325 matches
-
continuă o credință anterioară oglindita de operă lui Homer, ca fiind de proveniență divină. În Odiseea, harul creației literare "cântarea" se trage de la o forță supraomeneasca, independentă în decizie și acțiune, ce trebuie să fie rugata, stimulată, convinsă de a concede inspirația: muză, ca în cazul aedului Demodokos, sau "un zeu", cum susține Femio în căutare de argumente, când îl implora pe Ulise să-i cruțe viața. Sensul de entitate autonomă în raport cu sufletul al cuvântului daimon reapare la Platon, în unul
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
suprasensibil, am arătat, ca la un "câmp ilimitat dar și inaccesibil facultății noastre totale de cunoaștere"202. Iar cand adaugă și că, mai precis, "cunoașterea noastră teoretică" este aceea care "nu se extinde câtuși de puțin asupra suprasensibilului"203, ne concede posibilitatea de a considera vreo altă formă de "acces" la această dimensiune, deși el nu oferă nici un indiciu explicit în acest sens în afară de a o califica drept inteligibila ("das intelligibele Substrat der Natur ausser uns und în uns"204), așadar
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
o relație care i-a preocupat încă pe Sfinții Părinți ai Bisericii. Dacă Biblia însăși este infailibilă, apoi înțelegerea ei de către oameni este supusă greșelii, crede Plantinga, delimitându-se astfel de promotori contemporani ai „științei creației“. Ceea ce va trebui să conceadă credinciosul, care acceptă că nu putem identifica știința cu adevărul, și nici înțelegerea noastră a Bibliei cu cuvântul lui Dumnezeu, este că nu poate exista o contradicție între mesajul biblic și rațiune. Admițând că progresele științei pot corecta modul cum
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de "râsul gros al lui Caragiale". Tot el, reflectând la schimbarea vremurilor, constată că cele de acum "l-au întronat (pe Caragiale, n.m.) poate pentru prima dată, cu adevărat, în cariera sa postumă" drept "mare scriitor". E un scriitor bun, concede Mârzea, "un eminent farsolog", "dar cam... primitiv". Sigur, sunt părerile personajelor, dar se potrivesc până la suprapunere cu ceea ce susținuse creatorul lor în mai multe rânduri și mai direct decât oriunde în interviul amintit din "Familia". Este oare tezist Breban în
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
puse în cuvinte și enunțătorul cuvintelor care le reprezintă. Felul în care criticii români întrebuințează termenul, ca și neîncrederea nominalistă cu care este întîmpinată noțiunea, dă seamă mai întîi de perspectiva strict literară din care este ea interpretată. Atunci cînd concede autoficțiunii dreptul la existență, criticul român o instrumentează exclusiv ca gen literar, cu toate că practica autoficțiunii nu relevă atît de istoria literară, cît de cea a mentalităților. Astfel, autobiografismul optzecist ar fi, de pildă, autoficțiune, iar Simona Popescu ar fi o
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
pierderii de viteză și de ritm a gratuității, ingenuității și purității imanente demersului creator. Probabil că dintr-o perspectivă ontologică, muzica e guvernată și ea de legi extrapolate din termodinamică, acolo unde, conform primului principiu, într-un sistem închis (cum concedem a fi fenomenul sonor), cantitatea totală de energie rămâne neschimbată, dar, în virtutea principiului al doilea al termodinamicii, componenta inutilizabilă, indisponibilă a acestei energii crește în detrimentul celei utilizabile, disponibile. Prin analogie, în istoria muzicii, cantitatea totală de energie semantică și de
... și termodinamică by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12385_a_13710]
-
amăgirea că niște texte scăldate într-un «optimism» convențional pot înlesni strecurarea și «trecerea» versurilor celorlalte, izvorîte din lumina libertății ascunse”. E un răstimp al ambiguităților determinate deopotrivă de presiunea exterioară și de cedarea lăuntrică, în diverse grade, la care concedea creatorul: „Scriam mult, angajat parcă într-o cursă contra cronometru, o încercare de a recupera golurile tăcerii, o căutare de a mă regăsi pe mine însumi, cel de la începuturile poeziei mele. Umbrele duplicității și ale compromisului erau foarte greu de
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
țări contează contrastul față de burghezie, în Principatele române, unde societatea era preponderent agrară, accentele erau în secolul al 19-lea cu totul altele. "}iganii" erau văzuți în Germania și Austria, în linie herderiană, ca străini și asiatici, totuși li se concedea capacitatea artistică - apartenența la indo-europenitate devenind un argument pentru includere; în timp ce "la porțile Orientului" talentul (pe care îl au toate geniile locului...) n-a fost niciodată un argument luat în serios. O detaliată introducere semnată de Iulia Karin Patrut și
