403 matches
-
fălticenene. 277 „Vorba multă” de care vorbește prof. Mircea V. Pienescu, era necesară, pentru că colaboratorii la volumul amintit trimeteau greu articolele, iar editurile „pasau” manuscrisul una către alta, fiind evident că nu aveau de gând să-l tipărească, deși mulți condeieri erau scriitori consacrați, iar materialele erau de istorie literară, demnă să intereseze Întreaga țară. 781 autori cu noroc. Eu nu am avut niciodată noroc. Tot ce am realizat a fost rodul muncii grele și a luptei. Acuma nu mai pot
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Iacob Tatos. Unchi al scriitorului și pictorului Teodor Tatos. 288 Cerusem lui Mircea V. Pienescu autobiografia, pentru a o depune la Fondul documentar al „Galeriei”. Fostul asistent al lui Virgil Madgearu la Academia de Înalte Studii Comerciale era și un condeier de talent, care a publicat mult În presa vremii, iar În arhiva personală avea numeroase manuscrise - romane, povestiri etc. Din păcate, deși trimisă recomandat, autobiografia cu pricina a stârnit curiozitatea unor poștași care au semnat de primire În locul meu și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de experiență În cultivarea relațiilor, de care depinde Însăși Îmbogățirea colecțiilor și bunul renume al instituției. Sunt convins că am intervenit la „Galerie” și am cerut să se trimită adresa de confirmare. Ca fiu al Fălticenilor omul de știință și condeierul talentat nu merita această desconsiderare din partea unora pe care nu „Herz”-ul lui Vasile Ciurea, ci hazardul i-a făcut muzeografi! 799 37 București, 4/II.1976 Dragă Eugen, Starea sănătății mele nu mi-a permis să-ți răspund mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
397 E vorba de volumul O femeie și o picătură de Întunerec, cuprinzând un grupaj de nuvele bine scrise de Teodor Tatos și apărute În perioada interbelică. Pe lângă preocupările de pictor - cu rezultate evidente -, Teodor Tatos era și un remarcabil condeier, remarcat de Octavian Goga, care a vrut să-l ia colaborator la București, la „Țara noastră”. Fălticeneanul romantic, visător, a rămas În orașul natal până la moarte, ca și Vasile Ciurea, sau Aurel George Stino, al căror destin - pe planul Împlinirilor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de ape minerale, În tinerețea sa, În județul Botoșani. știind locul, l-a semnalat ziarului „Clopotul”, În speranța că forurile interesate, vor iniția cercetările cuvenite, pentru a le pune În valoare. 433 Prieten al lui Teodor Tatos; cadru didactic și condeier. 434 În ziarul ieșean „Lumea”, În perioada 1930-1934 au apărut o serie de articole și foiletoane ale pictorului și scriitorului fălticenean. Am manifestat interes pentru aceste materiale. 878 fie prea multă zăpadă), 26 DEC. 1970. 33 C.P. Fălticeni, 10 ian
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
se pare - de Teodor Tatos În perioada interbelică. 448 Gheorghe Cazaban. În vacanțele sale fălticenene, era găzduit la d-na Veronica Anastasiu, cu care se Înrudea: scriitorul Alexandru Cazaban, rudă cu Cazabanii, era frate cu mama sculptorului Ion Irimescu. Iscusitul condeier a fost oaspete frecvent al orașului, unde venea să-și vadă sora, sau pe vărul său, inginerul Ludovic Cazaban (tatăl artistului). 449 Aluzie la volumul de schițe O femeie și o picătură de Întuneric, publicat de Teodor Tatos În perioada
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la d. Gafița ca să știu ce ton să abordez. Cu cele mai bune urări pentru cei dragi ai matale și pentru mata. V. Tempeanu P.S. D-na matale sunt sigur că știe numele de botez al Tempeanu și datorită priceperii condeierului Mihail șerban, care a știut să atragă colaboratori remarcabili. Acestuia din urmă, prietenul din copilărie de pe Ulița Rădășenilor i-a fost de folos, pentru o muncă de alergătură... 952 profesorului Todicescu 590, care a funcționat la liceul „Gane” (pe atunci
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Sunt convins că este destinată unui deosebit interes de editură 689. Aș dori din tot sufletul să vadă lumina tiparului „dacic”690, chiar pentru că ar constitui o mărturie În plus și un adaos prețios la panteonul fălticenean al cărturarilor și condeierilor de seamă, numit Eugen Dimitriu; fiu al acestor locuri, În care s-au petrecut, după cum rezultă din carte 691, 689 Imediat după susținerea acestei lucrări de atestare la București, Consiliul Culturii mi-a propus publicarea, cu condiția să ordonez personalitățile
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
procedăm. În privința „Amintirilor fălticenene”711 este un gând al meu mai vechi. Dl. ștefan Sorin Gorovei a discutat cu mine și i-am scris mai mult În această privință. Cunoscând importanța care se acordă memorialisticii, mam gândit că mai mulți condeieri fălticeneni ar putea colabora. Aveți bunăoară acolo, afară de urmașii Gorovei, câțiva entuziaști (dnii prof. Popa (Ă) dna Apetroaei - folcloristă); l-am invitat și a primit cu plăcere Dl. Tempeanu, mă gândeam să l invităm și pe H. Lovinescu. 710 Muzeul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
