23,096 matches
-
aș îndrăzni să spun... E teatrul un joc monoton? Da, e un joc monoton, ne spune o replică - aproape obsesiv reluată - a Mamei din Poate Eleonora, formulare care continuă lămuritor de simplu: Dar e bine că e monoton. Există aici, concentrată într-un joc contradictoriu de cuvinte, o definiție întrucîtva perfectă a teatrului lui Gellu Naum - o luptă cu forma în sine a teatrului, o negare a dreptului de existență a acestei specii literar-vizuale care parodiază neîncetat viața reală. O subtilă
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
imaginile cu Stalin din fanteziile Chiarei: brigatisti îl venerau pe Lenin, dar îl detestau pe Stalin din cauza birocrației și a oligarhiei care nu se conformau deloc ideii de putere a maselor. Plasându-se deci între realitate și ficțiune, Bellocchio se concentrează pe viața pe care o duc cei patru teroriști și Aldo Moro în spațiul claustrofobic al apartamentului. Cei trei bărbați - Ernesto (Pier Giorgio Bellocchio, fiul regizorului), Mariano (Luigi Lo Cascio) și Primo (Giovanni Calcagno) - sunt complet izolați de restul lumii
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
-te la țintă, la rezultat, la substanță", insistă diavolul. Papini surprinde, într-o maximă economie de cuvinte, mecanismul psihologic adânc, misterios, al vicleniei cu folos, ce a dus la nașterea noii religii. Ceea ce alți exegeți dezvoltă în cărți, aici se concentrează în câteva rânduri. Prin nada aruncată, Iuda capătă o motivație supremă, de erou: "Nu lua seama la ce se va zice... în conștiința ta, tu știi prea bine că nu ești un adevărat vânzător. Tu îl vinzi pe Iisus și
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
cititorul de poezie se stabilește un fel de comunicare de feromoni. Unii cititori familiarizați cu alte genuri literare fac definitiv alergie la poezie precum ftizicii la polen. Nu știm unde aterizează și încolțesc semințele zburătoare ale emoțiilor pe care le concentrează poezia. Uneori ele călătoresc prin timp și spațiu sfidînd toate tipurile de eroziune, supraviețuind incredibil, pe un fragment de papirus, pe un colț de piatră, pe un petec de mătasă. Poetul nu știe niciodată spre cine trimite poemul. Aveam vreo
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
lanternă în față... Mai e și Orient Expresul care scoate fum de două culori - fiindcă s-a folosit și trenul autentic, și garnitura de tren cu aburi de la Buftea... Sunt multe alte detalii eronate de acest tip: încercați să vă concentrați asupra lor pentru că mai taie din plictiseala pe care o veți resimți cu siguranță...
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
într-una din lucrările sale tîrzii în care se proiectează pe sine însuși pe catafalc, iar, într-un plan secund, în plină ascensiune mistică, propriul spirit eliberat și întinerit. Umanistul de altădată, acela care dezavua radical naturalismul spre a se concentra doar asupra omului pur, fără istorie și fără context, sfîrșește acum apoteotic, printr-o amplă demonstrație antropocentrică. Omul lui Mattis Teutsch acoperă, finalmente, totul, cu o irepresibilă putere de generare și difuziune. El se naște aici, prin deliberări estetice, din
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
fenomenologiei bachelardiene. Interpretările sunt sobre și temeinice, dar nu strălucite. Rând pe rând, sunt parcurse "chipurile" focului, aerului, pământului, apei, luminii și întunericului, ca și o serie de teme blagiene consacrate: somnul, timpul, creația, orfismul. Noutatea punctului de vedere e concentrată însă în primele două capitole. În Avatarurile tăcerii, V. Fanache pornește de la neîncrederea poetului în cuvânt și vede în Blaga un exponent al "poeticii/esteticii tăcerii", încercând să-l încadreze într-o serie lirică europeană (din păcate, destul de imprecisă): "din
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
protagonistului acestui gen-umbrelă, pentru a vedea cum a fost el afectat de aceste metamorfoze perpetue. Sau, altfel spus, dacă filmele contemporane, pe lângă a complica din ce în ce mai mult trama, mai pot aduce vreo contribuție inedită la figura detectivului. Ca atare, mă voi concentra asupra personajului în detrimentul narațiunii. Simplificând, ingredientul de bază al "detectivului" este dorința (interesată sau dezinteresată) de a ști: cine a comis o crimă și de ce. De obicei, spectatorul știe ce știe și detectivul, iar filmul "te prinde" pentru că urmărești progresia
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
că se dovedește salvatoare, de vreme ce omul iese întărit și tonul din final este al unei tristeți senine: Oricum, pentru întâia oară, în această clipă, găsesc chiar o parte bună în faptul că sunt bătrân. Nemaiavând prea multe iluzii, mă pot concentra asupra a ceea ce mai este posibil. Rămas cu puține certitudini, pot să fiu recunoscător celei mai importante dintre ele. Încă nu sunt "pregătit" și, dacă mă străduiesc, pot descoperi în dragostea mea de viață un "zid" de care să mă
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]
-
