5,493 matches
-
ca nu cumva siliți fiind și neasculțând, mai mare osândă să avem<footnote Petru Damaschin, Învățături duhovnicești, în Filocalia..., vol. V, p. 38. footnote>. El nu violentează libertatea persoanelor care pot alege între a trăi în afara lui Dumnezeu sau în comuniune cu El<footnote Nikolai Berdiaev, Esprit et liberté. Essai de philosophie chrétienne, Paris, 1933, p. 340. footnote>. Tot în acest sens, Părintele Stăniloae ne învață că e o chenoză a lui Dumnezeu și în faptul că se reține de a
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
Îl iubesc pentru bunătatea Lui, pentru dragostea Lui nemărginită arătată lor și întregii creații, iar El nu-i va lipsi pe ei de moștenirea veșnică, căci pe El îl vor moșteni. Evanghelia descoperită prin Iisus Hristos ne așază într-o comuniune cu Dumnezeu ca ființă și prezență personală plină de iubire. Forța Noului Legământ este iubirea lui Dumnezeu pe care credinciosul trebuie să-L adore din profunzimea duhului său, cu întreaga sa personalitate: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
profesor Dumitru Fecioru, EIBMBOR, București, 2003, p. 30. footnote>. Prin iubire, credinciosul înaintează la nesfârșit în Iisus Hristos, Acesta ajutându-l să ajungă prin har unde a ajuns omenitatea Lui prin unirea ipostatică. Omul poate înainta la infinit în trăirea comuniunii de dragoste a Treimii, făcându-și proprie tot mai mult această dragost e<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 34, în Filocalia..., vol. VI, p. 263. footnote>, și mulțumind totodată Iubirii pentru dragostea Ei. Asist.Drd. Liviu Petcu
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
profesională și socială, cercetătorul, muncitorul, savantul, țăranul, medicul, filosoful, dascălul, poetul, pictorul creator de valori pămîntene sau conducătorii lumii vor accesa harismele misiunii creștine, fiecare va deveni în profesia sa un „preot” și, implicit, activitatea sa, un loc epifanic în comuniune cu epifania cosmică. Maria Diana Popescu, Agero www.agero-stuttgart.de
Război în douăsprezece ţări ale lumii şi un război al sexualităţii decadente [Corola-blog/BlogPost/93987_a_95279]
-
Daciei Mari, scriitorul Ion Marin Almajăn l-a surprins pe Artur Silveștri îmbrățișat de Neam în aură de: „mare patriot și cărturar român, scriitor, filosof al culturii, editor și publicist de elită, creatorul rețelei de publicații electronice Intermundus Media”. În comuniunea cu harul hristic, omul creștin își definește esență să ortodoxă slăvind: adorarea lui Dumnezeu, cinstirea pentru Înaintași cei Mari, recunoștiința Elitelor spiritual-religioase, flacăra comuniunii intru iubire, mireasma misiunii intru adevăr, vocația alegerii în lumina crezului și autoritatea conducerii de ați
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
filosof al culturii, editor și publicist de elită, creatorul rețelei de publicații electronice Intermundus Media”. În comuniunea cu harul hristic, omul creștin își definește esență să ortodoxă slăvind: adorarea lui Dumnezeu, cinstirea pentru Înaintași cei Mari, recunoștiința Elitelor spiritual-religioase, flacăra comuniunii intru iubire, mireasma misiunii intru adevăr, vocația alegerii în lumina crezului și autoritatea conducerii de ați asumă jertfă, vrednicia și responsabilitatea intru zidirea Panteonului sacru al Neamului nostru: „Pentru mine, care trăiesc numai ca să scriu, toate aceste simțăminte se răsfrâng
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
sigiliul smereniei. Numai că, Dumnezeu a vrut altfel: l-a hărăzit pe ArturSilvestri să mă caute... De fapt înainte ca Artur să purceadă la drum în aflarea mea, eu deja plecasem mai de mult în calea sa, prin interferență și comuniunea cu multe locuri și personalități pe care Dacul Gabriel Silveștri le-a îmbrățișat cu căldură și suflet. Ceea ce pot spune în încheierea acestei prime părți a studiului, responsabilității și mărturisirii mele de credință ortodoxă-literară este următorul lucru: Gabriel Artur Silveștri
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
în dreptul acesteia, profesorul era deci constrîns a ocoli numeroase obstacole. Cuibăriți în toate ungherele și în toate atitudinile, studenții ofereau sălii fizionomia pitorească a unui auditoriu din Renaștere. în acest cadru începea profesorul să-și desfășoare lecția, ca treptat o comuniune tot mai vie să se stabilească între el și ascultători. Magistrul nu rămânea străin de însuflețirea discipolilor. Erau momente cînd osmoza simpatiei devenea atît de puternică încît continuarea monologului se dovedea cu neputință. Profesorul lansa atunci o întrebare legată de
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
de-a dreptul. La Ioana Bradea, ritualul sexual nu e doar rut, limba deșucheată e cea "de serviciu", a "prostituției vocale", altfel fata Andreea are un suflet generos, avid de iubire o sensibilitate lirică și o minte ascuțită, dibuind după "comuniunea de care scria Evola". Am întîlnit-o o singură dată pe cea care semnează Ioana Bradea, anul acesta la Bookarest, cînd mi-a dat și cartea (căreia, spre deosebire de tinerii autori publicați la Polirom, nu i s-a făcut nici un fel de
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
