13,648 matches
-
afunzi în explicații, totul se reduce la: Ibis ad crucem! Sentința, în cazul de față, pare a fi fost reținută, totuși, și în scris, lapidar dar semnificativ pe tăblița (titulus) care, potrivit Evangheliilor, a fost plasată pe cruce, deasupra capului condamnatului. Titulus Într-adevăr, potrivit regulilor procesuale ale timpului, după pronunțarea sentinței, Pilat a dispus ca pe cruce să se monteze o tăbliță, un titulus, pe care să se scrie numele condamnatului și vina, motivul condamnării la moarte, causa poenae, prin
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
potrivit Evangheliilor, a fost plasată pe cruce, deasupra capului condamnatului. Titulus Într-adevăr, potrivit regulilor procesuale ale timpului, după pronunțarea sentinței, Pilat a dispus ca pe cruce să se monteze o tăbliță, un titulus, pe care să se scrie numele condamnatului și vina, motivul condamnării la moarte, causa poenae, prin crucificare. Textul - scris în trei limbi: latină, ebraică (mai precis aramaică) și greacă - a parvenit sub patru forme, aproape identice: „Iisus Nazarineanul, împăratul iudeilor” (cel care s-a impus, INRI - Iisus
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
zis „Eu sunt regele Iudeilor”, răspunzând: „Ce am scris, am scris!”. Sentința se pronunța de judecător (prefectul provinciei) prin cuvintele „Ibis in crucem” și cu aceasta judecarea era încheiată și se trecea la executarea pedepsei. Acest titulus era purtat în fața condamnatului în timp ce era escortat spre locul supliciului sau agățat de gâtul acestuia. Apoi, când se ridica crucea, la mijloc pe patibulum-ul acesteia, deasupra capului răstignitului se fixa tăblița. Așa cum s-a remarcat, expresia „rege al iudeilor” trădează o origine exterioară iudaismului
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
și mai îngrozitor (Împotriva lui Verres, 2, 5, 165), iar Fl. Josephus o situa dincolo de limitele suportabilității umane. Execuția se îmbina cu tortura, degradarea cu batjocura și devenea suprema umilință a unei ființe umane, iar totul genera suferințe inimaginabile pentru condamnat, care avea o singură și ultimă eliberare, prin moarte, pe care ajungea astfel să și-o dorească. Nu întâmplător, Seneca se întreba probabil cu spaimă: „Merită să atârni pe furcă (a crucii) cu brațele desfăcute și trupul numai răni, cu
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
de păsările răpitoare și animalele carnivore, lucru inadmisibil mai ales pentru evrei, din punct de vedere religios. Procedural, flagelarea preceda crucificarea, probabil pentru ca spatele lacerat al crucificatului să-i facă și mai dureros contactul cu lemnul. Alte mărturii arată că condamnatul nu purta o cruce, ci o grindă, care era fixată apoi pe orizontală pe un stâlp de lemn deja instalat la locul supliciului. Condamnatul era legat sau bătut în cuie (sau amândouă) de grindă, apoi era ridicat la stâlpul vertical
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
lacerat al crucificatului să-i facă și mai dureros contactul cu lemnul. Alte mărturii arată că condamnatul nu purta o cruce, ci o grindă, care era fixată apoi pe orizontală pe un stâlp de lemn deja instalat la locul supliciului. Condamnatul era legat sau bătut în cuie (sau amândouă) de grindă, apoi era ridicat la stâlpul vertical, în așa fel încât să nu mai atingă solul. Erau, oare, și picioarele bătute în cuie? În 1968, la nord de Ierusalim, s-au
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
Ioan (19,31) povestește, de asemenea, că Sinedriul cerea să nu se lase răstigniții pe cruce pe durata zilei Sabatului și nici să li se zdrobească picioarele. Alte surse ne informează că, pentru a pune capăt supliciului, se zdrobeau picioarele condamnaților care, lipsiți de acest mijloc de sprijin, se sufocau mai repede. Iisus, fiind deja mort, nu a mai fost nevoie ca soldații să-i zdrobească oasele picioarelor. Această relatare, care ne pare unică și pe care am văzut-o de
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
prezintă ca pe o oroare cotidiană a justiției penale romane. Evangheliile abundă în aceste detalii, coroborate, cu alte surse, care demonstrează că se bazează pe o realitate concretă, poate, câteodată, chiar banală. În cazul de față, imediat după pronunțarea sentinței, condamnatul Iisus a fost preluat de gărzi și pregătit pentru execuție; mai întâi a fost transferat din pretoriu, unde ascultase sentința în curtea interioară pietruită - Lithostrotos - denumită în aramaică Gabbata, apoi i s-a scos mantia de purpură. Flagelarea a avut
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
cercetările de o noapte și o zi - 24 de ore încontinuu. Pe corpul plin de răni sângerânde, pe care se așezau insectele însetate i-au fost puse veșmintele - tunica, cu cingătoare de piele și robă - nu din grijă pentru suferințele condamnatului, ci din simplă precauție de a nu afecta sensibilitatea populației Ierusalimului la vederea, pe străzi, a unui trup gol, desfigurat. Plutonul de execuție a fost format, conform obiceiului și regulilor romane, dintr-o grupă de patru soldați (quaternion), dintre care
