213 matches
-
instrumente. Vivaldi este unanim considerat a fi compozitorul care a dat cea mai mare strălucire genului numit concerto, în perioada barocului. De altfel, o analiză în "grilă concerto" a întregii creații vivaldiene, ar putea constitui argumentul principal al "ideii spiritului concertant " care traversează de la un capăt la altul nu numai creația sa instrumentală, dar și cea de scenă sau religioasă. Dezvoltându-se la fel ca și sonata, în tipurile da chiesa și da camera, concertul baroc italian a fost alcătuit la
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
Ph.Telemann, G.Fr. Händel și J.S.Bach (Germania). Genul de concert se împarte în trei categorii: 1. Concertul fără soliști, în care se „întrec” grupuri cu un număr relativ egal de instrumentiști. Din acest tip va rezulta mai târziu Simfonia concertantă sau Concertul pentru orchestră din zilele noastre. Vivaldi a scris aproape 60 de concerte ripieni (sau concerte pentru corzi fără solist), care au trăsături asemănătoare cu ale simfoniei operatice; câteva din aceste trăsături demonstrează perspicacitatea pentru scriitura de fugă. 2
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
secțiunea tutti. La englezi, nu prea există forme de descriere a concertului cu mai mulți soliști, germanii având Gruppenkonzert, care reprezintă ansamblul de concert. Prin creația sa instrumentală, Antonio Vivaldi a exercitat o influență puternică în dezvoltarea ulterioară a muzicii concertante, în clasicismul vienez, prin reprezentanții săi cei mai de seamă : Haydn, Mozart și Beethoven. Cuceririle vivaldiene în domeniul creației instrumentale nu au avut un impact doar asupra genurilor cărora acestea li se adresau în mod direct (respectiv concertelor sau sonatelor
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
creației instrumentale nu au avut un impact doar asupra genurilor cărora acestea li se adresau în mod direct (respectiv concertelor sau sonatelor) ci asupra muzicii baroce în ansamblul ei, încât pe bună dreptate se poate vorbi despre un anume "spirit concertant vivaldian" care a revoluționat și a animat întreaga creativitate muzicală barocă venețiană și europeană. Potrivit recensământului efectuat de Peter Ryom (catalog R.V.), în 1977 erau cunoscute 768 de lucrări sau fragmente autentice vivaldiene, cărora li se adăugau 68 de lucrări
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
Sigismund Toduță are o evidentă înclinație spre cultivarea formelor mari, fără a exclude miniatura instrumentală, vocală sau corală. Este primul compozitor român care, după George Enescu și Paul Constantinescu, ajunge la un adevărat stil personal. "Muzica vocal-simfonică" "Muzică simfonică și concertantă" "Muzică instrumentală de cameră" "Muzică corală" "Lieduri"
Sigismund Toduță () [Corola-website/Science/307096_a_308425]
-
opus 121 (1971); Trei bucolice, opus 122 (1971), bucolica, moderato, vivo assai; • Simfonieta nr. 13, opus 123 (1972); • Reminiscențe, opus 124 (1972); Patru imagini, opus 125 (1972); • Partita nr. 1, opus 127 (1973); • Partita nr. 2, opus 128 (1973). MUZICĂ CONCERTANTĂ • Poem pentru pian și orchestră, opus 1 (1923) primă audiție, București, 18 februarie 1924, Filarmonică, George Georgescu, Muza Ghermani-Ciomac; Fantezia pentru pian și orchestră, opus 29 (1940); Poem pentru violoncel și orchestră, opus 33 (1944), primă audiție, București, 1945, Orchestra
