436 matches
-
stabilirea unor variante particulare de persoane workaholice. Schițăm din multitudinea tipologiilor propuse doar două. Rohrlich (1981) a stabilit 13 varietăți de workaholici, dispuse de la acceptabile până la absurde: dependentul de muncă ostil, furios - exteriorizează furia și frica de respingere prin muncă compulsivă în loc să-și exprime în mod natural și direct frustrarea și furia; workaholicul rușinat - are stima de sine scăzută și obține recunoaștere și aprobare din dependența lui față de muncă; workaholicul competitiv - folosește munca pentru a obține succese, pentru a gusta puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
își trage satisfacția din munca ce-l ține mereu într-o poziție submisivă în raport cu un șef sau cu un client puternic; workaholicul frustrat; workaholicul narcisic - trăiește un intens sentiment de insecuritate datorită unor experiențe timpurii și este dependent în mod compulsiv de muncă pentru a reduce sentimentul de inadecvare; workaholicul obsesiv - are o pasiune pentru strictețe, ordine, structură și pentru activități de muncă cu început și sfârșit clar delimitat; workaholicul pasiv-dependent - este dependent în virtutea nevoii sale de a fi protejat, îngrijit
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
puterea este mult concentrată, există o relație notabilă între personalitate, stilul de conducere și cultura corporatistă, strategia, structura. De Vries și Miller au abordat distincția între mai multe stiluri organizaționale patologice și de leadership nevrotic: dramatic, suspicios, detașat, depresiv și compulsiv. Fiecare dintre acestea au elemente de succes, însă toate duc la insucces dacă sunt practicate în exces. Mulți lideri prezintă stiluri mixte și, în funcție de situații, unul poate deveni mai proeminent. În organizațiile în care puterea este distribuită, cultura și strategiile
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dintre acestea vor fi prezentate în continuare, fără a înțelege că ele ar fi singurele. În lucrările sale, Kets de Vries (2001, 2003) prezintă următoarele stiluri nevrotice ale liderilor și organizațiilor: personalitatea și organizația paranoidă/suspicioasă, personalitatea și organizația obsesiv-perfecționistă/compulsivă, personalitatea și organizația isterică/dramatică, personalitatea și organizația depresivă, personalitatea și organizația schiziodă/detașată. 6.2.1. Stilul paranoid/suspicios Stilul paranoid denotă lipsa de încredere în ceilalți, hipervigilență, preocupare excesivă pentru aspectele particulare, concentrare, raționalitate, răceală, lipsa emotivității. Preocuparea
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mișcări „sigure”, pe principiul pașilor mici și a riscului minim; posibilitățile de dezvoltare organizațională sunt limitate; conducerea și dezvoltarea depind prea mult de forțele externe și prea puțin de obiective coerente și de planuri strategice. 6.2.2. Stilul obsesiv-perfecționist/compulsiv Se caracterizează prin preocupare pentru detalii nesemnificative; insistența ca și ceilalți să se conformeze la modul propriu de acțiune; relațiile cu alții sunt văzute în termeni de dominare sau supunere; absența spontaneității; incapacitate de relaxare. Stilul compulsiv este marcat de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
2. Stilul obsesiv-perfecționist/compulsiv Se caracterizează prin preocupare pentru detalii nesemnificative; insistența ca și ceilalți să se conformeze la modul propriu de acțiune; relațiile cu alții sunt văzute în termeni de dominare sau supunere; absența spontaneității; incapacitate de relaxare. Stilul compulsiv este marcat de frica de a nu ajunge la mila oamenilor sau evenimentelor. Preocuparea persoanelor cu acest stil este de a stăpâni și controla pe oricine și orice ar putea să le afecteze viața. Ei văd relațiile în termeni de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
devin indeciși și înclinați să găsească faptele esențiale. Comportamentul lor este rigid, repetitiv, sunt puțin imaginativi. Devotați muncii, pot fi categorisiți ca silitori, mereu sunt implicați în a face ceva, de aceea exclud plăcerile și relațiile interpersonale productive. În organizațiile compulsive există o doză de neîncredere între lider și subordonați. Liderul se bizuie pe controlul formal și supevizare directă pentru a determina coordonarea și împărțirea obiectivelor. Aproape orice decizie implică suspiciune și manipulare. Preocuparea liderului de a nu pierde controlul îl
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
determină să știrbească subordonaților discreția, inițiativa, implicarea, responsabilitatea personală și entuziasmul. Concentrarea către exteriorul organizației, oamenilor, operațuinilor conduce la o cultură depersonalizantă și rigidizantă. Organizația se apropie de profilul birocratic, formalizarea și standardizarea excesivă devenind un instrument de control. Organizațiile compulsive sunt permanent pregătite pentru a preîntâmpina surprizele și pentru a monitoriza ceea ce se petrece în afara lor. Singurii executivi care supraviețuiesc fericiți în acest sistem sunt birocrații care preferă să urmeze reguli și care se tem de inițiative. Executivii independenții descoperă