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
un monstru teribil la sfîrșitul anilor '40, fără însă a fi dispărut acum, cînd, nemaiavînd șansa de-a porunci, face figura, deloc inofensivă, a unui ispititor: Cînd cutare naiv pomenit - printr-o ironie istorică - între marile întrebări, subtilități și semne, concede că există numai o criză de nivel cultural (hm...) și nu de cultură sau vorbește despre înlocuirea (ca la rechiziție) a artei fără conținut (!) printr-o artă cu conținut, ne aflăm în fața unui nevinovat fabricant de pleonasme conceptuale, străin de
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
oripilată și scîrbită rezolut - ca printre gîndaci. Om era însă și Lucie (alternanța asta nominală e, firește, un simplu alint) și în această calitate mai dovedește și ea slăbiciuni de inimă. Sau, de nu chiar de inimă, de suflet. Uneori concede din milă: „A căzut noaptea. Casa-i liniștită/ În margine de codru-ntunecat./ M-a-nfricoșat că n-am stat neclintită/ Cînd la picioare mi-ai alunecat”. Dar nu pentru multă vreme, căci imediat își ia seama la propria semeție
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
află/ printre noi sub înfățișarea unui nepot/ care ne vorbește cu glasul bunicului."( Povestea, pag. 94) Că se va scrie sau nu despre aceste secunde Netrăite, poezia remarcabilă a Constanței Buzea va rămâne, ca și până acum, necitită. Căci, să concedem acum, există lecturi și lecturi. Cu rare excepții, ochii criticilor literari par, încă, neverosimil de inerți.
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
bază socială (era să zic de clasă), dar perpetuînd un maniheism ce ne este, vai, familiar încă din anii '50 (deși datează și mai demult), prin care stînga monopolizată de comuniști vedea în dreapta un monopol al fascismului. Dacă eu îi conced lui Tamás că îl respect ca om de stînga fără a-l socoti comunist, să-mi conceadă și el mie că pot fi de dreapta fără să fiu fascist. Maniheismul cu pricina nu pune într-o postură proastă doar dreapta
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
din anii '50 (deși datează și mai demult), prin care stînga monopolizată de comuniști vedea în dreapta un monopol al fascismului. Dacă eu îi conced lui Tamás că îl respect ca om de stînga fără a-l socoti comunist, să-mi conceadă și el mie că pot fi de dreapta fără să fiu fascist. Maniheismul cu pricina nu pune într-o postură proastă doar dreapta, ci, cum se vede, și stînga. Ideologic, confuzia cu pricina este o capcană în care au căzut
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
gîndemului răzleț; astfel avut-am norocul, în două reprize, ca opurile-mi, cîte n-au fost, să hurduce puternic schelăriile viețuirii pițuline". Cu acestea am atins platoul actual al personalității în chestiune. Fără a slăbi o clipă ironia în care concede a se confesa, spre deosebire de alți ironiști ce au grijă a-și acoperi cu vălul acesteia propria figură, se declară a fi nu numai, plonjînd aparent în deriziune, un "ca (dav)ru didactic ubuniversitar", ci și un "auctor" ce-și determină
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
că n-ar fi știut cum s-o facă." Simularea pasiunilor, disimularea sărăciei emoționale, într-un cuvânt făcătura, îl descalifică nu numai pe bărbat, ci și - poate în primul rând - pe scriitor. La câțiva ani după Premiul Nobel, doamnele intervievate conced că opera lui are, probabil, o oarecare valoare, altfel nu s-ar bucura de o atât de înaltă recunoaștere, dar nu ascund că au avut și unele dintre ele continuă să aibă dubiile lor: dacă totul e prefăcătorie, dacă nu
Uite Coetzee, nu e Coetzee by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6505_a_7830]
-
în societate. Strălucirea trofeului vorbește despre cîtă putere ai acumulat. Acest handicap este compensat de femei prin revanșa natalității. Altfel spus, bărbații au fost creați de femei pentru ca ele să se poată reproduce. În schimbul acestui rol fecundator, bărbaților li se conced cîteva din privilegiile cuvenite animalelor de pradă. Beția puterii, obsesia proprietății și mentalitatea de răpitor - toate acestea fiind privilegii care se plătesc scump: bărbații se senilizează mai repede și mor mai curînd. În prelungirea acestor privilegii se înscrie și problema
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
vara viitoare... Au apărut generice noi la emisiuni vechi și invers, așa că toată lumea, sufocată de-atâtea noutăți, se bucură să plece la iarbă verde, la plajă, sau la rudele de la țară care, grijulii, îi întreabă pe abia-sosiții: - Da' iară aveți conced, dragă? Să știți că televizorul nostru e stricat... La o astfel de interpelare, pe musafiri îi apucă lehamitea și li se face brusc dor de casă, de oraș, de ședere în fața televizorului, unde nimeni nu-i întreabă nimic, nici măcar dacă