dragostei, zonă în care dăruirea de sine se conjugă cu dorința de împlinire a ființei, reculegerea se complinește cu propensiunea spre celălalt, retragerea în sine cheamă acordul suplu, simpatetic, cu ființa iubită. Sentimentul iubirii e, mai degrabă, o promisiune a comuniunii, o acoladă utopică, o tentație a desăvârșirii prin eros, decât realizarea în sine a clipei de dragoste. Expresia poetică primește, de aceea, aspectul unei invocații și amprenta unui elan idealizant, ce condamnă trăsăturile ființei iubite la o eternă nedesăvârșire, la
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
să păstrezi trăsăturile pe care ți le-a dat locul unde au trăit părinții, unde te-ai născut și, cel puțin, ai copilărit. Am auzit și în țară oameni declarîndu-se cu mîndrie dintr-o regiune anume, cu aceeași intenție de comuniune cu locul și de autodefinire avantajoasă, dar fără seninătatea și voluptatea cu care se afirmă în Franța o diferență specifică. Există aici obiceiul de a pune în valoare lucrurile prin vorbă și la bucuria de a spune se adaugă și
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
umple întinderea / cu absență. // Tăcut / și cuminte, rămâi acolo. Prea / blând. Prea departe. Fără limită și-ncheiat, universul cu / și fără de vârstă"... O Definiție a frumuseții armonizează deplin gândul și numele cu cadrul natural, tăcerea și distanța translate în mișcări ale comuniunii: Și două sau trei / dintre numele date, de departe / se recunosc. / Ori patru / ori cinci. Și unul de altul într-atât se apropie / încât spune "Destul!" nu știu ce. // Și unul de altul într-atât se îndepărtează / încât spune "Destul!" nu știu ce. // Valul
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
al conservării unui spațiu al contemplării luminoase. Și al unor stări de spirit ce se împart, într-o expresivă ambiguitate, între sentimentul precarității și al trăiniciei lucrurilor, al consistenței și evanescenței lor, al solitudinii și nevoii omenești de comunicare și comuniune. Publicul românesc francofon, încă îndeajuns de numeros, ar putea găsi la el acasă, în ambele cărți semnalate aci, locuri de întâlnire privilegiată cu poezia autentică.
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
de o anvergură cu totul redusă. Atitudinea fundamentală a eului liric este aceea de empatie, de identificare cu lumea, într-un elan perceptiv care caută să capteze întregul edificiu al realului, în aspectele sale deconcertante, dar aproape exclusiv prin intermediul simțurilor. Comuniunea cu lucrurile, primordială pentru lirica lui Emil Brumaru, poet al vitalității restrânse și al extazului perceptiv, este dublată de instinctul său ludic, prin care se înscenează tablouri ale lumii făpturilor naive, într-o scriitură de o extremă naturalețe, seninătate și
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
întregul univers cu o magie a culorilor, formelor, aromelor celor mai diverse și mai inconstante. Criticul Al. Cistelecan vorbește chiar despre instaurea unei ambianțe impregnate de panerotism, în care lucrurile cele mai disparate se află într-o relație de totală comuniune, într-o armonie cu rezonanțe adânci în intimitatea lor: Obiectele jubilează sau leșină, se-mpurpurează sau pălesc, tremură sau împietresc în funcție de fluidul erotic ce le străbate și de rezonanța acestuia. în miezul lor bate o inimă simțitoare și ele au
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
dilatate la maximum, senzații deconcertante, fiind dominat nu de intelectualitate, de mirajul raționalității, ci de fascinația afectivității și senzualității. Poemele propriu-zis de dragoste se impun prin fragilitatea și suavitatea imaginilor, prin puritatea desenului și senzația de intimitate, de apropiere, de comuniune delicată și profundă ce se degajă aici. Ilustrativ este poemul în dormitor, în care gesturile sunt imponderabile, figurile au un anume hieratism, alcătuind un ritual al iubirii sublimate în mișcări tandre și în ecouri, sugestii ale sentimentului candid de iubire
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
baroc, sau, mai degrabă, rococo, cum precizează Ion Pop, al imagisticii poemelor lui Emil Brumaru nu exclude însă instinctul ludic al acestui poet iubitor nu de orizonturi îndepărtate, de magia distanței, ci, mai curând, de revelațiile apropierii, ale intimității și comuniunii empatice cu făpturile și lucrurile. Poemele înscenează, chiar, de cele mai mutle ori, un ceremonial ludic, cu valențe ale carnavalescului, prin care existența empirică, gravă a obiectelor este suspendată, instaurându-se un spațiu al jocului și sărbătorescului, al libertății de
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
fragil, un lirism de interior, cu ecouri din Sonetele eminesciene. Aici, între rezonanța sentimentului și cadrul exterior se stabilește o simetrie. Retragerea din fața crispării elementelor, reculul într-un interior securizant, protector se însoțește cu o regăsire a intimității ființelor, a comuniunii voluptuoase ("Afară plouă laic și-aș vrea să fii aici,/ Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie./ Să lâncezim pe paturi ca două mari pisici/ După ce-au lins smântâna (slup-slup!) din farfurie"). Cea de a doua
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
lăsând limbajul să se contamineze de aceste influxuri tainice și să exulte în peripeția iluminării. Melancolia e ghidată, ineluctabil, spre reverie căci starea de bază a poetului e una a împărtășirii. Imanența iradiază iar iminența fascinează în această poezie de comuniune în care semnele nu sunt atât semnale, cât prezențe efective". Un cald și vibrant La mulți ani!