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o dependență sigură a consumatorului față de ele. În toată lumea, aceste substanțe sunt supuse unui regim strict și controlului internațional. 1.3. Conceptul de dependență - noțiuni generale În ultimii ani, termenul de adicție a fost folosit în legătură cu orice comportament de tip compulsiv - fie că este vorba de consumul de alcool, substanțe, jocuri de noroc, dependența de internet, dependența de muncă sau bulimie. Atunci când vorbim despre dependența de droguri ne referim la dependența de substanțe care au efect asupra sistemului nervos central. Când
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
apar primele momente de pierdere a memoriei, preocupare în a consuma alcool, apar sentimentele de vinovăție; * faza crucială - apare lipsa controlului în timpul consumului de alcool, preocupare permanentă pentru alcool, apar primele semne de dependență; * faza cronică - apare tremorul alcoolic, consumul compulsiv. Două subtipuri de dependență de alcool sunt identificate în literatura de specialitate - tipul A și B (Babor, T.F., 1996) și tipul 1 și 2 (Cloninger, C.R., Sigvardson, S., Bohman, M., 1996). Putem menționa și tipologia lui Jellinek -tipurile alfa, beta
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
Londra. Pandina, R.J. (1986), "Methods, problems, and trends in studies of adolescent drinking practices", în Annals of Behavioral Medicine, 8, pp. 20-26. Parsons, T. (1951), The social System, Routledge and Paul Kegan, Londra. Peele, S. (1985), The meaning of addiction: Compulsive experience and its interpretation, Lexington Books Lexington, MA. Peele, S. (1980), "Addiction to an experience: a socialpsychological-pharmacological-theory of addiction", în Lettieri, D.J., Sayers, M. Pearson, H.W. (eds.), Theories on Drug Abuse: Selected Contemporary Perspectives. NIDA Research Monograph 30. Rockville
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
în livresc"32 -, cititorul european să manifeste atâta entuziasm pentru românul ce venea din continentul nou, capabil de experimente că Șotronul sau Casă Verde -, dar care, în același timp, nu renunță la pasiune și farmec. Se citeau cu nesaț, aproape compulsiv, povestirile lui Borges sau ale lui Cortázar, O sută de ani de singurătate, Conversație la Catedrala sau Secolul Luminilor, ca să citam doar câteva din operele de referință ale vremii 33. Scriitorii boom-ului se dedică temelor istorice, cu precădere apărând
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
viselor. Freud consideră masturbarea ca fiind dăunătoare dezvoltării normale a copilului, contrar părerii lui Havelock Ellis 148. Freud consideră că viața omului este dominată de două instincte: supraviețuire și sex. În cartea Dincolo de principiul plăcerii abordează aceste dorințe ca fiind compulsive. Ca psihoterapeut, Freud crede cu convingere că, invitând omul suferind să vorbească, pot avea loc schimbări în comportamentul și gândirea lui. Mulți cercetători post-freudieni aduc nenumărate critici teoriei lui și îl consideră persoana cea mai supraestimată din istorie. În ciuda acestora
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
sistemică și migală pasională de scriitorul român, îl vizează pe Marcel Proust. Adept declarat al „metodei proustiene” în literatură, P. își construiește expunerea teoretică asupra romanului prin opoziție tranșantă față de „convenționalismul realist-naturalist” al secolului al XIX-lea, a cărui preferință compulsivă pentru „tipuri”, reflectată în orizontul de așteptare didacticist al cititorului comun, dar și al criticii de întâmpinare („Această pretenție de a «contura» un personaj [...] apare de altfel în cele mai multe cronici literare de azi, fără să mai vorbim de naivele manuale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
și failibilității propriei sale persoane -, Ruscanu nu se mai poate întoarce dincoace de bariera care desparte perfecțiunea transcendenței de dimensiunea întunecată și coruptă a imanenței: sinuciderea nu este, în cazul său, o simplă alternativă - o probabilitate opțională -, ci o necesitate compulsivă. Andrei Pietraru (Suflete tari), tânărul cu perspective strălucite, venit în capitală pentru a-și continua studiile, renunță la cultivarea potențialităților sale intelectuale („omenești”) din pricina fixației fascinatorii asupra Ioanei Boiu, trufașa și glaciala aristocrată în casa căreia lucrează ca bibliotecar, reducându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
semeni cu mama, simți cum o fatalitate îți închide viața, orice ai face, perspectiva ta este să ajungi ca mama. Dacă te-ai îngrășat din cauza alimentației necon trolate, stresul imaginii care trebuie corectate și vinovăția resimțită te fac să mănânci compulsiv (adică dintr-odată, imperios). În subconștientul colectiv, a fi gras înseamnă a fi robust, chiar sănătos. De aceea, o fată grasă este una rezistentă din punct de vedere fizic, dar adesea colegii ei confundă rezistența fizică cu cea psihologică, supunându
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
