390 matches
-
le identifică pe acestea cu frazele în care există circumstanțiale concesive: ”Goblot (...) n-a arătat că astfel de judecăți și de fraze (=negativele judecăților și frazelor categorice și ipotetice) se identifică cu frazele în care avem așa-numitele propoziții secundare concesive 52.” Cum, însă, negativele acestor judecăți înseamnă tocmai absența implicării (deci, a nu este b), G. Ivănescu consideră că denumirea de propoziții secundare concesive nu este întemeiată și crede că enunțurile conținând astfel de propoziții ar trebui numite opozitive: „De
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și frazelor categorice și ipotetice) se identifică cu frazele în care avem așa-numitele propoziții secundare concesive 52.” Cum, însă, negativele acestor judecăți înseamnă tocmai absența implicării (deci, a nu este b), G. Ivănescu consideră că denumirea de propoziții secundare concesive nu este întemeiată și crede că enunțurile conținând astfel de propoziții ar trebui numite opozitive: „De fapt, în astfel de fraze nu avem nici o concesie și, de aceea, greșit sunt numite astfel (adică, propoziții secundare concesive). Ba având în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
denumirea de propoziții secundare concesive nu este întemeiată și crede că enunțurile conținând astfel de propoziții ar trebui numite opozitive: „De fapt, în astfel de fraze nu avem nici o concesie și, de aceea, greșit sunt numite astfel (adică, propoziții secundare concesive). Ba având în vedere că prin astfel de fraze se exprimă chiar neimplicarea unui fapt care ar trebui totuși să fie implicat de altul, astfel de fraze ar trebui numite opozitive 53.” Din aceeași perspectivă, a dominării componentelor logică și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la relația de dependență care generează funcția sintactică de circumstanțial opozițional: Nu învață, ci doarme./ În loc să învețe, el doarme. Enunțurile dezvoltă un grad ridicat de sinonimie când în amândouă s-ar putea presupune, relativ asemănător ca în frazele cu subordonate concesive sau cu coordonare adversativă, o stare de așteptare frustrată: În loc să învețe (cum era de așteptat), el doarme./ Nu învață (cum era de așteptat), ci doarme. Dar această trăsătură semantică, circumscrisă inferenței logice, definitorie pentru circumstanțialul opozițional, nu mai intervine în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și emfatic al coordonării... 51. „Sensurile implicate în definiția raportului alternativ (așa cum a fost interpretată aici) - subliniază E. Vasiliu, Preliminarii logice la semantica frazei, București, 1978, p. 251 - sunt identice cu sensurile implicate (mult mai clar) în definiția dată raportului concesiv (...) Deosebirea între raportul adversativ și cel concesiv este numai de ordin sintactic (adverbele sunt propoziții coordonate, în timp ce propoziția concesivă este subordonată unei regente.).” 52. Curs de sintaxa limbii române moderne (lit.), Iași, 1948, p. 112 bis.; Curs de sintaxa limbii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în definiția raportului alternativ (așa cum a fost interpretată aici) - subliniază E. Vasiliu, Preliminarii logice la semantica frazei, București, 1978, p. 251 - sunt identice cu sensurile implicate (mult mai clar) în definiția dată raportului concesiv (...) Deosebirea între raportul adversativ și cel concesiv este numai de ordin sintactic (adverbele sunt propoziții coordonate, în timp ce propoziția concesivă este subordonată unei regente.).” 52. Curs de sintaxa limbii române moderne (lit.), Iași, 1948, p. 112 bis.; Curs de sintaxa limbii române moderne, Editura Junimea, Iași, 2004, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Preliminarii logice la semantica frazei, București, 1978, p. 251 - sunt identice cu sensurile implicate (mult mai clar) în definiția dată raportului concesiv (...) Deosebirea între raportul adversativ și cel concesiv este numai de ordin sintactic (adverbele sunt propoziții coordonate, în timp ce propoziția concesivă este subordonată unei regente.).” 52. Curs de sintaxa limbii române moderne (lit.), Iași, 1948, p. 112 bis.; Curs de sintaxa limbii române moderne, Editura Junimea, Iași, 2004, p. 146. 53. Ibidem 54. M. Avram, Despre corespondența dintre propozițiile subordonate și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lui ulterioară incredibilă aproape. Toată această luptă însă e epuizantă, mai ales că Soljenițîn vede bine cum nici Occidentul nu poate înțelege omul tiranizat de urgia comunistă. Occidentul e mai degrabă dispus la compromisuri, la lingușiri, la tratative, la atitudini concesive și nu la atacuri susținute împotriva sa. - Intelectualul care iubește Revoluția. Revoluția este un eveniment care destituie ordinea existentă. Iubește Revoluția! e un titlu straniu, e ca un cap detașat de trup. Iubește Revoluția! pare un îndemn dincolo de rațiune, dincolo de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