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
indiferența se generalizase. Să nu uităm, de altfel, că partizanii lui Iisus se aflau mai ales în mediul rural, în Galileea nu în Iudeea, iar apropiindu-se ajunul Pesahului toată lumea era ocupată cu pregătirile aferente celebrării evenimentului. În aceste condiții, condamnatul părăsește locul de judecată, palatul lui Irod, împreună cu ceilalți doi condamnați din acea zi, purtând patibulum (bârna orizontală a crucii) în spate, care, pe Golgota , la locul execuției finale, va fi legată de stâlpul vertical (stipes) înfipt permanent în pământ
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
înfipt permanent în pământ. De gât purta tăblița (titulus) ce arăta motivul condamnării sale, care apoi a fost fixată în partea de sus a crucii. Un soldat aducea cu sine uneltele necesare pentru efectuarea răstignirii: piroane (câte 3 pentru fiecare condamnat), ciocane, sfori, furci pentru a ridica patibulul, alte obiecte precum buretele (menționat în trei evanghelii: după Marcu, Matei și Ioan). Iisus este atât de slăbit, încât nu poate să-și poarte crucea, astfel că pentru a îndeplini această operațiune degradantă
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
cel de aggareno, un verb grec de origine persană, ca înseamnă „a sili pe cineva să facă o muncă grea (o corvoadă)”. Prin folosirea sa, cei doi evangheliști subliniază că era normal să rechiziționeze pe cineva pentru a ajuta un condamnat să-și poarte crucea. Acest termen tehnic rarisim trimite, totodată, la impozitul în muncă, corvoada și, de asemenea, la deplasarea oficială a înaltului funcționar care poate obliga un trecător să-i ducă bagajele (Matei 5, 41), cu alte cuvinte și
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
pronunțarea sentinței ar fi avut loc „cam la al șaselea ceas” (spre prânz), crucificarea a început în jurul orei 13,00, iar agonia prelungește momentul la care survine moartea până la ora 15,00. Conform unui obicei, înainte de răstignire, soldații romani permiteau condamnaților să primească și să consume băuturi tari, care aveau un efect anestezic și le permiteau să suporte mai ușor durerile crucificării. Astfel, lui Iisus i s-a dat să bea vin amestecat cu smirnă (după Marcu, 15, 23), ori vin
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
mult mai repede decât în alte cazuri (care durau ore sau chiar zile în șir!); faptul, confirmat de centurion, îl miră pe Pilat (Marcu, 15, 44). Într-adevăr, agonia durează în acest tip de supliciu mai multe ore; în fapt, condamnatul moare prin asfixiere, întrucât poziția brațelor îl împiedică să respire, fără a face un efort cu picioarele de a se ridica: or, acest efort antrenează o asemenea durere încât condamnatul renunță. Între necesitatea de a respira și imposibilitatea de a
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
în acest tip de supliciu mai multe ore; în fapt, condamnatul moare prin asfixiere, întrucât poziția brațelor îl împiedică să respire, fără a face un efort cu picioarele de a se ridica: or, acest efort antrenează o asemenea durere încât condamnatul renunță. Între necesitatea de a respira și imposibilitatea de a o face survine, în câteva ore, asfixia care generează moartea. Pentru a scurta supliciul, romanii aveau obiceiul de a zdrobi gambele condamnaților, împiedicându-i astfel să respire (ceea ce le grăbea
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
or, acest efort antrenează o asemenea durere încât condamnatul renunță. Între necesitatea de a respira și imposibilitatea de a o face survine, în câteva ore, asfixia care generează moartea. Pentru a scurta supliciul, romanii aveau obiceiul de a zdrobi gambele condamnaților, împiedicându-i astfel să respire (ceea ce le grăbea moartea) și curmându-le suferințele. Nu a fost cazul pentru Iisus, care a murit repede. Centurionul care îl păzea l-a împuns cu lancea în inimă, efectuată cu dexteritatea soldatului instruit, în urma
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
mult timp din cauza erorii legate de data nașterii sale, fixată la anul 0, când, în realitate s-a născut înainte de -4, momentul morții lui Irod cel Mare). După crucificare, soldații asigură paza locului execuției, iar bunurile (respectiv, cu precădere, veșmintele condamnaților) sunt împărțite între ei (în cazul lui Iisus fiind trase la sorți în acest scop). După constatarea morții, cadavrele erau lăsate spre degradare, sub acțiunea păsărilor, animalelor sau chiar a intemperiilor. În orice caz, Tacit arată că asemenea condamnați la
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