el publică, în chiar anul debutului în presă, și cel dintâi volum de versuri - Câteva ore de colegiu (1846). Se întâlnesc aici reflexe ale lecturilor din Byron, Lamartine, Musset, Hugo, fructificate având în față și modelul poeziei lui Heliade. Tânărul condeier versifică, într-o manieră pretențioasă, cu o sentențiozitate greoaie, multe dintre motivele romantice consacrate, cum va face și în Arpa română (1852), Lyra (1858) ș.a. Poemul epitalamic Florica (1847), având ambiția transpunerii unei iubiri ideale, este o superficială proză rimată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
Zaharia (secretar general de redacție)3. Așadar figuri noi, nume noi, o nouă direcție culturală pe care Eugen Barbu a imprimat-o revistei, o reconsiderare temeinică a unor concepte, valori, idei și personalități literare, un sprijin total, necondiționat pentru tinerii condeieri și, nu în ultimul rând, un curaj debordant care a câștigat admirația tuturor oamenilor de spirit, deschiși din acea epocă. Odată cu declanșarea unor polemici literare în paginile Luceafărului, Eugen Barbu și-a căpătat o imagine de scriitor incomod, un destabilizator
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
neloiale venite dinspre anumiți confrați literari și asalturile gazetărești, chiar fizice, declanșate asupra colaboratorilor săi apropiați. În viziunea romancierului, oamenii care au asudat alături de el la conceperea unor frumoase și interesante pagini literare, cei care au făcut posibilă apariția tinerilor condeieri în coloanele Luceafărului nu puteau fi puși la zid de către adversarii revistei, întrucât: "Aceștia muncesc de ani de zile și au avut rolul "destructiv" de a fi promovat în paginile revistei incriminate poeți ca Ion Gheorghe, Ion Alexandru, Marin Sorescu
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
atâtea polemici literare în anii tinereților sale16. "Ai crezut că nu mai am dinți, tovarășe Barbu"17, i-ar fi spus experimentatul polemist mai tânărului său confrate literar. Nicolae Breban, cel mai înveterat adversar al lui Eugen Barbu dintre tinerii condeieri, afirmă că, sprijinit de Eugen Jebeleanu și Marin Preda, dezlănțuise bătălia împotriva redactorului-șef de la Luceafărul încă din 196518. El confirmă spusele lui Ovid S. Crohmălniceanu prin accentuarea importanței atragerii lui Zaharia Stancu în melanjul antibarbist, episod decisiv al luptei
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
segmentul profesional căruia îi aparțin, sau dincolo de el, spre discipline înrudite sau nu. Din acest punct de vedere, profesorul Gheorghe MUSTAȚĂ este și rămâne un caz aparte de intelectual rasat, polivalent, cu cultura pluridisciplinară și interdisciplinară dedublată de vocația de condeier, bun mânuitor al slovei, a structurilor de frază. Mai în glumă, mai în serios, dincolo de talentul de a scrie, elegant, academic, legat și întotdeauna bine documentat, sărbătoritul a avut/are și o altă fațetă a interesului de bun condeier, fiind
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
de condeier, bun mânuitor al slovei, a structurilor de frază. Mai în glumă, mai în serios, dincolo de talentul de a scrie, elegant, academic, legat și întotdeauna bine documentat, sărbătoritul a avut/are și o altă fațetă a interesului de bun condeier, fiind un desenator de excepție în redarea secretelor lumii animale, dar perfecționat până la artă, calitate cu care a făcut excelente eseuri științifice, dar mai ales cu care și-a impresionat studențimea care s-a școlit în preajma domniei sale. Lumea de astăzi
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
titluri singulare În diverse reviste. În rând cu marii Înaintași, N. Cornățeanu a fost un foarte activ publicist În revistele de specialitate și prin conferințe la radio. Încă din primii ani de activitate a fost unul dintre cei mai valoroși condeieri de la «Viața agricolă», «Pagini agrare și sociale», «Casa noastră» și altele. A Întocmit cronici de informare științifică, recenzii, articole, numeroase materiale privind economia agrară și contabilitatea. Considerăm interesant să enumerăm câteva titluri din cele peste 200 de materiale publicate În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
a lui Fl. Gheorghiță despre OZN-uri, după care urma cea a lui Grigore, cu un titlu la fel de... astral, "Steaua de vineri", urmată de câteva SF-uri. A ținut. Cartea a apărut, astfel anticipându-se cu 10 de ani întoarcerea condeierilor basarabeni la izvorul limbii române! Pe copertă, Nichita Stănescu scria: Grigore Vieru este un mare și adevărat poet (...) Cartea lui de inimă pulsează și influențează versul plin de dor, de curata și pura lui poezie." S-a întâmplat să fim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