CONCESIE. În cercetarea gramaticală, concesia este considerată atributul semantic al construcțiilor (facultative) care exprimă factorul sau circumstanța capabilă să împiedice realizarea unei acțiuni sau manifestarea unei însușiri, fără însă a reuși acest lucru, construcția respectivă îndeplinind o funcție semantico-sintactică (circumstanțial concesiv). Noțiunea "concesie" înțeleasă ca toleranță față de o condiție (negativă) se materializează în enunț fie printr-o sintagmă (În ciuda aglomerației, am ajuns la timp), fie printr-o propoziție secundară (Cu toate că își păstrează de obicei prezența de spirit, de data aceasta i
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de spirit, de data aceasta i s-a părut că a vorbit prea mult), marcată, în limba română, prin conective specializate (deși, cu toate că, chiar dacă, măcar că etc.) sau nespecializate (oricare, oricum, dacă, fără să etc.). Frecvent, valoarea de intensificare a construcției concesive o conferă enunțului adverbul corelativ totuși (tot) sau locuțiunea adverbială cu toate acestea, avînd simultan funcție sintactică (de circumstanțial concesiv) și rol discursiv, reluînd sau anticipînd informația subordonatei concesive și asigurînd coeziunea enunțului. În discurs, concesia ca rol argumentativ poate
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
specializate (deși, cu toate că, chiar dacă, măcar că etc.) sau nespecializate (oricare, oricum, dacă, fără să etc.). Frecvent, valoarea de intensificare a construcției concesive o conferă enunțului adverbul corelativ totuși (tot) sau locuțiunea adverbială cu toate acestea, avînd simultan funcție sintactică (de circumstanțial concesiv) și rol discursiv, reluînd sau anticipînd informația subordonatei concesive și asigurînd coeziunea enunțului. În discurs, concesia ca rol argumentativ poate depăși granițele frastice, construind structuri suprafrastice (textuale), prin intermediul conectorilor pragmatici care orientează interpretarea intențiilor comunicative ale locutorului. De obicei aceste
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
oricum, dacă, fără să etc.). Frecvent, valoarea de intensificare a construcției concesive o conferă enunțului adverbul corelativ totuși (tot) sau locuțiunea adverbială cu toate acestea, avînd simultan funcție sintactică (de circumstanțial concesiv) și rol discursiv, reluînd sau anticipînd informația subordonatei concesive și asigurînd coeziunea enunțului. În discurs, concesia ca rol argumentativ poate depăși granițele frastice, construind structuri suprafrastice (textuale), prin intermediul conectorilor pragmatici care orientează interpretarea intențiilor comunicative ale locutorului. De obicei aceste intenții sînt asigurate de intensificarea, prin intermediul "indicatorilor de forță
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțurilor. Ei declanșează o recaracterizare a unui conținut prepozițional fie ca argument, fie ca o concluzie, fie ca motivație pentru a fundamenta sau de a întări o inferență, fie ca un contra-argument. În această categorie intră atît conectorii argumentativi și concesivi (dar, totuși, cu toate acestea, desigur, însă), cît și conectorii explicativi și justificativi (căci, pentru că, deoarece, din moment ce, dacă - atunci), dacă ipotetic, real și ficțional, cînd ipotetic real, deoarece și mărcile simple ale unui argument (chiar, de altfel, în plus, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este asumată de către vorbitor, ci este mediată de o altă voce sau de un alt punct de vedere. Sursele diverselor informații pe care le vehiculează un text sînt astfel localizate și diferențiate. Segmentarea tipografică, timpurile verbale și recursul la conectori concesivi sînt mijloace curente de semnalare a unui cadru enunțiativ; b) mărcile de reformulare indică, într-un anumit punct al textului, o reluare metaenunțiativă, care este adesea o modificare a punctului de vedere (adică, altfel spus, înseamnă/se numește, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Factor de lizibilitate important, locuțiunea adverbială pe de o parte, plasată la începutul unui paragraf, produce așteptarea lui pe de altă parte, într-o poziție comparabilă, adverbul desigur este adesea inversat de conjuncția adversativă dar, adverbul totodată sau un element concesiv în același paragraf sau în unul următor. Astfel se realizează echilibrul întregului text între segmentare (decuparea unităților de diferite ranguri de complexitate) și articulare (construcția de sens). V. conector, enunț, paratext, plan de text, punctuație. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN SEM
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu care poetul descoperă „imperfecțiunile vieții”, dar și pentru „prospețimea” și „cuceritoarea puritate” a versurilor. Relevabile sunt, încă de la acest volum, umorul și autoironia care caracterizează întreaga operă a lui A., capacitatea de a se distanța de sine însuși, „niciodată concesiv”. Reprezentative pentru spiritul protestatar al poetului sunt Poemele retorice, datând dintr-o etapă anterioară (1958-1968, cum se menționează în volumul publicat în România abia în 1991), și cele din ciclul Blue Jeans, poeme cu mare priză la studenți, dar cunoscute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
