1,136 matches
-
asupra fenomenului ar dovedi o utilitate practică importantă, considerăm că, doar din rațiuni didactice, constituirea unei științe de sine stătătoare care să înglobeze într-un tot unitar multitudinea descoperirilor din aria comunicării ar putea fi productivă. O primă determinantă a conceptualizării fenomenului comunicațional ar fi deci aceea că, la drept vorbind, putem caracteriza ca una dintre specificitățile acestui câmp de cercetare (definind un anume mod de interdisciplinaritate, mai precis) faptul că fiecare aspect al comunicării este util în măsura analizei sale
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pe care o considerăm utilă pentru înțelegerea termenului: învățăm competența de comunicare în mod asemănător cu învățarea felului în care se mănâncă cu furculița și cuțitul: observându-i pe ceilalți, prin instrucțiuni oferite explicit, prin încercare și eroare etc. Alte conceptualizări ale competenței de comunicare se concentrează asupra abilității de a manifesta comportamente de comunicare potrivite în situațiile date. Continuând pe această linie, regăsim una dintre cele mai populare conceptualizări aparținând lui Spitzberg și Cupach (1984), conform căreia competența de comunicare
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ceilalți, prin instrucțiuni oferite explicit, prin încercare și eroare etc. Alte conceptualizări ale competenței de comunicare se concentrează asupra abilității de a manifesta comportamente de comunicare potrivite în situațiile date. Continuând pe această linie, regăsim una dintre cele mai populare conceptualizări aparținând lui Spitzberg și Cupach (1984), conform căreia competența de comunicare s-ar referi la abilitatea de a demonstra comunicarea potrivită într-un context dat. Pentru a putea utiliza perspectiva celor doi autori, este evident că trebuie să identificăm elementele
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Putnam, 2001) a stabilit că fiecare act de comunicare competent trimite spre: (1) prezentarea unei exprimări care să poată fi înțeleasă; (2) afirmarea unor propoziții de cunoaștere; (3) stabilirea unor relații sociale corecte și (4) relevarea experienței vorbitorului. În contrast cu aceste conceptualizări, McCroskey et al. (1984) văd competența de comunicare ca fiind distinctă de comportament/performanță: „Competența de comunicare necesită nu doar abilitatea de a performa în mod adecvat comportamente corecte de comunicare, în același timp, ea necesită înțelegerea acelor comportamente și
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
este capabil să utilizeze procesul de comunicare; aceste resurse includ cunoștințe strategice (despre regulile și normele de comunicare potrivite) și capacități (caracteristici și abilități, cum ar fi, în general, abilitățile de codare și de decodare). În mod general, atunci când examinăm conceptualizarea competenței de comunicare, se poate face distincție între două perspective: comportament și cogniție. Studiile comportamentale caută să identifice specificul comportamentelor de comunicare și abilitățile necesare în acest sens, asociate cu competența, punând accentul pe „comportamentul potrivit”. Cercetările cognitive examinează tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
competenței de comunicare există mai multe perspective, cea mai simplă referindu-se la abilitatea de a demonstra comunicarea potrivită într-un context dat. Exerciții și teme de reflecțietc "Exerciții și teme de reflecție" 1. Pentru activitatea de dezvoltare personală a conceptualizării termenului de comunicare am imaginat o tehnică pe care am denumit-o liderul rotativ. Pe scurt, aceasta presupune împărțirea întregului colectiv de cursanți în grupuri de 4-6 membri. Fiecare grup își va alege de la început un lider și va discuta
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
trainerul va nota toate aceste caracteristici pe tablă/flip-chart și va încerca, împreună cu întregul colectiv de cursanți, să combine ideile în doar două elemente, unul pozitiv și altul negativ, ale comunicării. 2. Un al doilea exercițiu presupune maniera didactică de conceptualizare a comunicării și a importanței acesteia în activitatea de instruire și educare a cursanților. În esență, va fi dezbătut rolul educativ pe care patru medii educogene importante (școala, familia, grupul de prieteni, mass-media) îl au asupra dezvoltării elevilor/studenților. Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
fiecare dintre acestea- prin tragere la sorți - apărând una dintre formele comunicării împotriva celorlalte. La finalul dezbaterii, se vor strânge argumentele pro și contra identificate pentru fiecare formă de comunicare și se va alcătui o matrice care să conducă la conceptualizarea unei îmbinări a acestor forme în comunicarea eficientă. 2. Pentru a evidenția și practica ansamblul de dezvoltări propuse de gândirea pozitivă ca formă specifică de comunicare intrapersonală, vă propunem spre reflecție un exercițiu aparținând lui Sydney Shore, redactorul ziarului Creativity
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