fost întărită de grup. Așadar, amorsele sociale sunt importante pentru comportamentul alimentar. În consecință, dacă în mediul post EEA apar mesaje din partea grupului social de referință de a „mânca mai puțin”, poate fi amorsată anorexia nervoasă. Bulimia nervoasă. Bulimia - mâncatul compulsiv și metodele compensatorii inadecvate pentru a preveni luatul în greutate (de exemplu, tip purgare) - implică un mecanism similar celui din anorexia nervoasă (stimularea mecanismului de a mânca mai puțin), dar aici presiunea grupului spre a mânca mai puțin se exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
compensatorii inadecvate pentru a preveni luatul în greutate (de exemplu, tip purgare) - implică un mecanism similar celui din anorexia nervoasă (stimularea mecanismului de a mânca mai puțin), dar aici presiunea grupului spre a mânca mai puțin se exprimă prin mâncatul compulsiv asociat cu metode compensatorii de tip purgare (de exemplu, autoprovocarea de vărsături, utilizarea de laxative etc.) și non-purgare (de exemplu, post sau exerciții excesive). B) Autismul Autismul este o tulburare de dezvoltare care apare de obicei în primele luni după
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
supraactivare). Tabelul 3.2. Strategiile primare de relaționare și tulburările de personalitate corespunzătoare (adaptat după Pretzer și Beck, 1996). Strategia Tulburarea de personalitate Prădare Antisocială Solicitare (de ajutor) Dependentă Competitivitate Narcisistă Exhibiționism Histrionică Autonomie Schizoidă Defensivitate Paranoidă Retragere Evitantă Ritualizare Compulsivă BIBLIOGRAFIE APsyA (2000). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (fourth edition revised). American Psychiatric Association: Washington. Archer, J. (1996). Sex differences in social behavior. Are the social role and evolutionary explanations compatible? American Psychologist, 51, 909-917. Austin, M.P., Ross
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
și simptome traumatice mai pregnante comparativ cu bărbații. Cornille și Meyers (1999) raportează diferențe de gen în studiul lor asupra angajatilor din serviciile pentru protecția copilului. În eșantionul lor femeile prezentau o probabilitate mai ridicată de a manifesta simptome obsesivo compulsive, ostilitate, probleme medicale și distres general. Bărbații angajați la serviciul de protecție a copilului acuzau mai multe dificultăți în relatiile interpersonale, simptome depresive, anxietate fobică, paranoia și psihoticism. Experiența În ceea ce privește experiența profesională rezultatele sunt ceva mai clare. Majoritatea studiilor arată
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
stres traumatic secundar mai pregnantă decât cei care lucraseră în domeniu pentru o perioadă mai scurtă de timp. Angajații care au lucrat în serviciile de protecție a copilului pentru mai mult de cinci ani raportau anxietate crescută și simptome obsesiv compulsive. Participanții care lucrau mai mult de 40 de ore pe săptămână prezentau tulburări ale somnului și ale atenției, iritabilitate, furie, gânduri și imagini intruzive comparativ cu cei care petreceau mai puțin de 40 de ore pe săptămână la serviciu. Programul
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
eram studentă la ASE (cercetări de markenting în special) și am continuat aproape fără întrerupere pănă acum. Nu cred că voi putea renunța vreodată la acest tip de cercetare. E ca un fel de boală incurabilă care se manifestă uneori compulsiv prin nevoia acută de a sta de vorbă cu oamenii, de a le asculta poveștile, de a le interpreta, de a produce cunoaștere prin trecerea pe hârtie a semnificațiilor astfel produse. În tot acest proces am resimțit mereu un fel
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și Okamura, 1999). Hanley și Wilhelm (1992 apud Furnham și Okamura, 1999) au folosit instrumentul creat de Furnham pentru a investiga relația dintre stima de sine și atitudinea față de bani. Ei au aflat, după cum se prevedea, că persoanele care cheltuie compulsiv au o stimă de sine mai scăzută decât consumatori normali, și că deține credințe despre bani care reflectă abilitatea simbolică a acestora de a influența stima de sine (Furnham și Okamura, 1999). Lynn (1991 apud Furnham și Okamura) a folosit
Atitudinea față de bani by Gabriella Losonczy () [Corola-publishinghouse/Science/843_a_1654]
-
tendința de a nega faptul că sunt meschini, au o frică teribilă de a pierde fonduri și înclină spre neîncredere, dar totodată au probleme în a se bucura de beneficiile aduse de bani; 2. Risipitorul are tendința de a fi compulsiv și necontrolat în cheltuirea banilor și acționează așa cu precădere când are o stare depresivă și simte că este nevaloros și respins. Cheltuirea banilor dă sentimentul de mulțumire, dar pe termen scurt, fiind în mod frecvent urmat de sentimentul de
Atitudinea față de bani by Gabriella Losonczy () [Corola-publishinghouse/Science/843_a_1654]
-
văzut ca maniera perfectă de a câștiga putere, statut, acceptare. Consideră că dacă au din ce în ce mai mulți bani, au un control mai mare asupra propriei lumi, ceea ce îi face mai fericiți și mai plăcuți; 4. Vânătorul de oferte urmărește în mod compulsiv ofertele chiar și dacă nu are nevoie de produsele oferite, deoarece procurarea unor produse mai ieftine îi face să se simtă superiori. Se simt furioși și intră în depresie dacă trebuie să plătească prețul întreg sau nu pot reduce semnificativ
Atitudinea față de bani by Gabriella Losonczy () [Corola-publishinghouse/Science/843_a_1654]