloc de receptare, o simplă metodă de lucru. Hegemonia structurii, a schemei de construcție reclamă, desigur, de-structurarea, fie prin de-formare ori preformare, fie prin reformare sau transformare. Orice proces de reglare structurală presupune oricând un altul de dereglare. Compoziția muzicală, sub impulsul unor întreprinderi teoretice ale lui Derrida ori a unor practici de calcul fractal, se face astăzi și se desface grație aplicării acelor coduri organiciste sau topologice, ceea ce nu înseamnă însă că structuralismul este în sine condamnabil. Doar
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
mai mult lovită, cu atât mai mult se întărește. Cum întărit a ieșit Horia Surianu din variile darale și nazuri pricinuite deopotrivă de metropola și coloniile exilului, pivotând elegant printre fanfaronade și dulcegării, bârfe și șușanele. la fel și în compoziție, unde în cele aproape trei decenii de carieră, s-a ținut departe de mode și fasoane, calmând grațios și subtil puseurile și frisoanele, fie ele interne sau externe, manifeste sau obscure. L-am reîntâlnit recent la Paris, când i-am
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]
-
își face, săptămânal, rondul instituțiilor la care funcționează ca profesor. Universitatea Panthén-Sorbonne, Conservatoarele din Bagnolet și Massy. Adevărul este că prețuirea mea pentru Horia își are sorgintea încă din vremea când, proaspăt absolvent al Conservatorului din București, unde a studiat compoziția cu ilustrul pedagog care a fost Dan Constantinescu, era deja autor al unor opusuri temerare, chiar iconoclaste, în special în ceea ce privește logodna cuvântului cu sunetul (3 Imagini după F. Garcia Lorca; 3 Lieduri pe versuri de Apollinaire; Refractio poesis). Dar mai
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]
-
1, urmând mai multe stagii de perfecționare, unul în muzica asistată de calculator, la IRCAM, altul în muzica de balet, la Universitatea Guilford (Anglia). îi respect și acum ambitusul stilistic culant, încăpător, prin care poate controla atitudini și tehnici de compoziție dintre cele mai diferite, de la direcția spectrală (din Esquisse pour un clair obscur sau Concertul pentru saxofon și orchestră), și cea electroacustică (din Vagues, Ondes, Contours), până la orientarea figurativistă (din Quasar ultime) și cea neoimpresionistă (din Au-delŕ de l"Estuaire
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]
-
mai exact spus, plastica ușor exaltată a ochilor. Însă și acest element rezumă întreaga viață interioară la o stare de uimire blîndă, care nu tulbură și nici nu distorsionează. în partea inferioară a imaginii, în regiunea gîtului și a umerilor, compoziția este susținută plastic printr-o suprafață mai amplă de alb și o pată puternică de negru care sprijină întreaga arhitectură formală și cromatică a capului. În colțul din drepta al tabloului, în zona echivalentă umărului stîng, pictorul a semnat decis
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
tabloului, în zona echivalentă umărului stîng, pictorul a semnat decis cu o culoare roșie, a subliniat cu o linie groasă semnătura și a notat anul. Această pată aerisită de roșu, așezată atît de ferm, este ea însăși un element de compoziție și contrapunctează, prin pasajul umbrei colorate, accentele puternice din partea luminată a bonetei. Lucrare foarte timpurie, practic una de adolescență, Autoportretul dezvăluie un artist sigur pe sine, cu abilitate manuală și cu un ochi bine exersat, dar, mai ales, unul care
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
poeziei, Cristina Tacoi instituie aproape un cult, un de profundis clamavi ca un cântec neîntrerupt, când oracular, când evocator-răscolitor dedicat Prințului Chiparos. Respectivul arbore peren, arhetip al vieții și al morții, și ale cărui semințe și rășină se foloseau în compoziția drogurilor imortalității, nu este deloc întâmplător ales de poetă pentru a colinda amintirea fiului, cu dicțiunea maicii oierului ucis din "Miorița": Nimeni vine, stă la masă/ Umbre de păuni apasă/ Peste chipul lui frumos/ De aur, de abanos/ De plop
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
am avut răgazul să-i arunc bibliotecii o privire atentă. De altfel, la acea ședință, n-aveau să participe mulți "sburătoriști", în totul nouă persoane: șase evrei și trei ne-evrei (în notațiile sale Lovinescu se înșeală asupra numărului și compoziției exacte, ceea ce e explicabil și lipsit de importan"ă, dar nu și de semnificație dacă se are în vedere ceea ce ține să sublinieze criticul). Era în duminica lui 7 ianuarie 1940, așadar foarte la început de an, într-o zi