care au detectat o înrudire între romanele mele și cele ale Virginiei Woolf. însă eu, cînd mă gîndesc la literatura mea, o numesc o literatură a gospodăriei, pentru că majoritatea intrigilor din romanele mele au loc în sînul familiei. Dacă aș concentra toate cuvintele romanelor mele într-un singur cuvînt, acela ar fi "familism". Dacă îmi dai două cuvinte, aș spune "familist fericit", dacă vrei mai multe cuvinte, atunci citește toată cartea. Eu găsesc că familia, orice familie, este instituția cea mai
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
Daniel Cristea-Enache În contra tezei lui Ion Simuț, expusă și argumentată în volumul Reabilitarea ficțiunii, nu pot vedea - oricât m-aș concentra - o ,diminuare lentă, dar sigură" a nonfictivului. Chiar dacă romanul a mai recuperat din terenul pierdut în anii '90, e limpede că jurnalele, memorialistica, volumele de corespondență și interviuri ocupă un loc important pe piața noastră de carte și răspund, în
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
o parte obligațiile meseriei ca să împuște un pedofil și să salveze o fetiță din ghearele lui. A doua se țese în jurul fostului deținut Marv (Mickey Rourke cu o proteză facială) care vrea să răzbune o femeie, iar a treia se concentrează asupra criminalului Dwight (Clive Owen), care luptă cu poliția pentru a proteja Orașul Vechi al prostituatelor. După care se revine la prima poveste, acțiunea petrecându-se cu opt ani mai târziu. Din punct de vedere cronologic sau din cel al
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
optimism, chiar extaz și momente disperate, nevrotice, de panică și agonie depresivă; între clipele de grație, de sublimă inspirație și liniște și accesele egocentrice, de grandomanie, mania persecuției și "maladivă suspiciune" (pe care le recunoaște: "trăiesc într-o mare gîndire concentrată asupra mea", "nefericit în fericire", "de necrezut cît de ușor mă basculez de la încredere la disperare și paranoia") certifică tocmai acel artificial "autentic" al trăirilor scriitorului adevărat, cel zilnic sfîșiat de ființa duală care e, suferind "de schizoidia vieții duble
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
arabi și evrei. Adresându-se unei tinere membre a acestei etnii, poetul observă că "noi șarabii din Palestinaț suntem celebri pentru că voi sunteți dușmanii noștri". Al doilea element al tripticului răstoarnă balanța. Acum, nu imaginile sunt concludente, toată miza se concentrează la nivelul interacțiunii verbale ale personajelor insuficient individualizate. Aici e momentul când Godard își rezervă un personaj: el însuși, ținând o prelegere în fața unor studenți din Sarajevo. Firește, vorbește despre teorie de film. Ceea ce e neașteptat e modul în care
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
doamne, timpul îndărăt,/ Ia-mi durerea,/Fă-mă să cred în povești!/ Ca mai demult,/Vrăjită de o stea,/Tainele nopții să le-ascult,/ De dragostea bărbaților să nu știu... Probabil că dragostea ticăloșilor de bărbați o împiedică să se concentreze și să scrie mai bine, încît biata poetă recunoaște că a fost înzestrată, dar asta, ca și omului din Tecuci, nu i-a folosit la nimic: Nu moartea mă-spăimîntă/ Ci puterea de a purta o cruce,/ Înzestrată am fost cu
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
chiar atunci cînd traducerile sînt mediocre. Este unul din rarii poeți care merită a fi numit profet - stîlp al existenței și persistenței unui popor. Opera unui Vate este sublimarea unei întregi istorii și culturi; cu trecutul și viitorul care se concentrează în momentul prezent. Egalat, în acest sens, doar de un Hölderlin, Eminescu încarnează perfect poezia, așa cum o țară se încarnează în el. Portugalia înțelege poate cel mai bine semnificația lui Eminescu pentru poporul român, prin analogie cu Camoes. Calitatea lor
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
Istrati cu ideologia, "utopia progresistă" pe care și-a construit-o fiind privită fie în contextul istoric al începutului de secol XX (Gianni Schilardi), fie din punctul de vedere al contemporaneității (Goffredo Fofi). Dintre invitații români, Sabina Măduță s-a concentrat în intervenția sa asupra prieteniei dintre Istrati și Alexandru Talex, Corina Costopol a abordat chestiunea receptării operei istratiene în Europa și pe alte meridiane, iar Monica Joița (într-o comunicare citită in absentia) a evidențiat dimensiunea "balcanică" a operei scriitorului
Simpozion Panait Istrati la Roma by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11733_a_13058]
-
al anului". Venise luna mai, nu știm precis în ce an (jurnalul nu-l menționează, dar îl putem presupune ca fiind 1932-1933), iar N. Steinhardt, foarte tânăr, se plimba cu iubita sa Adina, prin Cișmigiu și în jurul Cișmigiului, unde "se concentrează toată frumusețea Bucureștilor" (spune tot ea, turuind întruna, cu dragoste). Jurnalul imprimă în memorie din primele patru pagini imaginea unei tinereți și a unei iubiri exuberante, pusă voit romanțios sub semnul liliacului înflorit. Secvențele următoare încearcă să explice dureros un
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
de povestiri și de forme pe care nici măcar viermuiala din O mie și una de nopți n-ar putea-o echivala, mult mai scurt decît o clipită și mai condensat decît antimateria, este chiar pictura lui Oravitzan. Adică o poveste concentrată despre lumen și lux.