canalului de comunicare) și despre bariere ce țin de proces (care sunt mai degrabă rezultatul interacțiunii din interiorul comunicării). În prima categorie, identificăm aspecte comune atât receptorului, cât și emițătorului; spre exemplu, deficiențele de transmisie și de recepționare a informației, conceptualizarea mesajului în funcție de situație și de scop, alegerea mijloacelor de comunicare, statutul social al comunicatorilor, limbajul și normele grupului sunt dimensiuni complementare ale unor astfel de bariere. Ele se pot datora unor factori fizici permanenți sau situaționali (în prima categorie se
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
acțională a conflictului, principiile sale de generare, precum și pe cele de stingere, în legătură directă cu modul în care această problemă poate să îmbrace forma unui instrument de lucru pentru formator/trainer. Am optat pentru o astfel de manieră de conceptualizare a fenomenului deoarece considerăm că, în caz contrar, riscăm să trecem cu vederea exact schimbările/transformările și progresul dezvoltat pe axa informativ-formativ, ca și elementele de risc, de barieră impuse de depășirea (în ambele sensuri - crescător și descrescător) ponderii optimumului
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Thomas (Steers, 1988, pp. 366-369); autorul ne propune patru stadii ale apariției conflictului: 1) frustrarea - conflictul apare în momentul în care, așa cum am văzut când ne-am referit la o posibilă definiție, cineva devine frustrat de acțiunea/inacțiunea altcuiva; 2) conceptualizarea - în cadrul acestui stadiu, părțile încearcă să stabilească natura problemei, caută o posibilă rezolvare a acesteia, încearcă să înțeleagă cum dorește cealaltă parte să rezolve conflictul; această stare este denumită de K. Thomas o stare de „rezolvare de probleme”. Etapa este
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ei se dezvoltă unele analize care vor conduce comportamentul partenerilor la pașii următori: competiția, colaborarea, compromisul, evitarea și acomodarea, pași deveniți clasici în literatura de specialitate prin utilizarea matricei care-i cuprinde pe axa afirmare-cooperare; 3) în continuitatea etapei de conceptualizare regăsim comportamentul, definind felul în care persoanele își exteriorizează modul de înțelegere a conflictului apărut în interiorul etapei precedente; 4) ieșirile reprezintă ultima etapă, situându-se pe un continuum extrem de larg, de la o rezolvare satisfăcătoare pentru părțile aflate în conflict (comportamentele
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în interiorul etapei precedente; 4) ieșirile reprezintă ultima etapă, situându-se pe un continuum extrem de larg, de la o rezolvare satisfăcătoare pentru părțile aflate în conflict (comportamentele acestora se află într-o complementaritate oportună) până la regresarea în cea de-a doua etapă (conceptualizarea), dacă această rezolvare nu este obținută. Uneori actorii unui conflict acționează greșit pentru a înlătura frustrarea, starea de tensiune indusă de către conflict. Astfel, ei aleg să facă apel la anumite mecanisme de apărare (vezi și cercetările lui Freud); prin astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
încercat să surprindă interacțiunea dintre elementele componente ale conflictului (modelul STP). 3. Modelele procesului conflictului pot să se refere la latura generală a acestuia, la latura interpersonală, de grup sau organizațională. Thomas ne oferă un model în patru pași: frustrarea, conceptualizarea, comportamentul și „ieșirile”; modelul preocupărilor bilaterale combină două tipuri de centrare: pe interesele proprii sau pe interesele celeilalte părți; modelul oferit de Forsyth se definește ciclic pe intervalul a șase trepte: rutina de interacțiune în grup, apariția dezacordului, transformarea acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
capitalism fără să purtăm o dezbatere despre conținutul economic, dar și conținutul cultural al acestuia. Azi, când rostim acest cuvânt, nu ne mai gândim doar la economie, ci și la alte valori și dimensiuni. În șirul definițiilor și încercărilor de conceptualizare le vom aminti pe următoarele: Silviu Cerna consideră capitalismul ca fiind ,,un sistem economic în care oamenii posedă și folosesc bunurile în conformitate cu interesul lor, iar prețurile se formează liber, în funcție de cererea și oferta de pe piață"33. De asemenea, autorul citat
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
De asemenea, se poate observa însă, că de la primele programe, unde informațiile date elevului erau cele care conduceau logic la aflarea răspunsului, fără ca prin acest lucru elevul să primească și (meta)terminologia lingvistică, singura capabilă să ordoneze și să genereze conceptualizări tot mai complexe la nivelul intelectului copilului, în „programele” aduse în discuție pentru „atribut”, elevul nu mai primește nici o informație, se trece direct la întrebare, iar răspunsurile fac apel la o cunoaștere dobândită în mod tradițional deci reproductiv. Asistăm deci
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
paratextualitate, de contratitlu, de motivarea operei de artă, compozițională, anticipativă, realistă, estetică, de motivul indumentului, de cronotop, interfață, acronie, soteriologie, topos, exitus ș. a. Autorii citați pentru a susține cu argumentul autorității și prestigiului cele susținute, justificîndu-se indirect gradul înalt de conceptualizare sunt: W. C. Booth, Rousset, Starobinski, Proust, W. Kayser, Stanzel, R. Barthes, Joop Sintwelt, V. I. Propp, Antti Aarne, M. Butor. G. Genette, N. Manolescu, Northrop Frye, Norman Friedmann, Boris Tomasewski, I. M. Lotman, M. Bahtin, V. Sklovski, G. Durrant, Roger
