1,332 matches
-
celor puternici și autoritari, viața individului devine o tragică înfruntare a sensibilității și dorinței de libertate cu duritatea și oprimarea. Acea „dublă privire” a scriitoarei asupra lumii, invocată adesea de criticii literări, produce o specifică dinamică a dedublării la nivelul compozițional și formal al operei (planuri narative, configurarea personajelor, sentimentele, formula estetică, tonalitatea etc.). Realismul testimonial, recunoscut că o dimensiune fundamentală în primele proze ale Anei María Matute, publicate în condițiile cenzurii franchiste, constă în explorarea modului de viață al micilor
Premiul Cervantes 2010: Ana María Matute by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5718_a_7043]
-
dintre prietenii protagonistului o citește în fața publicului din tabără. O bucată până la un punct misterioasă, apoi pur și simplu realistă, care face senzație acolo și care nu sună deloc rău nici în afara taberei. Densă, acută, aceasta ar fi putut figura, compozițional și independent, în cuprinsul Vieții de aruncat. Foarte interesant, în ce-o privește, e că, deși nu trădează vreo cheie ascunsă, ascultătorii așa o percep. Ca pe-o povestire politic aluzivă. Adolescenții devin dintr-o dată prudenți, încercând să se pună
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
postmodernismul nemaicăutând, adică, locurile de ruptură în normalitatea vieții, ci acceptându-le ca pe ceva "normal". Altfel spus, nemaiasumându-și așa-zisele categorii negative, ci preluându-le ca atare și, cel mai adesea, persiflându-le. Dacă mai adăugăm că arhitectura compozițională a cărții Roxanei Pavnotescu respectă rețeta clasică în care prologul și epilogul nu lipsesc, diferența se adâncește. S-a putut observa că n-am insistat asupra subiectelor "povestirilor" din cartea comentată aici, limitându-mă cel mult la tema lor și
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
structura, de a da sens, adică de a compune, Jenö Bartos deschide tot mai mult spațiul de referință, trecînd de la compoziție la spațiul plastic, de aici la spațiul în pictură, în științe, în psihologie, în filosofie etc. Altfel spus, spațiul compozițional este simultan un spațiu material și unul mental, unul exterior și unul interior, după cum geometria insăși este una a liniei mecanice și o alta a meandrelor sufletești, sau cum perspectiva este atît o problemă de lectură geometrică a spațiului bidimensional
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
simultaneității, deoarece dorește să surprindă totalitatea chipurilor sale de o viață, întregul creației lui trecute și prezente. Nu este un impuls narcisistic, ci o năzuință imposibilă a pictorului de a-și cunoaște conținutul divin. Ansamblul pare a fi și principiul compozițional al albumului după care se realizează o împletire perfectă între cuvântul scris, tablouri și fotografii. Astfel, o serie de fotografii înfățișează imagini din atelierul lui George Tzipoia care, în aranjamentul obiectelor și al tablourilor, este conceput ca un tot armonios
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
Georgescu și {tefan Ionescu-Valbudea, nu numai că învață fără dificultăți noul meșteșug, dar configurează profund fenomenul însuși, integrînd, cumva, tînăra sculptură românească în circuitul estetic și ideologic al bătrînei Europe: primul transmite un semnal clasicizant, iar celălalt rezolvă, prin traseele compoziționale și prin cîteva accente puternice de modelaj, tensiunea și neliniștea romantică. Dacă prin Georgescu și prin Valbudea spațiul artistic românesc s-a integrat în cel european sugerînd chiar o anumită istoricitate prin experiențe stilistice diferite, prin mai tînărul Paciurea lucrurile
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
au propria lor viață. Leyster propune aceeași folosire dramatică a efectelor de lumină fie că este vorba de scene nocturne - „Ultima picătură" (1630-1631) -sau - „Tânăr flautist" (1635) - scăldate în lumină naturală. A adoptat de multe ori aceleași subiecte și structuri compoziționale, opera sa fiind împărțită între scene de gen - „Concert (16321633) - și portrete - „Tânăr cu pălărie" (1626-1629). Cele mai interesante dintre picturile sale sunt micile panouri în ulei în care artista folosește cu măiestrie clar-obscurul pentru a accentua ambiguitatea unor dintre
Mici expoziții la Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6485_a_7810]
-
Georgescu și Ștefan Ionescu-Valbudea, nu numai că învață fără dificultăți noul meșteșug, dar configurează profund fenomenul însuși, integrînd, cumva, tînăra sculptură românească în circuitul estetic și ideologic al bătrînei Europe: primul transmite un semnal clasicizant, iar celălalt rezolvă, prin traseele compoziționale și prin cîteva accente puternice de modelaj, tensiunea și neliniștea romantică. Dacă prin Georgescu și prin Valbudea spațiul artistic românesc s-a integrat în cel european sugerînd chiar o anumită istoricitate prin experiențe stilistice diferite, prin mai tînărul Paciurea lucrurile
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
lumină sau să prezinte situații istorice și împrejurări de viață prin prisma unor anonimi înzestrați și cu puterea de a observa și cu expresivitate. Autorul cărții a ales fragmentele după gustul lui, nu s-a lăsat intimidat de preceptele artei compoziționale și-și plimbă cititorul printre moravuri și năravuri, prejudecăți, fixații, apucături bizare, păreri exagerat de bune sau mult prea proaste despre sine ale corespondenților, destăinuiri naive sau cutremurătoare. Le-a legat lax prin comentarii laconice, dar cu haz și cu
Poștașul nu mai sună la ușă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6397_a_7722]
-