De la isterie la bâzâială by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11469_a_12794]
-
vizuale, cine Dumnezeu nu înțelege? Sau: "Comunicarea Business to Business este mereu în căutarea unor noi modalități de a targetare a publicului." (p. 46) Nu-i nici o greșeală, e vorba de modalități de "a targetare a publicului", și chiar dacă îi concedem redactorului că vrînd să înlocuiască infinitivul scurt cu cel lung, le-a lăsat pînă la urmă pe amîndouă, ne e greu să înțelegem ce va să zică "modalități de targetare a publicului". Le tragi oamenilor în cap cu reclamele? Sau îi preschimbi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9872_a_11197]
-
că Sfântul Grigorie își propune în In Canticum canticorum să realizeze o interpretare a Cântării Cântărilor, și de aceea poate este surprinzător pentru noi când în text îl aflăm zăbovind asupra limbajului și imageriei iubirii 57. Încă de la început el concede că iubirea la care se referă este una duhovnicească atât în sursă, cât și în obiect. Așa cum am precizat deja, în omilia I, el subliniază faptul că aici se vorbește despre o nuntă spirituală; însă iubirea, oricât ar fi de
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
care intraseră la oral: "Ce înseamnă cuvântul tăgadă?" De știut, nu știa nimeni. I-am invitat atunci să deducă din context și am primit răspunsurile cele mai aberante cu putință, foarte departe de ceea ce așteptam, "contestare" sau "negare". Și profesoara concede: "Dacă studenții la Litere care devin apoi profesori de literatură română (s. ns., A. Gh. O.) l-ar fi citit pe Arghezi însuși și ar fi preluat de acolo sintagma (din primele două versuri ale strofei a doua a Psalmului
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
-i bine treptele, cînd urci, Să le tot numeri. Nu sînt scări Mai lungi ca astea, și le spurci, Atunci, cu feluri de ocări. Nici coborîndu-le, nu cred Că-i bine să o faci. Accept Un singur fapt, - sau doar conced: E scara un scalar concept. Nu-i greu să umbli braț la braț, Nu-i greu să-nnozi piciorul "ei" Cu-al tău, prinzîndu-l ca-ntr-un laț Într-un tangou sau ce dans vrei; Nu-i greu să împletești
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
stat pieirea. Dreptatea mai binelui va scoate, însă, la iveală, curînd după moartea lui, ferocele grobianism al țărilor civilizate. Totuși, cu toate derapajele care pîndesc un concept născut, totuși, din război - cum altfel s-au ridicat cetățile? - trebuie să-i concedem lui Kogălniceanu că omul nu poate exista în afara societății. Romantismul de academie, nededat la furtuni, vrea trebi așezate. Ideile lui, ducînd liberalismul pînă-n pînzele albe, pe tiparul știut - cine nu muncește, nu mănîncă - n-au alt mobil decît nevoia de
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
lui Gabriel Liiceanu e alta: radiografierea, metafizică dacă vreți, a momentului în care un ins (oarecare sau chiar mai puțin decât oarecare) se decide să devină turnător. Nu înțeleg ce poate fi greșit în asta. Și de ce nu i-am concede unui intelectual care a avut dosar de urmărire informativă (în virtutea unor culpe absolut volatile) dreptul de a-și face publice reflecțiile legate de acest episod cu totul și cu totul întunecat. La urma urmelor, nu e prima astfel de carte
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]
-
ar merita să fie studiat de visătorii noștri deprinși a se tângui, pierduți în iluziile propriei genialități lirice și în fumurile cafenelelor. Exigența vitalității trebuie combinată cu capacitatea talentului de a schimba uneltele sau măștile în cursul aceleiași zile. Deși, concede Ion Vinea pentru a-i consola pe neputincioși, ,e preferabil, firește, să fii numai scriitor, și cât mai leneș cu putință...". Am citat din articolul Jurnalist și romancier, publicat în ,Contimporanul" din noiembrie 1926 și reeditat de curând în volumul
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
chiar să imite acte - oricum mai înțelepte - ale Poloniei, Ungariei, Cehoslovaciei, Germaniei în a părăsi comunismul și a reinstaura ordinea antebelică. Păstrînd proporțiile - în sensul neechivalării a ceea ce s-a petrecut în 1989 cu alte momente ale istoriei românești - să concedem că 1848, 1859 sînt (și ele) mișcări inspirate de scenarii deja parafate continental. Asta neînsemnînd nicicum doar umilă obedieță, dimpotrivă, mișcări fericite în însușirea marii șanse și, de aici, punerea în lucrare a consecințelor. Coborînd ștacheta și apropiindu-ne de
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]