veșmintele condamnaților) sunt împărțite între ei (în cazul lui Iisus fiind trase la sorți în acest scop). După constatarea morții, cadavrele erau lăsate spre degradare, sub acțiunea păsărilor, animalelor sau chiar a intemperiilor. În orice caz, Tacit arată că asemenea condamnați la moarte și executați prin crucificare erau deposedați de bunuri și le era interzisă înmormântarea (Anale 6, 29). Această practică romană intra în evidentă contradicție cu regulile evreiești, potrivit cărora „Trupul lui să nu rămână peste noapte spânzurat de copac
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
Termenul de agonie nu semnifică aici sensul ultimei lupte, care abandonează corpul zbaterii anunțate a morții, ci mai ales angoasa extremă. Iisus trăiește această ultimă noapte a vieții sale terestre, cea de joi spre vinerea mare, drept „ultima noapte a condamnaților la moarte”, chiar dacă judecata nu avusese loc, dar decizia fusese deja luată. Înconjurat de măslini, starea de angoasă ajunge la paroxism și chiar dacă nu a cedat tentațiilor acesteia, i-a cunoscut din plin efectele. Nimeni nu-i răspunde; ora misterioasă
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
în această afacere tipic evreiască și să creadă în nevinovăția și soluția punerii în libertate a lui Iisus. Astfel, căutând un nou pretext în acest sens, ajunge să uzeze de obiceiul care îi permitea, cu ocazia Pesahului, să grațieze un condamnat. Inspirat de soția sa, căreia, în vis, îi apăruse un semn prevestitor să nu se atingă de acest nevinovat, el decide să ceară mulțimii să aleagă între Baraba și Iisus. Unii istorici au contestat însă episodul, respectiv dreptul de grațiere
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
Procesul lui Iisus din Nazaret este un proces capital pentru istoria omenirii. Pentru credincioși, el deschide calea mântuirii; în urma suferințelor îndurate, Iisus devine prototipul însuși al condamnatului nevinovat, judecata sa, simbolul erorii judiciare, iar apelul la „proces” într-o lumea guvernată de legea talionului stabilește „matricea” judiciară al civilizației occidentale actuale. Într-adevăr, în urmă cu 1981 de ani, vineri 7 aprilie 30 î.Hr., se judeca, în
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus () [Corola-journal/Journalistic/26693_a_28018]
-
comuniste, doamna Elisabeta Kastel, astăzi în vârstă de 85 de ani. Destinul ei este asemănător cu al altor victime ale regimului comunist. A făcut parte din grupul (care-l cuprindea și pe Vladimir Ghika) al celor arestați de comuniști și condamnați „pentru crimă de înaltă trădare în favoarea Vaticanului, respectiv pentru complicitate la această crimă”. Elisabeta Kastel era pe atunci studentă la medicină: „Arestarea s-a produs pe stradă, pe 17 noiembrie 1952. Lizica, cum i se spunea Elisabetei Kastel, se întorcea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2681_a_4006]
-
cu 48,9% a numărului de persoane condamnate, față de anul precedent, când instanțele de judecată au dispus condamnarea a 454 persoane. De altfel, în 2009 au fost constatate cele mai multe astfel de condamnări din 2001 și până la sfârșitul perioadei analizate. Numărul condamnaților pentru consum a crescut cu 50% față de 2008 În ceea ce privește deținerea în vederea consumului, faptă prevăzută la art. 4 din Legea nr. 143/2000, în anul 2009, au fost condamnate de către instanțele de judecată 78 persoane (75 bărbați, 3 femei), cu 81
Unu din 10 elevi de clasa a XII-a a consumat droguri. Numărul condamnărilor printre consumatori, cel mai mare din 2001 () [Corola-journal/Journalistic/27694_a_29019]
-
Tratat de alianță între România și Austro-Ungaria 1905 - S-a născut într-o familie de evrei, Elias Canetti, scriitor de limba germană originar din Bulgaria, stabilit în Anglia, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1981. ("Masă și putere"; "Condamnații") (m. 14 august 1994) 1909 - Francezul Louis Blériot realizează prima traversare a Canalului Mânecii cu avionul 1917 - Olandeza Margaretha Geertruida Zelle, cunoscută sub numele de Mata Hari, găsită vinovată de spionaj în favoarea Germaniei în timpul Primului Război Mondial, a fost condamnată la moarte. A
Semnificaţii istorice pentru 25 iulie () [Corola-journal/Journalistic/22278_a_23603]
-
deținuților, majoritatea foști conducători în guvernele burghezo-moșierești și în conducerile PNȚ și PNL, aceștia decedând "în urma unui proces lent, dar eficace", se arată în sesizarea instanței. "Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaților prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreționar și abuziv, condițiile de detenție inumane, relele tratamente, bătaia și alte violențe, ignorarea adreselor și sesizărilor formulate de către deținuți erau tot atâtea acțiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate
Torționarul Vișinescu, trimis în judecată. Premieră în România by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/22541_a_23866]