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
este un debut onorabil, dar un volum inegal, piesele bune, îndelung meșteșugite, alternează cu altele greoaie și de un artificial bătător la ochi. Când însă între tendințele formulate mai sus există echilibru, când tentația excesului este controlată și poeta se concentrează pe temă, ca să zic așa, și nu pe jongleria de limbaj, poemele au grație: "Sufletul - pribeagă boare/ necuprindere în trup/ de mă rup, de mă astup/ universul unde moare?/ Energie de sublim/ se pogoară în femeie/ cosmosului să mă-nchin
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
un nume de marcă în istoria cinematografiei: Max Ophuls, în al cărui film Douglas Fairbanks joacă rolul lui Charles I. Părintele spiritual al Nouvelle Vague atacă niște probleme "grele" în filmul său (Exilul) despre - relativ - acceași perioadă: acolo regizorul se concentra asupra figurii regelui, cumva feminizată. În sensul că refuzul monarhului de a se adapta la normele ierarhice, de a le încorpora, se exprimă prin relația cu o femeie inadecvată la rangul său, comentează criticul de film Susan M. White. În
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
public masiv: întregul sistem showbiz. 4. cultură de masă cu public restrîns: forme de divertisment aparținînd altor generații" (pag. 270). Nimic mai simplu. Nimic de prisos. Ordine și disciplină. Dar mai e ceva: stilul lui Dediu e aidoma lentilei care concentrează conținutul într-un focar arzător. Ca și cristalinului, puritatea, limpezimea îi conferă strălucirea. Altfel spus, e un fel de a transmite direct, franc, lucruri foarte complicate, transmitere ce este consecutivă unui proces de dereticare, de asanare a ornamentelor gratuite sau
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
mi se par consistente, dar ceea ce mi-a sugerat mie filmul a fost alternativa mitului grec. Care, fragmentat, ar avea trei episoade: efortul depus pentru înjghebarea aripilor, zborul și ajungerea în proximitatea soarelui (iluminarea) și căderea. Pelicula lui Tarkovski se concentrează pe primul episod, cel al efortului extrem, fragmentul final e transcenderea condiției umane, iar căderea nu mai trebuie descrisă pentru că o bănuim. Avem prologul și lebăda moartă, în putrefacție - din capitolul Patima lui Andrei - pentru a bănui că sfârșitul pictorului
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
exagerez când vorbesc de cvasi-totalitatea lor!) era de neconceput să vorbești în termenii unei eventuale divergențe între societăți evident diferite. Le-ar fi fost și deosebit de greu s-o facă, din moment ce mare parte din eforturile lor de decenii s-au concentrat pe ștergerea barierelor dintre valorile omologate planetar și cele, vai, doar regional-localiste. S-a râs — dar s-a râs degeaba — despre încercarea unor subtili exegeți occidentali de-a pune pe același plan spendoarea cutărui sonet shakesperian și „subtilitatea” (poate nu
NATO și îmbogățirea vocabularului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12945_a_14270]
-
în aer un vânt de primenire, era căutat un focar de mobilizare a energiilor. Strada, cu agitația și neprevăzutul ei, a pătruns adânc în bistrouri, dar și în micile refugii unde literații își sorbeau cafelele. În Paris animația s-a concentrat acum într-un perimetru, triunghiul magic de la Saint-Germain-des-Prés, între Flore, Deux Magots și braseria Lipp. Dintr-un lăcaș al vorbelor spuse în șoaptă, rezervat unei elite a spiritului, unde se discutau treburile de breaslă, despre facerea operelor și despre ecoul
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]