autorul Istoriei literaturii române... - este un impresionism ordonat În punctul inițial, dar sfărîmat cu voință prin procedee tipografice și metaforism exagerat pînă la deplina, uneori, anulare a oricărui sens și a oricărei emoții”. Judecata de valoare rămîne reticentă și abia concesivă: „În limitele acestui imagism nu se poate tăgădui lui Ilarie Voronca o voluptuoasă receptivitate senzorială, un simț al plasticei cuvîntului excelent și o aptitudine de a ridica la rang poetic orice percepție”. Citit astăzi dintr-o altă perspectivă, În favoarea căreia
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Streinu (inclus în capitolul Dadaiști. Suprarealiști. Hermetici. Momentul 1928Ă, deși la data apariției monumentalei lucrări autorul Ritmului imanent publicase numeroase studii și eseuri critice precum și un volum: Pagini de critică literară, Marginalia, Eseuri, Editura Fundațiilor Regale, 1938. G. Călinescu admite concesiv reticent: „Poetul a scris și eseuri, interesându-se de problema criticei, atingând felurite puncte de estetică poetică.”3 Divinul critic încheie cu sfaturi didacticiste: „În aplicări, eseistul va avea de reexaminat unele opinii prea cordiale ori prea reticente, precum va
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
care chiar doresc să le cunoască: "Oamenii care le ascund nu sunt nici mai mari, nici mai interesanți, nici mai necesari decât cei care le disprețuiesc. Ei contează cât niște dușmani ai culturii populare. Inutili pentru societate, suplimentari chiar și concesivi pentru dânșii, ei practică un rit al izolării cel puțin banal". Împrumută aici ceva din tonul dur al celor care vor duce lupta de clasă și din tonalitatea oraculară. Articolul pare să fie generat și de absența unor titluri din
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu două femei la știuleți de fiert ori de copt acasă, preaplinul nașterii reușite la evocarea ei, Suceava termocentrala din fugă, gara Burdujeni pieptul peretelui, mîncarea pe nepot bine crescut, asta e de post! sperînd o clipă, nu mănînci carnea! concesivă de bucurie, îți scot totuși smîntînă! dar el, cum să nu mănînc puiul! mutat în compartimentul vecin, la mare discuție, în uz etimologia populară atestată de Caragiale, poetul Inimescu e din Ipotești de Botoșani, este și Ipotești de Suceava! un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mersul pe văi și drumuri pe văi, popor, agitat a fost și culoarul, compartimentul plin, scrisul fază de perplexitate, pasele cu îndeletniciri simbolice modalitatea standard în hipnoză, tăcere, bănuim investitura oficială, frica de ea, îmi las capul pe-o parte, concesivă, eu stau cu bărbia în piept, socotesc pe degete, tunelul secvențe, Jiul roade la defileu, vin pereții la măsurat cu bățul, kilometri înțepeniți, județul Gorj s-a semnat, am cîștigat Oltenia, garnitura pe lungimea cît este ea, apa se scurge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
prin școli ", spune tata. Atunci fiara se dezlănțuie ... că "după ce ai huzurit, ai exploatat, ai dus viață de burghez, vii acum să-mi spui că noi am greșit trecându-te printre chiaburi ... lipitorile satului" și zii ... și zii ... până ce tata, concesiv, dându-și seama cu cine are de-a face, spune că dacă nu i se face dreptate, adică să fie scos din această nedreaptă categorie, atunci va da pământul la stat, că și așa nu mai poate suporta impozitul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
numai că nu este inferioară podoabelor europene obicinuite, ci le Întrece foarte adeseaori prin luxul, prin varietatea și prin puterea sa ademenitoare” <endnote id="(194, pp. 57-60)"/>. Iuliu Barasch propovăduia limitarea unui lux față de care Talmudul Însuși se arăta mai concesiv. Textele talmudice constatau practi carea luxului de către evreice (de către femei, În general), ironi zându- l, dar fără să-l critice În mod explicit : „Lucrurile pe care femeia le dorește nu sunt decât podoabe. Toate gândurile femeii sunt pentru frumusețea ei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sunt cunoscute În toată creștinătatea pentru frumusețea lor, numai trebuie să ai grijă să le speli, să le fereduiești și să le parfumezi ; altfel e zadarnică orice iluzie.” Totuși, „oricât de căzute ar fi În opinia lumii fecioarele Sionului - conchide concesiv Russo -, de multe ori ești ispitit să alcătuiești o parafrază modernizată după Cântarea cântărilor ” <endnote id="(366, pp. 109 și 131)"/>. În fine, tot pe la jumătatea secolului al XIX-lea (1854-1857), germanul Moritz Edler von Angeli este generos În aprecierile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
noștri” nu doar „se bat negustorește” (cum sună un cântecel popular românesc ; <endnote id="cf. 491, p. 384"/>), dar și „scriu negustorește”. Ar fi vorba de o „neguțătorie ovreiască”, „un pic cam altceva, ceva mai fin decât bișnița țigănească”, admite concesiv autorul. Un alt istoric literar român, Marian Popa, imaginează - la nivelul secolului XX - o cultură iudaică „dominantă” pe plan mondial, și deci primejdioasă, care n-ar avea calități proprii, ci doar „o capacitate excepțională de absorbție, prelucrare, sintetizare și comercializare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]