690 matches
-
de a ne alege îmbrăcămintea, și în ce fel? O altă arie de analiză a comunicării nonverbale este reprezentată de comunicarea cromatică. Deși cercetările în domeniu pot fi regăsite încă din Antichitate, în actualitate aceste studii au căpătat mai multă concretețe, stând la baza realizării unor foartecunoscute teste de personalitate (vezi testul elaborat de către psihologul Max Luscher, în care, pe baza ordinii în care sunt alese anumite culori se evidențiază o anumită stare dispozițională). Preluând aceste cercetări, s-a constatat că
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
școală este un element dacă nu obligatoriu, măcar extrem de util și de important pentru a putea vorbi despre succesul tehnicilor de predare în echipă (team-teaching). * * * În locul concluziilor, vom propune câteva microexerciții care să-i ofere demersului nostru o arie de concretețe mai ridicată: astfel, unul dintre acestea urmărește modul cum pot membrii unei echipe să devină mai responsabilizați de tipul propriu de interrelaționare în cadrul echipei; este important pentru educatori ca elevii/studenții să primească fiecare o fișă pe care să consemneze
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
1) Deliberarea. Orice acțiune presupune o planificare cu posibilități de alegere și dimensiuni decizionale. 2) Explicitarea. Această regulă este continuarea normei a cincea din cazul regulilor divergente. Pentru a putea exprima celorlalți ideile tale, acestea trebuie să posede mai întâi concretețe, coerență și claritate în mintea ta. 3) Evitarea unei premature „închideri”. Înainte de a ajunge la o decizie, fii sigur că ai luat în calcul numărul maxim de posibilități, acordă-ți un timp suplimentar pentru a te juca cu ideile neobișnuite
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
privată este baza comportamentului moral. Iată ce spune autorul citat: ,,Filosoful german Hegel consideră că proprietatea privată este necesară comportamentului moral. Fără a deține în posesie o parte tangibilă a lumii din care facem parte, nimeni nu ar putea da concretețe valorilor sale, aducându-le la stadiul de existență. În termeni hegelieni, pentru a obiectiva o intenție aflată la stadiul de idee, pentru a trece de la nivelul stărilor mentale la cel al existenței fizice, pentru a materializa valorile la nivelul evoluției
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
vedere al psihanalizei, conjuncția vis-operă nu trebuie să surprindă pe nimeni, din moment ce ambele transpun anumite dorințe care, în viața cotidiană, sunt refulate de varii constrângeri sociale sau deziderate morale. Acel "cifru al existenței", prin care Doubrovsky definea visul, își relevă concretețea în anumite aspecte ale creației. În plus, C.G. Jung explică de ce o persoană oarecare este capabilă să realizeze dacă visul său este unul important sau de neglijat: "Dar de unde știe cineva dacă visul său este "mare" sau "minor"? Știe în virtutea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
galeria "duelgiilor incurabili" (Nicolae Manolescu) împrumută fizionomia și modul de a se manifesta al acestui animal fabulos, șarpele, care, înainte de a-și devora prada, o imobilizează cu privirile. Impresia de zoomorfism este totală, iar visul infernal al autorului își dovedește concretețea. Să mai adăugăm, în sprijinul acestei ipoteze, că Ștefan Gheorghidiu pune răbufnirea verbală pe seama sufletului său invadat de o "musteală otrăvită". O dată declanșat războiul, eroul percepe întreg arsenalul pus în mișcare în slujba zeului Ares ca pe o uriașă reptilă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
tare duce dorul vieții"? Spiritul, ca să nu mai lungim vorba, ni se înfățișează, și nu numai în admirabila poezie a lui Eminescu, mereu însetat de real și fermecat de pricăjitele noastre avuții. Da, atracția gravitațională e dublă și perfect cumpănită: concretețea jinduiește după gândire, iar duhul e nesățios de cuprinsul multiform al materiei... Interpretarea Luceafărului se cade să fie făcută mai cu nepărtinire și părăsind teza sumară și greșită cum că numai trupul e solicitat de alte trupuri ori de pneumă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
influențat în creație de cele două mituri fundamentale românești: Miorița și Meșterul Manole. Să mai adăugăm că modul de gândire mitomorfic este imanent spiritului uman, din moment ce arhetipurile și mitemele dovedesc o neobișnuită rezistență și longevitate. Mitul Meșterului Manole își dovedește concretețea doar în Patul lui Procust , afirmația noastră nefiind o simplă constatare. Romanul, mai mult decât alte specii, generează drame și tensiuni ce țin atât de conștiință cât și de existența umană, însă la capătul acestora se va întrezări mereu o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și cea mai simplă definiție a arhetipului lui Jung; toate miturile și poveștile din literatura universală cuprind teme de largă răspândire ce se perpetuează și răzbat pretutindeni. Luând aspectul unor fantezii, vise și obsesii, reprezentările arhetipale dobândesc o aureolă de concretețe în registrul imaginar al scriitorilor. Într-o abordare comparatistă, forma, ca mijloc de "exprimare" a arhetipului, rămâne aceeași. Conținutul e greu reprezentabil și are un aspect difuz, nebulos. Poate că acest amănunt l-a avut în vedere și Northrop Frye