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
sonor (1950) ; Teoria generală a compoziției clasice (1992 ); Teoria progresiilor modale (1990 - nepublicată); Muzică de teatru Muzică vocală Cicluri de lieduri: Lucrări corale: Muzică vocal-simfonică Cantate: Oratorii: Drame simfonice: Misse: Muzică simfonică "Fresce simfonice": Poeme simfonice: Suite simfonice: Simfonii: Muzică concertantă: Pentru instrumente solo: Muzică de cameră Sonate: Trio-uri: Variațiuni: Cvartete de coarde: Divertismente pentru cvartet de coarde: Cvintete: Fresce pentru orchestră de coarde:
Wilhelm Georg Berger () [Corola-website/Science/307108_a_308437]
-
compus, de asemenea un număr considerabil de lucrări pentru două sau mai multe voci, coruri și cantate. A compus 8 uverturi orchestrale și 7 simfonii, pe lângă fragmente ale altor 6. Deși nu a compus nici un concert, a scris 3 lucrări concertante pentru vioară și orchestră. A compus un număr mare de compoziții pentru pian solo, 14 sonate, numeroase variațiuni și diverse dansuri, dar și lucrări pentru două piane. Deține peste 50 de lucrări camerale, incluzând unele lucrări fragmentate. În repertoriul de
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
a cântat luni de zile în Anglia (1974), la Paris (1975), pe motonavele românești etc. Artistul desfășoară, totodată, o bogată activitate componistică: coruri, cântece pentru pionieri și tineret (multe din ele publicate în revistele "Luminița", "Cutezătorii" și "Șoimii Patriei"), piese concertante pentru vioară și pian, romanțe pentru voce și pian, pe versuri de poeți români ș.a. Bogata activitate desfășurată de Emil Gavriș a fost cinstită cu o seamă de distincții: Ordinul Muncii (1954), Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist” (1954), Ordinul Meritul
Emil Gavriș () [Corola-website/Science/307615_a_308944]
-
operei sale de cameră „Giacometti” (compusă în 1992-1995). Pentru Carmen Cârneci, „compoziția și dirijatul (interpretarea) au drepturi egale” - este principiul în baza căruia și-a construit și organizat viața profesională. A compus numeroase piese dedicate unor diverse ansambluri camerale, lucrări concertante, simfonice și vocal-simfonice, muzică de scenă (teatru), film și operă. Pentru compoziție a primit premii/distincții la "Valentino Bucchi - Wettbewerb" din Roma, "Internationaler Komponistinnen-Wettbewerb" din Mannheim, premiul "WDR - Forum Junger Komponistinnen", ș.a., precum și două premii ale Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor
Carmen Maria Cârneci () [Corola-website/Science/304668_a_305997]
-
este o compoziție muzicală instrumentală de proporții vaste, alcătuită din mai multe părți (de regulă, patru), fiind executată în sălile de concert sau pentru înregistrări de o amplă orchestră simfonică. O simfonie nu are soliști instrumentali, excepție făcând așa-numita „ concertantă” (de ex.: "Sinfonia concertante" pentru vioară, violă și orchestră KV364 de W.A. Mozart sau "Symphonie espagnole" pentru vioară și orchestră de Édouard Lalo). "Simfonia a IX-a" de Ludwig van Beethoven introduce în mișcarea finală vocea omenească sub formă
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