memoriile Aniței Nandriș-Culda, nu fără necesare delimitări polemice de comentatorii din anii comunismului. Capitolele despre Streinul, Chelariu și Vesper din ultima secțiune a volumului sunt, uneori, reduntante prin raportare la considerațiile deja formulate în monografiile anterioare despre „iconari”; o remaniere compozițională retrospectivă n-ar fi stricat. E de regretat și faptul autorul nu și-a „periat” stilistic textele, grevate, mai ales în close up-urile analiticteoretizante, de o exprimare cam dificultoasă. Însă, pe ansamblu, soliditatea documentară, detenta ideatică, subtilitatea critică și relevanța
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
relevat mirosul jilav, cald, vechi, de boală, pe care urma să-l părăsesc. Zăpada era foarte mare și era un ger pe care îl simțeam prin haine și prin pătura moale în care mă învelise”. Cel mai închegat sub unghi compozițional rămâne, însă, fragmentul „Victimele inocente și colaterale ale unui război cu Rusia care până la urmă nu a mai avut loc”. Scotocirea printre lucruri după moartea mamei provoacă o retrăire a momentului ’68 cu invadarea Cehoslovaciei, excelent surprins în măsura în care istoria mare
Turism literar by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4671_a_5996]
-
priva-o de tonusul ei literar. Apropo de acesta din urmă, câteva puncte de suspensie mi se par necesare. Formată din poeme (ale căror titluri sunt scufundate în versuri și marcate cu bold), cartea alcătuiește, totuși, un singur, mare, poem. Compozițional, vîntureasa de plastic pune în mișcare o dublă repliere. Prima se desfășoară stilistic înspre proza amănuntelor (Marius Chivu fiind, aici, mai apropiat de nuvelistul Radu Cosașu decât de oricare dintre congenerii lui, poeți instinctivi); cea de-a doua, perfect lipsită
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
Alex Goldiș După Sodoma, cel mai recent roman al lui Alexandru Ecovoiu, ar fi avut toate datele pentru a scoate nițel cititorul român din imaginarul minimalist și mizerabilist al prozei ultimilor ani. Din lipsă de interes sau din indolență compozițională, parabolele, romanele cu cheie, ficțiunile simbolice lipsesc cu desăvârșire din recuzita scriitorilor mai noi. Ce-i drept, realitatea social-politică românească nu prea încurajează nici ea zborurile în abstract. E, acesta, și motivul pentru care prozatorul nu-și plasează acțiunea în
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
ea singură, o explicație convingătoare. Intervine în ecuație, de data aceasta, și noutatea formulei. Aer cu diamante deconcertează. Niciodată nu s-a mai făcut, la noi, o poezie atât de liberă. Invazii dirijate de tropi s-au mai văzut, rigorism compozițional, de asemenea, cotidian și ironie mai există ici și colo, dar toate la un loc, și încă într-un dozaj imposibil de anticipat, nu. Indiscutabil, am avut, după război, poeți foarte buni. Dar, cu neînsemnate excepții, conformismul acestora în raport cu propriile
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
peisagere. Anatomistul îl putuse afișa emblematic, deoarece, de la antici, de la Vitruvius, se răspîndise ideea că edificiul trebuie să asculte, și el, de acea perfectă corespondență reglînd modular proporțiile comensurabile ale membrelor, hotărînd noima geometrică a trupului uman. De la atare conivență compozițională privind ansamblurile, de la proiecția arhitecturală căreia îi aducea omagiu titlul ales de Vessalius, trecerea la intra-celular seamănă cu disponibilitatea pentru un statut trepidant, sarcastic îmboldit de salturi și metamorfoze. Dacă percepția spațiului de explorat îi trezește artistului pofta de
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
și o „dimensiune” națională, nu doar socială, el este un refuzat la salonul națiunilor, un bicefal dintr-o specie imprecisă. Iulian Ciocan a scris o carte uimitor de profundă și de simplă în același timp, într-o formulă stilistică și compozițională pe cât de rafinată, pe atât de insesizabil literară (o suită de proze scurte care reiau personajele și incidentele). Nu ai impresia că citești ficțiune, pentru că recunoști în ea întâmplările lumii tale. Ești pe rând emoționat, prins de acțiune, de personaje
Povești din Basarabia by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5571_a_6896]
-
după Nietzsche) vin să repare hiatusurile. Și o fac cu program. Respectă ei înșiși coeziunea pe care se străduiesc s-o asigure. La Mureșan, algoritmul se complică. Intervin condiții suplimentare, piedici de tot felul, iar metafora e deviată în permanență. Compozițional, poemul său e un silogism expandat. Urmărindu-i cu atenție premisele și concluziile, se poate constata că acestea se află, practic, în spații paralele. Frig nu vorbește nici despre entalpia universului, nici despre coerența micilor erori de parcurs. Acestea sunt
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
că nu pot avea natura umană pe care o imită. Radu Petrescu observă că există o simetrie răsturnată între poemele homerice. În Iliada, aliații lui Agamemnon vin de pretutindeni la Troia cu o mișcare centripetă căreia îi corespunde la nivel compozițional focalizarea pe scena scutului. În Odiseea, Ulise pleacă de la Troia spre cele patru zări ale lumii cu o mișcare centrifugă, dublată de una centripetă în planul compoziției, de vreme ce toate rătăcirile converg spre scena uciderii pretendenților. Loc nodal al firelor acțiunii
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
fascism, de comunism și de antisemitism huligănesc." Articolele din cele trei volume demonstrează că Panait Istrati era stăpân pe mijloacele de expresie, că talentul său înnăscut, cultivat prin necontenite și aprofundate lecturi, se putea exterioriza printr-o varietate de nuanțe compoziționale și stilistice, de la evocarea lirică și patetică la tonalitatea gravă și sarcastică a pamfletului. Articolele sale se caracterizează printr-o vibrație interioară care atrage permanent interesul și participarea afectivă a cititorului.