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în paginile acestuia. Așadar, la confluență de poetici, influențe filosofice, culturale diverse, nerăbdător de a-și realiza Opera intenționată, Creatorul fundamentează prin adaus, de facturi diferite, un text de fundal al sacrului, iar nota de subsol, cadrul profanului, de o concretețe parcă perceptibilă o "margine", metonimic vorbind face posibilă, precum planul unei "ferestre", reprezentarea unei lumi tridimensionale. Se pot decupa "fragmente de realitate" conform acerbei dorințe a scriitorului de a proba autenticitate în scriitura sa. La rândul lor, "tăieturile" încastrate (avem
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
se prezintă cititorului în succesiunea textului și nu în simultaneitatea datului pictural. El este analitic înainte de a fi sintetic, și nu invers, cum se întâmpla cu modelul lui plastic (mult mai apropiat de datul real, cu care <<împarte>> ceva din concretețea visată de reprezentarea literară). Sugestiile pe care pictura le suscită, portretul literar trebuie să le exprime." (s. a.) Totuși, și în această valoroasă contribuție critică, se admite că "înrudirea" cu artele plastice un este hazardată "Procedeul, recomandat de Autor în romanul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în apropierea discursului de realizarea imaginii..." (s. n.) Ibidem. Autoarea volumului folosește, de altfel, frecvent termeni din câmpul semantic al vizualului ("crochiu", "schiță", "șarjă", "imagine", "tablou", "privitor") și este de acord că "schițele abstracte (...) își manifestă calitatea de reprezentare" prin "iluzia concreteții" și efortul de a reconstitui "date palpabile" Cf. L. Petrescu, op. cit., p. 147 331 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 14 332 Idem, p. 20 333 Idem, p. 25 334 Idem, p 27 335 Idem, p. 32 336
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Undeva el spune că „geometria de aer te poate scăpa de oamenii amenințători”. Ca atare, își construiește un spațiu propriu, fapt cu pregnanță sensibil mai cu seamă în primul volum de jurnal, Ocheanul întors (1977), unde, deși dă o mare concretețe lumii cu care vine în contact ca profesor stagiar într-un sat transilvănean, se închide de fapt într-un univers de senzații plastice și de trăiri livrești. Cum observă Mihai Dinu Gheorghiu, P. ține realul la o distanță protocolară. Totuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
umanului în cadrul subiectelor cercetării. Sensibilă la grupuri și la reprezentările lor, istoria vieții de zi cu zi s-a dezinteresat tot mai mult de indivizi și de existența acestora. Intens preocupată de abstracte tendențialități, antropologia cotidianului a ajuns să ignore concretețea trăirilor subiective. De aici, de la această carență și din necesitatea de a o remedia a decurs cea de-a treia (și, deocamdată, ultima) reconfigurare epistemologică a istoriei cotidianului, care ar putea fi definită, sintetic, drept o întoarcere la subiect, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
timp, Cioran notează că „nimic nu mi-a dat vreodată senzația de realitate pe care mi-o dă un copac” (III, 385), suntem tentați să credem că această senzație de realitate nu-i decât împlinirea absolută a irealității lumii. Așa cum concretețea propriului chip răsfrânt în oglindă proiecta în ireal, la fel, asumarea irealului generează forme palpabile, deci lume. „Să-mi inventez un soi de prezent” (III, 172), își spune într-un loc. Or, prezentul, în concretețea lui, i se refuză lui
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
absolută a irealității lumii. Așa cum concretețea propriului chip răsfrânt în oglindă proiecta în ireal, la fel, asumarea irealului generează forme palpabile, deci lume. „Să-mi inventez un soi de prezent” (III, 172), își spune într-un loc. Or, prezentul, în concretețea lui, i se refuză lui Cioran, iar el, compensativ, găsește un soi de beatitudine tocmai în absența oricărei dorințe și în proiectarea ca prezență a irealului. Întors în lume, irealul este salvat. La polul opus beatitudinii, durerea, de asemenea, poate
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mediocru, retoric” (p.152), Emilian ar vrea să ridice un nou București ,,tânăr, alb, viril, pur” (p.151), moartea este ,,singura, una, unica îmbrățișare de mamă” (p.208) etc. Scriitorul își satisface astfel apetitul descriptiv urmând mereu linia contrastului dintre concretețe și abstracțiune. Stilul lui Eliade este comparabil, din acest punct de vedere, cu cel al lui Mateiu Caragiale care, în romanul său Craii de Curtea veche, utilizează frecvent enumerațiile de câte trei adjective. Uneori seriile sunt alcătuite din adjective cu