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
în a cărui voce mai sună, era să uit! firele de iarbă pârlite, dobrogene, bătute de vânt, cu șfichiuirile lor muzicale. În căminul de pe strada Mătăsari, de la mătase, care și ea, nu știu cum, abia acum îmi dau seama că intra în compoziția sunetelor lui Chihaia, erau mulți studenți deosebit de înzestrați, ca Dorel Cazaban,Teodor Mihadaș, Al. Husar și alții, ale căror nume (nu voci!) îmi scapă. Cel mai mult însă mă simțeam apropiat de Pavel Chihaia, mentorul meu artistic, fiind mai mare
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
Gheorghe Grigurcu Spre a adăuga entuziast: "Cine dorește să învețe ce înseamnă compoziția, strategie și retorică într-un articol publicistic, cine vrea să deprindă arta polemicii de idei, regia și logica unei campanii de presă, cine nu știe ce înseamnă fervoarea și densitatea ideatică într-un text gazetăresc să-l citească pe Goga
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
și a pensulelor artiștilor suspecți, se cam leneviseră și ei. Ba chiar au apărut cîțiva tineri artiști care, pe nesimțite, au părăsit ogorul și imaginea de șantier și s-au impus cu autoriate în peisagistică, în natură statică și în compoziția neutră. Pictori ca Ion Pacea, Ion Gheorghiu, Constantin Piliuță și alții, profitînd de o oarecare amorțire a vigilenței, au reconectat limbajul artistic la formele sale specifice de manifestare. Ochiul putea iarăși, chiar dacă nu era eliberat cu totul de precauții și
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
după "rețetă", așa cum făcea de altfel o bună parte a breslei. Este drept, putem detecta și în opera lui, din disperarea de a-și expune lucrările pesemne, câteva tendințe de "aclimatizare", restrânse însă la nivel de tematică și nicidecum de compoziție sau de paletă cromatică. Lucrări precum "30 decembrie 1947" sau "Intrarea în uzină" vor rămâne gesturi stinghere în creația sa și, oricum, cu greu asimilabile realismului socialist atotînvingător ce a bântuit cultura română mai bine de un deceniu. Așa se
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
Scott (Angelina Jolie) și un criminal în serie care trăiește viețile victimelor sale. Trebuie să reiau afirmația lui Alex Leo Șerban: lungmetrajul e atât de dureros de previzibil! Nu doar la nivelul scenariului, ci și ca unghiuri, mișcări ale camerei, compoziția cadrelor... Iar predictibilitatea e sărutul morții pentru acest gen. Mă rog, poate fi interesant pentru cineva aflat la prima vizionare a unui thriller, dar cum genul e atât de uzat și abuzat de Hollywood, greu ai găsi o astfel de
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
spre zona meseriei componistice: impune respect imediat un compozitor care știe să scrie pentru un instrument anume, îi știe limitele și registrul de efecte, studiază tratatele pe aceste teme și se adaptează posibilităților instrumentistului. Sigur, o astfel de regulă de compoziție pare banală și de bun simț, dar e respectată din ce în ce mai rar. Probabil că tinerii preferă "inspirația": e mult mai comodă. Poți găsi explicații aiuritoare pentru orice combinație sonoră, poți folosi argumente mai mult sau mai puțin poetico-filosofice pentru partituri superficial
Profiluri dintr-un festival by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12290_a_13615]
-
studiu. Din modul de configurare, de structurare, de manipulare a substanței muzicale transpar ani de muncă, o solidă educație muzicală (asimilată și prin tradiția familială), dar și distanțarea necesară de stilul mamei, compozitoarea Doina Rotaru. Figura protectoare a profesorului de compoziție, Ștefan Niculescu, cel care a îndrumat generații de creatori spre logica și profunzimea exprimării unui gând muzical, mi se pare emblematică pentru atitudinea Dianei Rotaru. Pentru că nevoia tinerilor de modele e o certitudine, chiar dacă adesea disimulată, un festival dedicat în
Profiluri dintr-un festival by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12290_a_13615]
-
presupunem c-ați realiza mâine o antologie a regretelor. Cum ar arăta sumarul unei astfel de antologii? N. C.: Lista ar fi cam lungă. Primul și cel mai mare regret al meu e că am părăsit (sau m-a părăsit) compoziția muzicală. După atâta muncă încununată de succes (o pot dovedi cu câteva casete pe care am imprimat o parte din lucrările mele), exilul m-a redus la impotență pe acest plan major (nu și în ce privește poezia). Dacă m-aș fi
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