instrumentală de proporții vaste, alcătuită din mai multe părți (de regulă, patru), fiind executată în sălile de concert sau pentru înregistrări de o amplă orchestră simfonică. O simfonie nu are soliști instrumentali, excepție făcând așa-numita „ concertantă” (de ex.: "Sinfonia concertante" pentru vioară, violă și orchestră KV364 de W.A. Mozart sau "Symphonie espagnole" pentru vioară și orchestră de Édouard Lalo). "Simfonia a IX-a" de Ludwig van Beethoven introduce în mișcarea finală vocea omenească sub formă de soliști și cor
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
în simfoniile sale timpurii . În această perioadă și în anii de după numirea sa la curtea Esterhazy din anul 1761, Haydn a compus în diferite feluri și stiluri simfonice mai mult decât în orice alt moment, inclusiv lucrări cu ample elemente concertante, canoane, finaluri de fugi. Aceste stiluri diferite nu ar trebui considerate experimente ci ca răspunsuri la schimbarea cerințelor care includeau probabil interpretare în biserică . În ultimii ani Haydn a răspuns provocărilor speciale cu soluții imaginative neașteptate , ca și în comicul
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
provocărilor speciale cu soluții imaginative neașteptate , ca și în comicul „Il distratto” ( nr. 60 - 1774) a cărui șase părți au fost scrise ca un accesoriu muzical pentru o comedie , sau în „Hornsignal” (nr. 31 - 1765 ) un exemplu strălucit de tratare concertantă în care include diferite solicitări ale cornului . Primele simfonii ale lui Haydn arată o preponderență a ciclului de trei părți, deși de la început a acordat finalurilor simfoniilor sale mult mai mult interes decât celor ale uverturilor operelor tipice. În cursul
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
Hochschule fur Musik"” din Munchen. În 1985 a fost profesor invitat la Academia de muzică din Beijing, China. La 2 decembrie 2000 Academia de Muzică Gheorghe Dima i-a acordat titlul de doctor honoris causa. Creația sa cuprinde lucrări simfonice, concertante, camerale, corale, unele dintre ele fiind distinse cu premii de compoziție:
Dieter Acker () [Corola-website/Science/308912_a_310241]
-
Hrabina")Varșovia (1860) "Cuvânt de onoare " ("Verbum nobile" )Varșovia (1861) "Castelul vrăjit" ("Strazny dwór" ) Varșovia , (1865) "Paria" Varșovia , (1869) melodrama " Beata" 1872 "Balete ": "Monte Christo" 1866 Muzică instrumentala 3 uverturi : "Basm " ( Baijka)(1848) închinata compozitorului rus Dargomâjski "Kain" "Militară" Poloneză concertanta (1848) Cvartete de coarde ; 1839 , 1840. Muzică de scenă : pentru piese de Shakespeare ,("Hamlet", "Neguțătorul din Veneția "), de Friedrich Schiller (Hoții),"Oamenii din Carpați " de Józef Korzeniowski ,"Lila Wanda" de Julius Slowacki Tratat de armonie (1871)
Stanisław Moniuszko () [Corola-website/Science/309861_a_311190]
-
B.U.C.M.R.); Glorie zilelor noastre - uvertură (B.S.M.M.& B.U.C.M.R. [1983]); Poemul marilor victorii (1988); Pe plaiuri românești - rapsodie (nr. 3; B.U.C.M.R. [1988]); Te cântăm, Românie, (B.S.M.M.); U, iu, iu - suită tinerească (B.S.M.M.); Suită românească (B.S.M.M.); Hora concertantă în stil popular (B.S.M.M.& B.U.C.M.R.); Uvertura concertantă (B.U.C.M.R. [1990]); Când eram pe Ialomița - fantezie (B.S.M.M.& B.U.C.M.R.); Cimpoiul la nuntă - suită simfonică (B.U.C.M.R.); Din Avrig în vârf de munte - suită pentru fanfară (B.