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
să mă ierți, dar nu vreau să-ți ascund nici o nuanță din vulgaritatea mea prețioasă.)” - p.90. Lipsesc din povestirea lui Hasnaș acele fraze cu nuanță de generalitate. Orice concluzie eventuală desprinsă în urma rememorării nu reușește să se despartă de concretețea întâmplărilor. Există totuși două sau trei încercări de momente meditative, lipsite însă de consistența observațiilor lui Mavrodin: Dacă te preocupă foarte mult un lucru, cred că nici nu ai timp să-ți dai seama că îmbătrânești [...]. Un bărbat nu se
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
care îl propune Hartshorne are un aspect abstract, dar și un aspect concret: Dumnezeu ca și ființă abstractă este necesar dar ca și ființă concretă nu este. În mod necesar, Dumnezeu trebuie să aibă un aspect concret al exemplificării, deși concretețea particulară este contingentă 389. Argumentul propus de Hartshorne este valid și acest lucru este recunoscut și de alți filosofi. Problema rămasă vizează premisele argumentului care sunt considerate cel puțin "controversate"390. Perspectiva neoclasică de concepere a lui Dumnezeu oferă postulatul
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
raportată nu numai la realizările majorității colegilor de generație, dar și la potențialul lui de învățare, specific, deosebit. Pe această cale, obiectivele disciplinelor școlare, cuprinse în diverse arii curriculare, pot fi adaptate la elev prin gradarea solicitărilor pe niveluri de concretețe, complexitate, noutate și asigurare a parcurgerii treptelor în ritm personal și cu metode adecvate. O formulă eficientă de evaluare în condițiile educației din școala incluzivă constă în evaluarea dialogată, participativă, consensuală, un proces în care sunt negociate și aduse la
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
controlul educatorului (identificarea precoce a predispozițiilor și a dificultăților de învățare, strategiile și metodele didactice utilizate, organizarea procesului de învățământ, valorificarea eficientă a timpului alocat învățării, selecția și prezentarea sarcinilor de învățare etc.). Perspectiva formal‑procedurală are un caracter de concretețe și pragmatism accentuat, bazată în cele mai multe cazuri pe aplicarea unor algoritmi sau a unor pași de intervenție care se adaptează în raport cu tipul, stadiul și anvergura dificultăților de învățare, precum și cu personalitatea copilului. Pentru exemplificare, în cazul dificultăților de învățare a
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
trei orizonturi pe care le-am numit mai devreme: orizontul interpretului, orizontul alterității și orizontul interpretării. Asta deoarece În oricare ai Încerca să rămâi sau din oricare ai Încerca să le gândești pe celelalte greșești, pentru că aplici o perspectivă, o concretețe mai mare, o plenitudine mai mare pe care o acorzi anumitor lucruri, fie că e vorba de ontologic, de scriitură, de un discurs, de idei sau de orice altceva. Nu poți rămâne În nici una dintre cele trei și ele nu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sinucis destul de repede. Toate posibilitățile iscusite nu mai au timp să se lase descoperite, să-mi ofere ajutorul, să împlinească cu mine o imposibilitate. (Mai trage un gât din sticlă) Și apoi a apărut Grollfeuer, ginecologul, ginecologul și psihologul, o concretețe convingătoare, și pe deasupra un ascuns cavaler al crucii, o stare de istovire alături de latura proprie a sine-ului meu, propria înnoptare a proastei dispoziții de sine... dezgustător. Trebuie să vâr încă o dată cuțitul în tipul ăsta de condiție mijlocie... Se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cristalizează pe o dimensiune elegiacă, preluând cadențe și asimilând rezonanțe din poezia lui G. Bacovia, Tudor Arghezi, V. Voiculescu, Ion Minulescu, Ion Pillat. În Premise, de pildă, un poem elocvent în privința schimbărilor de gestică și atitudine lirică, imaginile câștigă în concretețe și pregnanță plastică, incantația dobândește mai multă vigoare: „De la o vreme-n gânduri mi-i tot mai vânt și seară. / De unde vii, tu, toamnă, în zdrențe, și ce vrei? Cu greieri și cu stele suspină-n călimară / rugina ta de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290693_a_292022]
-
trimite spre o ipostază perenă a idealului feminin, dincolo de timp și spațiu, tot un fel de a concentra în principiul feminin atracția periculoasă cu propensiunea angelicului. (Vezi, de exemplu, oarecum apropiat, și comentariul Oanei Simona Zaharia, de la p. 60, în legătură cu concretețea pe care angelicul o dobândește în universul boccaccian, univers al lui dicere, totuși). În perimetrul schemei conceptuale contrastive - pe care-o instituie doctoranda ca operațională în analiza sa - se pot înscrie, cum autoarea însăși precizează, „o diversitate uimitoare de personaje
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]