Publicistica lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9754_a_11079]
-
Cătălin Davi Cel mai recent proiect vizual a lui Mihai Țopescu, este important în descifrarea biografiei sale spirituale actuale. El nu aduce nimic nou la nivel formal, artistul mobilizând procedee compoziționale și tehnici similare suitelor de lucrări anterioare, afirmând mai mult decât o atitudine artistică sau socială, o clarificare a atitudinii sale umane, marcată, deși nu în mod evident, de o dimensiune ontologică. Întâlnim personaje cunoscute din proiectele sale anterioare precum
Mihai Țopescu – Sacrificiul by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/3629_a_4954]
-
condamnată totuși la dispariție, vor supraviețui doar reminiscențele acesteia, aduse pe Pământ de o expediție spațială plecată în căutarea unei planete al cărei climat să fie asemănător aceluia de pe Globus. Modern prin problematică, romanul Mioarei Cremene beneficiază de o structură compozițională la fel de modernă, ce-și are punctul de pornire într-o viziune particulară asupra timpului, căci, din perspectiva scriitoarei, sunt posibile două percepții asupra acestuia: „el poate fi socotit pe cicluri, în toate subîmpărțirile lui, sau poate fi măsurat, în bloc
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
Cocteau, Giraudoux, Brecht, Garcia Lorca. Cât privește proza, în special romanul, care se află în atenția acestui comentariu, transformările sunt de-a dreptul spectaculoase. Între altele, scriitorii purced la schimbarea structurii tradiționale a romanului - răsturnarea cronologiei, aparenta lipsă de unitate compozițională, jocul liber al memoriei asociative, fragmentarismul, nouă viziune asupra personajului. În elanul ei evolutiv, literatura română își impune un efort sincronic mai mare decât oricând. De mult s-a dorit apropierea de marile literaturi europene, înainte de toate, și, pentru aceasta
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
de Lucrări și Zile, solidar, de milenii, cu însăși cadența stabilă a vieții, colindele aduc, în circuitul lor, un fond de vitalitate perenă, apt să înfrunte uzură și înverșunări nedrepte. Nu e în cauză doar germinația prodigios suplă a modulilor compoziționali, garantînd o invidiabilă rezervă cantitativă. Un cătun din Moldova, bunăoară, de 30 de case, pitit într-o văiugă, își are colinda proprie, nu e dator vecinilor mai ortomani, satelor căptușind avantajos dealurile din jur. Cu o mîndrie imperativă, cetele de
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
despre autoare, Cecilia Ștefănescu, sau despre naratoare, iubita lui Kiki? Cine acoperă pe cine? Din orice unghi am privi lucrurile, romanul de față este un eșec lamentabil, un zero pe care nici o cortină narativă nu-l poate ascunde. În ordine compozițională, hibele sunt imediat vizibile. Capitolele nu constituie unități semnificative în economia romanului, ci adițiuni de scene operate fără o minimă logică discursiv-combinatorie. Autoarea le-a considerat, probabil, încheiate, rotunde, atunci când i s-au terminat foile tip A4 sau mina din
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
pe o figură feminină enigmatică și profitând la maximum de ambiguitatea sa existențială. Proza începe, în ordine cronologică răsturnată, cu episoadele pariziene din viața frumoasei românce, continuă cu preludiul ei berlinez și se încheie printr-o legare a tuturor firelor compoziționale, completând cu o precizie matematică spațiile albe lăsate, intenționat, în intriga cărții. O derulare de roman polițist combinat cu cel de mistere, un traseu epic în care biografia și sfârșitul tragic al eroinei amână să fie pe deplin lămurite. În
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]