222 matches
-
urbane. Proiectul valorizează rolul aglomerației urbane și introduce în legislație noțiunea de proiect urban. Teoreticianul acestei ultime formule, arhitectul și urbanistul Christian Devillers, află aici "[...] instrumentele necesare pentru ca aleșii, primarii să poată schița o viziune concretă a orașului. Vizibile și comprehensibile, proiectele urbane pot alimenta o adevărată dezbatere democratică. Înainte era dificil de discutat plecând de la procedurile și de la reglementările unui urbanism abscons"344. La nivel operațional, proiectul urban apare ca o alternativă credibilă la funcționalismul urban discreditat de criza periferiilor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
din Proslogion astfel: 1. p = " Există ceva decât care nimic mai mare nu poate fi conceput" 2. I = "Ceva ce există în intelect este o idee" 3. I(p) = "p este o idee" 4. C = "ceea ce există în intelect este comprehensibil" 5. C(p) = "p este comprehensibil" 6. O = "ceea ce există în afara intelectului este un obiect" 7. ~O(p) = "p nu este un obiect" 8. q = "Există în afara intelectului un obiect mai mare decât p" 9. (p→q) → ~p = fals 10
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ceva decât care nimic mai mare nu poate fi conceput" 2. I = "Ceva ce există în intelect este o idee" 3. I(p) = "p este o idee" 4. C = "ceea ce există în intelect este comprehensibil" 5. C(p) = "p este comprehensibil" 6. O = "ceea ce există în afara intelectului este un obiect" 7. ~O(p) = "p nu este un obiect" 8. q = "Există în afara intelectului un obiect mai mare decât p" 9. (p→q) → ~p = fals 10. (p→q) → q =q.e.d
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
de tipărire, unele fraze sînt greu de înțeles (cf. "Uitați-vă bine la ce are în mînă Este o Dovadă fatală Dacă vreți să vă înțelegeți", "vor fi rezolvate examene"). Dar, în ciuda numeroaselor scăpări în ceea ce privește utilizarea limbii, textul este relativ comprehensibil. Cititorul reușește să depășească obstacolele cu ajutorul competenței sale generice și a competenței enciclopedice: faptul că textul este o foaie volantă distribuită gratuit pe stradă, fapt ce arată că este o broșura publicitară. Dat fiind că aparține în mod clar discursului
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
proprietăți foarte importante: - poate circula departe de sursă și poate întîlni diferite tipuri de public fără a suferi vreo modificare. Dat fiind că scriptorul nu poate controla receptarea enunțului său, acesta este obligat să-l structureze astfel încît să devină comprehensibil, să facă din el un text în sensul cel mai complet; - în cazul oralului, co-enunțiatorul împarte același mediu ca și locutorul său, reacționează imediat la intonația și la atitudinea etc. El nu are posibilitatea să parcurgă arhitectura enunțului în ansamblu
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
deprinde numai anumite scheme cognitive, mentale, de a exersa în condiții inventate și perfect controlate! El va “învăța” astfel o anumită realitate și pentru că n-a avut prilejul să ia cunoștință de alternative, o va considera “obiectivă”, singura reală și comprehensibilă. Orice altă realitate va întâlni, apoi, el o va trata prin propriul sistem de referințe, se va situa doar în funcție de această „viziune funcționalistă a lumii”, cum o numește Abric (1994), apelând la “zestrea” sa. Orice nouă realitate va căpăta semnificație
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
legislator care a creat ordinea faptelor, și demonstrarea logică a existenței Lui, pornind de la ordinea lucrurilor și urmând această ordine. Putem afirma, prin urmare, că pentru Locke rațiunea se regăsește în ordinea lucrurilor, ordine voită de Dumnezeu, marcată de sens, comprehensibilă tocmai prin intermediul reflecției. Legea naturală privește în egală măsură ordinea lucrurilor și moralitatea, iar aceasta este descoperirea fundamentală de care este capabil omul înzestrat cu rațiune 45. În această descoperire se află și sursa obligației, termen prin care se înțelege
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fantastică bazată pe simbolurile luate din folclorul românesc) definesc "o istorie în care se manifestă semnele cosmice și se prelungesc, sub înfățișări profane, semnele sacre", "o narațiune în care cititorul descoperă mituri în faptele obișnuite ale vieții", și care devine comprehensibilă printr-o lectură a semnelor, relevând simbolurile și miturile, și având ca finalitate resacralizarea universului 105. Acest tip de narațiune "definește natura și stilul povestirii eliadești după cel de-al doilea război mondial"106. Nucleul mitic al numelui, încărcătura lui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
e străpunsă până în punctul obscur în care semnificabilul e abia posibilul, autorevelarea posibilului însuși, donație a inaparentului în trupul poetal al unei infra-imagini, în miezul ireductibil al unei pre-imagini sau - așa cum l-am numit - al unui imagem. Stare genuină a comprehensibilului confruntat nu cu survenirea ființei imaginii, ci cu pre-ființarea ei inimaginabilă. Înțelegem deci prin ființare nu vreo calificare ontică a ființei reprezentabile, ci dinamica (dynamis) potenței imaginale, starea de trecere prin transparența care se vede, ia forma unei imagini originare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