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
U.C.M.R. [1983]); Poemul marilor victorii (1988); Pe plaiuri românești - rapsodie (nr. 3; B.U.C.M.R. [1988]); Te cântăm, Românie, (B.S.M.M.); U, iu, iu - suită tinerească (B.S.M.M.); Suită românească (B.S.M.M.); Hora concertantă în stil popular (B.S.M.M.& B.U.C.M.R.); Uvertura concertantă (B.U.C.M.R. [1990]); Când eram pe Ialomița - fantezie (B.S.M.M.& B.U.C.M.R.); Cimpoiul la nuntă - suită simfonică (B.U.C.M.R.); Din Avrig în vârf de munte - suită pentru fanfară (B.U.C.M.R. [1994]); Cafe concert (I) - suită simfonică în
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
oraș. După o lungă absență de pe scenele de concert, studiile doctorale îl readuc pe în postura de interpret al operei chopiniene, incluzând în repertoriul său atât lucrările originale, cât și transcripțiile acestora. Subiectul doctoratului, " Frédéric Chopin - repertoriul cameral și lucrările concertante", regăsește ecouri în prezentul anului 2010 tocmai prin aniversarea bicentenarului nașterii compozitorului polonez. În ceea ce privește festivitățile “Anului Chopin” - așa cum a fost denumit de UNESCO -, eforturile lui Eugen Nazare își fac simțită prezența în Cluj-Napoca, prin recitalurile instrumentale "A Different Chopin", "Eternal
Eugen Nazare () [Corola-website/Science/319456_a_320785]
-
propriul său geniu" (pianista Clara Haskil). Compozițiile sale, printre care "Fantezie pentru pian, vioară și violoncel" Op. 1 (1933), "Șătrarii, suită pentru orchestră" Op. 2 (1934), "Concertino în stil clasic pentru pian și orchestră de cameră" Op. 3 (1936), "Simfonie concertantă pentru două piane și orchestră de coarde" Op. 5 (1938), "Sonatină pentru mâna stângă" (1941) au rămas în cea mai mare parte inedite. Casa memorială Dinu Lipatti se află în satul Ciolcești din comuna Leordeni, județul Argeș. Acolo sunt expuse
Dinu Lipatti () [Corola-website/Science/297412_a_298741]
-
Simfonia nr. 35 "Haffner", nr. 36 "Linz", nr. 40 și nr. 41 "Jupiter". A compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade. În domeniul muzicii de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian, triouri pentru vioară, violoncel și pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul "O glumă
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
sau de concert, muzica sa, de un evident lirism, apare ca o profundă meditație asupra existenței și a marilor idealuri umane. Omul Bach este mereu prezent în creația sa, fie ea destinată unui moment al serviciului divin sau ca piesă concertantă pentru salonul vreunui principe, fie ea exercițiu didactic sau demonstrație tehnică. Așa ne explicăm faptul că un anumit coral sau cantată circulă dintr-o lucrare într-alta, indiferent de caracterul și scopul piesei. Constrâns de obligațiile cotidiene ale funcțiilor sale
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
mai târziu "pianoforte" (în românește: pianoforte sau și pian), pentru faptul că mecanismul lui dădea posibilitatea realizării unor nuanțe pe care clavecinul le producea doar cu registre de octaviere. În muzica de clavecin distingem trei categorii de lucrări: de cameră, concertante și didactice. Lucrările sale de cameră sunt Suitele, piese în care duce la perfecțiune lucrările provenite din muzica de dans. Deși părțile component ale suitei poartă titlurile dansurilor, măiestrita lor tratare polifonică face să dispară orice urmă de finalitate coregrafică
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
didactice pentru clavecin. Deși scrise cu scop didactic, ele poartă pecetea geniului bachian, în special, fugile Clavecinului bine temperat sunt strălucite fugi artistice, lipsite de orice urmă de pedanterie sau schematism didactic. Clavecinul a avut un rol important în creația concertantă. Piesele solistice, cu acompaniament de orchestră, se executau în saloanele principilor, fiind un gen adresat unei elite, și nu publicului larg. Concertele pentru clavecin sau pentru alte instrumente, cu acompaniament de orchestră, au o amploare mai mare, tinzând spre un
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
pentru două clavecine și orchestră; două Concerte pentru trei clavecine și orchestră și un Concert (transcris după cel pentru patru viori de Vivaldi) pentru patru clavecine și orchestră. Un triplu Concert pentru flaut, vioară, clavecin și orchestră completează seria lucrărilor concertante cu clavecin principal, de fapt un "concerto grosso" prin numărul mare de soliști. Concertul în re minor și cel în fa minor pentru clavecin și orchestră au deosebită frumusețe tematică, variate efecte timbrale și bogăție expresivă, fiind construite în tiparul
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]