Alexandru Lungu - 80 - by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/12903_a_14228]
-
geometru Fra Luca Pacioli, necăutând nici spre el, nici măcar spre scrierile sale și totuși, un timp măcar, uniți într-o viziune comună. În anii aceia când " cu totul împotriva vederilor lui Blaga " descopeream cu entuziasm fenomenologia, aș fi numit acea comuniune în viziune cu magistrul meu de filosofia culturii, folosind cuvintele lui Husserl, drept o împărtășire "im unzeitlichen Reiche der Ideen" " în imperiul intemporal al ideilor. Dar istoria, plină de larmă și furie, bântuia în timp ce noi contemplam ideile. În curând, timpul
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
în jur/ ce limbă străină/ durerea trece din pagină în pagină/ desfăcând ghemul/ în care gâtul/ se zbate". Doar înstrăinându-se, în chip de umbră onirică, surdă la apelul comunitar, poetul are puterea să arate cu degetul conspirația Răului, devitalizarea comuniunii între semeni. Sensibilitate ultragiată de violarea codurilor morale, poetul cu inima în "corul îngerilor" și totodată marcat de "marionetele părăsite după spectacol", este generatorul propriei singurătăți sinucigașe, din limbul căreia își trage incisivitatea și sarcasmul de om revoltat sau înger
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
șoaptele conspirative ale pionilor prinși în FILM inginerii gramaticii supersonice au constatat că e prea mult gerunziu în lume și asta ar mări considerabil pericolul de a fi influențați de găini fel de felii de comunități creșteau ca ciupercile dar comuniunea aerodinamică era o pasăre rară world wide suicide nevoia imperioasă DE imagini amenințătoare pulveriza instinctul de conservare de cadre așa că își făcea zilele din datul în cărți poștale și bărci și balustrade deasemenea se zvonea că lucrările de depanare a
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
ce plutea sub mine, în adîncimi ce s-au născut Din dragoste, cîntam să-mi mîngîi trudiții frați, și-n mulțumirea că le zîmbisem, am crezut." Voința egoistă a individului s-a topit într-un elan magnific al tuturor. Ideea comuniunii mistice a sufletelor e concretizată poetic în ultimul său volum, Mâinile, în imaginea mâinilor formând un lanț magic care încinge pământul. în schimb, singura poezie de iubire cu adresant concret este la Béezina poezia Mama, care începe astfel: "Mîhnită ca
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
O mare dorință și o nevoie intensă de comunicare se observă imediat în paginile Jurnalului unui jurnalist fără jurnal, scris pe durata unor simbolice ierni, între 1983 și 1989, ultimii ani de viață ai lui Ion D. Sîrbu. Dialogul și comuniunea cu cititorul pe care acesta ar putea-o intermedia sunt, deocamdată, virtuale. Prin conținutul lor "dușmănos" față de regim, caietele sunt nepublicabile și ținute în secret, opere de sertar pe care numai o altă epocă, a libertății, le va aduce la
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
este oferită în accepția sa cea mai înaltă, ca maximă purtătoare de semnificație, instrument de cunaștere, radar ce ne poate relaționa cu „divinul” din noi. Viorela Codreanu Tiron invocă minunile Creației astfel încât ea însăși să se prefacă în rugăciune întru comuniunea cu Creatorul: „Și-nvață-mă, Doamne, /cum să percep și să-nțeleg muzica/ din strunele curcubeului/ ca liniștită s-adorm în brațele tale/ și rugă să fiu peste noap-te“. (Îndură-te, Doamne). Iubirea omenească este ridicată la puterea comuniunii cu
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]