el nu există înainte ca opera artistică să existe". Ceea ce se manifestă prin interstițiile poemului e sensul unui real mai întâi nemanifestat, încapsulat în fenomenul care îl prezintă în aparența sa mundană. Tot ce apare în fenomenalitatea lumii este vizibil, comprehensibil, o prezență tematizabilă și interpretabilă. Or înțelegerea albă surprinde intuitiv "sâmburele întunecat și inexprimabil al realului", "sâmburele necategorial al unei opere de artă, acela care nu se lasă exprimat altfel", "misterul ultim al oricărei creații"17. Ea procedează, cum spuneam
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
apoi, ceea ce semnifică în mod originar acest raport de creație apare intuiției imaginative înaintea discursului pe care-l instituie? Face el orizont ca manifestare de dincoace de prezența sa întrupată în cuvânt, drept semn imprezentabil dar semnificabil și, ca atare, comprehensibil? Poemul Locul privilegiat 49 prezintă scenariul invers apariției textuale și, implicit, desfacerea formelor poetice până la nucleul poetal al originarului. "Cu suflete de pasăre am dat/ ocol orașului./ - Aici, aici e,/ - ziceai - aici e Locul...". Survolând lumea poemului - o lume a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a deprinde numai anumite scheme cognitive, de a exersa În condiții inventate și perfect controlate! Individul va „Învăța” astfel o anumită realitate și, pentru că n-a avut prilejul să ia cunoștință de alternative, o va considera „obiectivă”, singura reală și comprehensibilă. Orice altă realitate va Întâlni apoi, el o va trata prin propriul sistem de referințe, se va situa doar În funcție de această „viziune funcționalistă a lumii”, cum o numește Abric (1994). El va da sens conduitelor sale, se va adapta, Își
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
în stagiile, mereu prea scurte și incomplete, de specializare. Știind că lumea de azi este într-o permanentă goană, în care nevoia de informație la zi devine un „imperativ categoric“, este necesar să existe pastile informaționale compacte, ușor accesibile și comprehensibile. Ne-am propus astfel, să alcătuim o carte care să nu fie suprasaturată de noțiuni și bibliografie excesiv de amănunțită, ci o punte peste distanțele care despart cercetarea fundamentală oncovirusologică de nevoia medicilor practicieni de a fi în permanență documentați asupra
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
au spus unii, am putut, În timp, nu numai să aduc unele explicații și argumente „pozitive”, dar chiar să-„l” Înțeleg, În sensul explicitat mai sus. Atât este de adevărat că existența noastră, dincolo de nenumăratele ei aspecte și evenimente vizibile, comprehensibile și oarecum firești, logice, conține indubitabil și „semne” sau „rezerve” secrete pe care le putem identifica abia după un timp, și anume dacă avem dreptul la aceasta: dacă, cum o spuneam, ne-am fost „credincioși nouă Înșine”, dacă am avut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la rangul de problemă sub genericul Totul este problemă [...] Eminescu procedează ca și Heidegger spre a găsi drumul de ieșire din labirintul contradicțiilor:se împacă cu contradicțiile iscate, le adâncește chiar, depunând eforturi de a le reuni "într-o unitate comprehensibilă, unitate care se contrazice în sine, în felul acesta contradicțiile anulându-se una pe alta". Poetul nostru, în postură de filosof, recurge la această procedură numită de Heidegger "dialectică"". Cât privește Filosofia indiană, poetul a mers intuitiv spre ea, cunoscând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cător al instituțiilor statului, exercitându-și puterea prin teroare sistematică cu ajutorul CEKA, NKDV etc. Nimic nu ne îndreptățește să convertim anecdota în vizionarism politic, s-ar fi opus chiar Caragiale, însă piesele mecanismu- lui sunt asamblate la nivelul unui dispozitiv comprehensibil și exagerarea retorică oricât de rizibilă prezidează la edi- ficarea unui lider politic. Însă nu toate glumele proaste au același parcurs ontologic în istorie ! Din perspectiva discursu- lui îndrăgostit sau doar delirant al ziaristului pe care-l citează prob naratorul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care clișeul le vehiculează nu mai au nicio relevanță. Nu acest conținut diminuat, cât clișeul este echivalat mecanic prin transpo- ziția pe care metafora o presupune. Însă sensul metaforei este invers, merge dinspre abstract spre concret, metafora este explicativă, face comprehensibil un conținut abstract, ne ajută să vizualizăm latura materială a violenței chiar dacă construcția presupune o inversiune. Tocmai „princi- piile moderne” limitează accesul la violență, chiar și vio- lența legiferată. Există un singur loc permis al violenței legiferate în spațiul public