bunului gust sunt foarte călcate, ceea ce face ca poeziile sale să nu fie gustate și mulți cetitori să nu vază într-însele altă poezie decât pretenția de a le și numi așa." Am putea continua, citând opinii similare datorate altor condeieri ale căror nume astăzi nu ne mai spun nimic. Dar iată-l pe onorabilul Take Ionescu; sub pseudonim, publica, tot în 1875, o satiră-farsă în cuprinsul căreia își imagina receptarea lui Eminescu în anul... 3000: "Poet în suflet, dar fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
orașul culturii", pe firul documentelor îl vedem și-n postura de îndrumător al vieții literare din provincie, unde taie și spânzură în virtutea funcției strict administrative. Uniunea Scriitorilor, solicitată să intervină pentru procurarea a 30 de grame de Streptomicină necesare unui condeier ieșean bolnav de TBC, răspundea sec și, totodată, mustrător, că "nu se poate obține de la Minister (al sănătății, n.n.) Streptomicină pentru provincie"s-o fi întronat egalitatea, dar nu pentru căței! Cei din afara Capitalei urmând să se bată singuri, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
noi gratuit și insinuant, iar autorul său, un trambulinist insolent, care intenționează să se îngrașe din propriile-i gunoaie literare (...) Recomandăm a analiza cazul și a încredința autorului spălarea, eventual, a podelelor redacționale". În paginile revistei ("Iașul Nou", "Iașul Literar"), condeierii localnici își turnau însă cenușă în cap, mulțumind din inimă partidului pentru prețioasele îndrumări. Iar când Ileana Vrancea cere imperativ (în "Scânteia") "să se deschidă ferestrele, ca să pătrundă aer proaspăt în redacție", consecința a fost una singură: oameni dați afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Până și cel mai banal tabel, considerat, probabil, anexă a anexelor, are ce-ți spune de pildă, Lista scriitorilor distinși cu titlul de "Laureat al Premiului de Stat" în perioada 1949-1963, un simplu tabel cu 72 de nume ale unor condeieri de mult trecuți la cele veșnice. "Premiul de Stat", repede desființat de Ceaușescu, încununa, teoretic, cele mai reprezentative creații românești din toate domeniile. Valoric, oscila între 50.000 lei și 20.000 lei, în funcție de clasa premiului, într-o vreme în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
idee răspicat formulată. Ceea ce nu-i chiar simplu. Mai comod e să-negrești postate de hârtie: până la urmă, tot s-o nimeri să comunici câte ceva evident, dacă găsești cititorul răbdător să caute acul în carul cu fân. Doar ici-colo, câte un condeier de modă veche (?) mai cutează proba de concentrare și exactitate proprie notei, în acord cu ritmurile veacului, dar și tradițiile gazetăriei românești. Cu plăcută surprindere remarcăm prezența în poligonul gazetăriei-pistol a unui respectat universitar, adică, tocmai a unui reprezentant al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în a doua jumătate a sec. XIX și prima jumătate a veacului XX. Călinescu, atât de bun cunoscător al perioadei, nu-i menționează nicăieri numele (cel puțin după știința noastră), poate pentru motivul că lucrările ce l-ar îndritui pe condeierul bucovinean la un locșor în istoria literaturii române au rămas în manuscris, ori au fost redactate, parte din ele, într-o altă limbă (germana). Documentele revelează un autor de proză, poezie, culegeri de folclor, critică, traduceri (din Goethe!), teatru probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Taniac. El își spunea, simplu, "publicist". De când Caragiale l-a făcut pe Rică Venturiano "studinte în drept și publicist", termenul s-a cam ofilit, ajungând să nu mai desemneze o profesie, ci mai degrabă un hobby. Cele două bresle de condeieri, a ziariștilor și a scriitorilor, și-au hotărnicit domeniile; sunt tolerate incursiuni dintr-o arenă în cealaltă (de regulă, ale scriitorilor pe tărâmul gazetăriei) și cam atât. Documentele salvate de Moș Toader Hrib pot atesta, cu egală îndreptățire, ambele calificări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în Europa. Ca să te respecte alții, se cuvine, înainte de toate, să te respecți pe tine însuți. Apoi, am îndoieli că bulgarii, sârbii, maghiarii, au trimis atâtea lăcrămații preventive (inclusiv oficiale!) la Juriul NOBEL, nu cumva prestigioasa distincție să onoreze vreun condeier ne-agreat de tabăra adversă. N-o fi românească zicala "să moară capra vecinului!", dar ilustrează perfect conduita intelectualilor noștri, mari meșteri la pus tălpi și incapabili să practice un lobby onest pentru o cauză ce depășește net umorile propriului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]