care voi povesti pe larg în volumul al III-lea al memoriilor mele). Al doilea regret privește pierderea - prin confiscarea și devastarea locuinței mele din Dionisie Lupu, nr. 74, după obținerea azilului politic - a atâtor cărți, manuscrise, tablouri, partituri (incluzând compoziții proprii), scrisori de la oameni de vază etc. Regret enorm și intens dispariția apropiaților mei Ov. S. Crohmălniceanu, Ștefan Augustin Doinaș și Irinel Liciu, Vera Valeriu, Anatol Vieru, Cristian Popișteanu, Virgil Vasilescu, Maria Luiza Cristescu și a atâtor altora pe care
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
biblioteca tinereții, dar avea satisfacția că blamarea ei îi dădea totuși ocazia de a o expune public, ca pe o veche dragoste. Compromisul se făcea în chiar structura logică a argumentației și în țesătura genuină a interpretărilor. Eseistul punea în compoziție puțin Lenin, atât cât să-i permită un adaos de Heidegger. Mai punea puțin Marx sau Engels, pentru a nu se simți prea tare gustul de Kierkegaard. E ciudat că Ovidiu Cotruș sau Nicolae Balotă, colegii săi din Cercul literar
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
mi-a explicat că nu percepe rostul semnăturii și că ar încărca imaginea cu un element inutil. "Vede oricine că sunt pictate de mine, nimeni nu mai pictează așa! Se recunosc de la o poștă...Dacă le-aș semna, aș altera compoziția, i-aș afecta echilibrul, fiecare tușă avându-și un rost bine precizat". I-am replicat că e păcat să nu semneze o operă în care se investise și i-am amintit de implicațiile cazului lui Andreescu, despre care discutasem în
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
filmat: se trece de la un montaj eliptic, destul de rapid (filmul începe cu achiziționarea apartamentului), la unul lent, dar nu liniar - segmentat de imaginile de la televizor, care funcționează în dauna climaxului, și de fanteziile Chiarei, marcate muzical - în care prevalentă e compoziția cadrelor, jocul de lumini postrenascentist sugerând dubla detenție (cea ideologică, a teroriștilor și cea factuală, a politicianului). Oricum, dincolo de defectul pe care l-am menționat, filmul merită cu prisosință Premiul pentru cel mai bun film și trofeul Festivalului Anonimul. La
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
invocată n-ar putea funcționa ca o instanță limitativă ori ca o stație de sosire finală, ci, în măsura în care se respectă, ca un stimul al aprofundării fenomenelor, observîndu-se natura lor intrinseră, recunoscîndu-se și adîncimile insondabile, obscuritățile irezolvabile ce pot intra în compoziția lor. Inteligența n-ar trebui să devină, în nici un caz, propriul său fetiș, fiind doar un instrument al înțelegerii, în variate direcții, într-o combinatorie deschisă, dar nu fără a-și recunoaște, la nevoie, dificultățile și limitele. în situația de
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
și oripilat de corpul feminin ("moliciunea pielii pestilențiale"), iar Breillat alege să exploreze repulsia, nu atracția. Iar maniera în care o face (text pretențios suprapus peste pornografie) nu e convingătoare, ba chiar, cu toate tentativele filmului de a fi original (compoziția picturală a cadrelor, aluziile la Oshima ori Pasolini etc.), invită mai degrabă repulsia spectatorului... Deși lungmetrajul se folosește de teorii feministe complicate (ca cea despre scopofilie a lui Irigaray), mesajul se reduce la un clișeu inept: sexualitatea femeilor ține de
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
să-i reproșez și nici nu cred că el ar fi prea contagios pentru acei dintre noi deja vaccinați cu atîtea alte isme sistemice. Numai că tinerii postmoderniști de la noi, care își tipăriseră primele texte cu ochii ațintiți tocmai spre compozițiile moderne precedente și rîvniseră să le imite (ca dovadă că predomină în Ť generația 80 ť o obsesivă raportare la ele și la istoria literaturii în general, de care n-aș zice că s-au delimitat atît de categoric), au
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
recente, ,fracturiste", care pun la colț estetica. Un soi de instinctivism ce conține propriile lui dogme de stil în chiar simularea absenței de stil. Las că aberația de a dori să ostracizezi estetica nu trece neobservată nici pînă la colț. Compoziția literară din care lipsește virtutea ei principală ce o face expresivă, adică elaborarea stilistică specifică, și situarea într-o concepție despre frumosul estetic, ar fi ca o prună fără prunicitate. (Dar poate că nu dau cel mai bun exemplu, eu
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]