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un factor a cărui origine poate fi ori organică ori psihică, și care se insinuează în viața subiectului, de obicei printr-o serie de "deliruri primare". Acestea se definesc prin aceea că sunt autohtone, apar pe neașteptate și nu sunt comprehensibile în raport cu procesele mintale normale, în timp ce delirurile secundare pot fi înțelese ca fiind influențate de istoria persoanei, ori de situația curentă. Jaspers consideră delirurile primare ca fiind "în bună măsură incomprehensibile, ireale, dincolo de puterea noastră de înțelegere"; el credea că nu
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
și de neînțeles, Îmi explicase, aș spune, apartenența. Apoi, s-a dovedit până la urmă că nici nu mai aveam nevoie de ea, făcusem pace cu această idee, evreitatea mea, adică, cum procedasem cu toate celelalte neplăcute și, pe deasupra, nu foarte comprehensibile idei. Făcusem pace cu ele lent, treptat, una după alta; doar un armistițiu, bagă de seamă, știind că aceste idei neplăcute și mai ales nu ușor de Înțeles vor Înceta să existe când eu voi Înceta să exist și până
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai ales nu ușor de Înțeles vor Înceta să existe când eu voi Înceta să exist și până atunci rămân cu totul utile. Printre ele, cu deosebire utilă, ideea evreității mele, firește. Doar o neplăcută și, peste toate, nu prea comprehensibilă stare de fapt suplimentară, uneori mortală, pe care trebuie să Încercăm a o iubi cât putem, doar pentru primejdia ei.” Iudaitatea „slabă” În sensul lui Vattimo (citat de criticul Ion Simuț În eseul său „Nobelul pentru un scriitor evreu din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
îndeosebi de Miron Costin). Parafrazele, tratate diferit în fiecare limbă, conferă sensuri modificate și îmbogățite maximelor ovidiene. Textul se revendică, prin motive tematice, alegorii (existența, moartea) și procedee de virtuozitate tehnică, din recuzita barocului. Alteori, „sentințele” devin mai fluente și comprehensibile sub influența liricii populare: „Ce-i făgăduială/ Fără dăruială?/ Trecătoare brumă,/ Fum, vânt, prah sau spumă.” Versurile românești, cele mai numeroase (optzeci), din Hecatombe Sententiarum... sunt o demonstrație a latinității limbii și a posibilităților ei complexe de versificație (traducerea este
FRANCK VON FRANCKENSTEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287076_a_288405]
-
asupra vieții sociale”, autorul analizează sintetic termenii „schimbare socială”, „transformare socială”, „tranziție”, „reformă” ș.a. și se pronunță în favoarea adoptării conceptului de „transformare socială” în locul celui de „tranziție” (pp. 81-103). Argumentele invocate par convingătoare; sunt însă mai puțin clare și greu comprehensibile unele distincții teoretice. Să urmărim, de exemplu, explicația pe care o oferă termenilor de „schimbare socială” și „transformare socială”: „După părerea noastră, noțiunea „schimbare socială” este utilizată, de regulă, în sociologia empirică pentru analiza și interpretarea anumitor legități sociale, în timp ce
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
crește circumstanțial (Zuckerman, 1999Ă și la cel de non-vulnerabilitate (Rutter, 1980Ă. Tulburările de personalitate se înscriu în această paradigmă de gândire medico-psihiatrică privitoare la teren. Din punct de vedere istoric, la începutul secolului XX a fost descrisă de către Jaspers reacția comprehensibilă. Pentru perspectiva terenului este exemplară concepția lui Kretschmer (1949Ă, care diferențiază reacțiile psihopatologice produse de evenimente de viață trăite (elerbnisreactionă în: reacții suprapersonale, așa cum sunt „reacțiile primitive” explozive sau conversiv-isterice, de leșin; „Reacții ale personalității” (personlichketisreactionă, care apar la oameni
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Reacții ale personalității” (personlichketisreactionă, care apar la oameni predispuși în mod specific, potrivindu-se acestora „ca și cheia la broască”. Psihologia germană din timpul lui Schneider, (1971Ă și, după aceea, Petrilovitsch (1958Ă, Binder (1964Ă Tellenbach (1983Ă a rafinat concepția reacției comprehensibile a lui Jaspers, arătând că între terenul personalistic predispus și evenimentul trăit în ecuație intră - în cazul apariției acesteia - și momentul special al vieții prin care trece individul, psihotraumele cumulate, oscilațiile bio-psiho-ritmurilor, ciclurile vieții și, nu în ultimul rând, persoana
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
subtilă teorie banduriană, stimulul contiguu, de alăturare, este considerat o condiție necesară, dar nu suficientă pentru învățarea observațională. Fenomenul modelării implică de fapt patru subprocese legate între ele, fiecare cu propriul set de variabile controlabile. Bandura postulează că o teorie comprehensibilă a învățării observaționale trebuie așadar să cuprindă diverse subsisteme care guvernează acest fenomen. Le consideră fundamentale pe următoarele patru: 4.4.1. Procesele de atențietc "4.4.1. Procesele de atenție" După Bandura, una dintre cele mai importante funcții componente
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]