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
pe „a Învăța să Înveți”. Un mediu pregătit oferă copilului mic posibilități nelimitate să experimenteze situați care ajută la autoînvățare. O clasă Montessori desfășoară: -activități din viața practică, care Învață copilul obișnuințele pozitive despre munca; -activități senzoriale, care Încurajează dezvoltarea conceptualizării și aptitudinilor de a observa; -limbaj, care Încurajează aptitudinile de vorbire; matematică, care Învață gândirea creativă și simbolică. 5. Conceptul de libertate Dr. Montessori a accentuat importantă conceptului de libertate. Ea definește „inima” metodei Montessori astfel: „Adevărată libertate este o
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
ACCAC). CIDREE a organizat o serie de conferințe și cercetări la nivel european care, pe de o parte, au arătat stadiul de dezvoltare al abordărilor cross-curriculare în diverse sisteme de educație, iar, pe de altă parte, au contribuit substanțial la conceptualizarea și clarificarea teoretico-metodologică a domeniului. Argumente solide pentru abordările cross-curriculare sunt oferite într-unul dintre rapoartele consorțiului pe această problematică. Experiența internațională a dezvoltării curriculumului a subliniat importanța temelor și abordărilor cross-curriculare. Capacitatea de a face conexiuni între diferitele domenii
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
1993). Sistemul olandez de învățământ deține o bogată experiență în domeniul dezvoltării și implementării temelor cross-curriculare și este unul dintre principalii promotori ai acestui tip de abordare. În plus, Olanda este țara care, alături de SUA, a făcut eforturi considerabile de conceptualizare a domeniului și de așezare a lui într-un cadru metodologic coerent. Din acest motiv, dar și datorită diversității abordărilor, am considerat Olanda un caz special, care merită să fie prezentat mai detaliat. Opțiunile care se fac la nivel național
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
în învățământ, Editura Academiei, București. Potolea, D., 2001, „Standarde pentru formarea personalului didactic; un cadru de referință și câteva probleme”, conferință prezentată în cadrul Seminarului „Formarea inițială și continuă a personalului didactic”, organizată de Centrul „Educația 2000+”, Sinaia. Potolea, D., 2002, „Conceptualizarea curriculumului. O abordare multidimensională”, în E. Păun, D. Potolea (coord.), Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative, Polirom, Iași. Potolea, D.; Ciolan, L., 2003, „Teacher Education Reform in Romania. A stage of transition”, în B. Moon, L. Vlăsceanu, L.C. Barrows (ed.
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
psihologie socială a muncii (Laboratorul de Personalizare și Schimbări Sociale) de la Universitatea Toulouse-Le Mirail. Curie, Baubion-Broye și Hajjar au stat la originea acestei orientări de cercetare care a fost apoi îmbogățită considerabil prin munca de echipă (Baubion-Boye, 1998). O primă conceptualizare a noțiunii de sistem de activități a fost propusă de Curie et al. (1986, 1987). Ne vom mărgini să o contextualizăm fără a o prezenta detaliat. Ea prelungește, în primul rând, o muncă de cercetare asupra modurilor de viață ale
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
este în afara muncii. În plus, aceste relații nu decurg mecanic din situație: ele traduc "modelul de viață" al subiectului care acoperă proiectele și anticipările lui, sistemul lui de valori și de reprezentare. Subiectul devine un actor cu drepturi depline. Prima conceptualizare a noțiunii de sisteme de activități însoțește totodată o reflecție asupra modului în care au fost privite, în literatura de specialitate, relațiile dintre muncă și viața din afara muncii (Gadboi, 1975; Curie și Hajjar, 1987). Ea urmărește să regândească diferit aceste
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
este refuzată, fapt ce conduce la plasarea interdependențelor dintre diferitele domenii ale vieții (familie, muncă, viață personală, viață socială) în centrul analizei. Putem prezenta rezumat concepțiile modelului sistemului de activități integrând evoluțiile pe care le-a cunoscut el de la prima conceptualizare din 1987. Ne vom inspira, parțial, din prezentările făcute de Curie și Dupuy (1994) și Hajjar (1995). • Activitățile îndeplinite de subiecți în diferite domenii ale vieții (familie, muncă, viață personală, viață socială) nu pot fi izolate unele de altele, deoarece
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
a managementului calității (ani’80-’90) marchează intensificarea preocupărilor de fundamentare a unor strategii integratoare, transfuncționale de calitate. În acest context este legitim interesul deosebit manifestat În ultima perioadă atât În plan teoretic, cât mai ales În plan pragmatic pentru conceptualizarea și implementarea strategiei KAIZEN. Strategia Îmbunătățirii continue cunoscută sub denumirea japoneză “KAIZEN”** reprezintă o strategie integratoare, transfuncțională prin care se desemnează Îmbunătățirea treptată, continuă a managementului și a activităților firmei, precum și a parametrilor de calitate, productivitate și competitivitate, cu implicarea
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]