429 matches
-
fără dubiu la Dennery, dar acestea au dispărut odată cu publicarea. Cu toate acestea, șapte ani mai târziu, avea să introducă un evreu simpatic în romanul "Steaua Sudului" (1884). La fel ca majoritatea creațiilor epocii, opera lui Jules Verne marchează uneori condescendență sau chiar dispreț față de "sălbatici" sau "indigeni", cum se poate vedea în romanele "Cinci săptămâni în balon" și "Satul aerian". Jean Chesneaux și Olivier Dumas sunt însă de altă părere: Într-adevăr, acest gen de remarci sunt oczionale, personajele de
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
precum N. Iorga). În timpul războiului părăsește țara, pentru a se întorce în 1946. Întoarcerea sa, motivată de speranța unei noi implicări în viața politică, a fost întâmpinată atât de organele de presă comuniste cât și de rămășițele presei libere cu condescendență și sarcasm. În Monitorul Oficial al României. Partea 1, 114, nr. 226, 30 septembrie 1946 (p. 13B) este anunțată naționalizarea fermei C. Argetoianu, com. Breasta, județul Dolj, suprafața. 100 ha., fiind trecută în proprietatea și administrarea Ministerului Agriculturii și Domeniilor
Constantin Argetoianu () [Corola-website/Science/297437_a_298766]
-
este, de asemenea, și o necesitate politică și juridică. Toleranța este o virtute care face ca pacea să fie posibilă și care contribuie la înlocuirea culturii războiului cu o cultură a păcii. 1.2. Toleranța nu este nici concesie, nici condescendență ori indulgență. Toleranța este, mai ales, o atitudine activă generată de recunoașterea drepturilor universale ale persoanei umane și libertăților fundamentale ale altora. În nici într-un caz, toleranța nu poate fi invocată pentru a justifica violarea acestor valori fundamentale. Toleranța
Ziua Internațională a Toleranței () [Corola-website/Science/314145_a_315474]
-
asemenea celorlalți generali veterani, se mândrea cu propriul lui statut familial, genealogia și educația. Cu siguranță, nu-l lua în râs pe Hideyoshi, dar manifesta cumva o atitudine condescendentă față de superiorul său, cu comentarii gen: „Ești un om simpatic.” Această condescendență se datora, desigur, caracterului lui Mitsuhide. Însă chiar și când simțea că era luat de sus, Hideyoshi nu se socotea nefericit. Dimpotrivă, considera firesc să fie privit de sus de către un om superior intelectual, cum era Mitsuhide. Îi era ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de imigrație ilegală și de prostituție mai presus de toate. E un fel de „portret al lui Dorian Gray” al țării mele, ce oferă din spatele oglinzii o reflecție înfricoșătoare. La început, imediat după prăbușirea regimului comunist, elitele României primeau cu condescendență știrile negative despre țara lor apărute în mass-media. Elitele României puteau fi auzite atunci spunând: „Vor ajunge să ne cunoască mai bine. E doar o chestiune de timp. Mass-media arată mereu partea urâtă a lucrurilor și asta pentru că este emoțională
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
pentru nepoți, nu e mai puțin otrăvită pentru cel care e, dintre ei, mai bătrân. " Să nu faci iconomie!", zise bunica semeață. Bunicul se uită la mine. Eu la el. Apoi amândoi la ea. "Adică cum?" zise el cu o condescendență stupefiată. "Așa, în viață!" " În viață, ce, fă?", reluă el ca și când ar fi fost scos din pepeni, dar vorbea totuși cu grijă, cum vorbim cu cei arierați mintal, să nu pățim ceva. "Așa, să nu faci iconomie!" "Adică?!" insistă el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu pot vorbi dincolo, în Țară, pentru că soarta le-a legat limbile". Constatînd disponibilitatea de a colabora cu regimul comunist a unor personalități culturale, mulți dintre ei păcătuind din frivolitate, "fie cu un miticism solemn ( G.Călinescu), fie cu o condescendență rușinată (T.Vianu), fie cu un cinism mereu așezat (Mihai Ralea), fie cu un neo-ciocoism estet (Al. Rosetti)", autorul volumului Românește consideră că talentul singur nu îndreptățește și nici nu justifică abdicarea morală, prostituția partinică, alegerea blamabilă a Academiei comuniste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ascultare, dar nu neapărat de împins în față, ca să ne strice, prin luciditate și informație, petrecerea. Nici dacă e una... de înmormântare și cu atât mai mult când e un praznic de nuntă. Sigur că-ți poți spune, oh, sfântă condescendență, cum le rezolvi tu pe toate, că întrucât vreme de cincizeci de ani a fost pe "pe invers" la moartea lui Stalin avea zece ani și cățărat într-un copac se uita la miile de oameni care se călcau în
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
orașului Constantinopol. Era într-o sâmbătă. A doua zi fiecare aștepta să se sfătuiască cu ceilalți; dar opiniile lui Arie au fost urmate de judecata lui Dumnezeu. Căci după ce a ieșit din palatul împăratului, însoțitorul lui Eusebie era privit cu condescendență, ceea ce era evident pentru întregul oraș. Când a ajuns în locul care se numește forul lui Constantin, unde se află o columnă de culoarea purpurei, l-a cuprins deodată o groază, dintr-un colț ascuns al conștiinței și, odată cu frica s-
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
patetismul, într-un cuvînt participarea. De aceea, în materie de afinități ancestrale, Lucian Boia ne învață ataraxia. O carte din care rămîi cu impresia că istoria e o scenă a deșertăciunilor pe care trebuie s-o contemplăm, dacă nu cu condescendență, atunci neapărat cu cinism.
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
deazamăgit de alegerea celei mai mari dintre ele, Louisa: istoria științei, „domeniu descriptiv. De ce ar dori cineva să citească despre descoperiri în loc să le facă? De ce ar vrea cineva atât de capabil ca Louisa să scrie despre invențiile altora?". Cu aceeași condescendență priveau și el și majoritatea celorlalți activitatea profesorală, îndeletnicire de asemenea de grad secund. In laborator se experimentează pe șoricei mereu alte substanțe, proceduri, pentru a pătrunde în mecanismul proliferării celulelor canceroase și pentru a o stăvili. Tânărul postdoc Cliff
Și fabricile de Nobel pot da greș by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6040_a_7365]
-
jurnalul la șaisprezece ani - Ioana Pârvulescu a comparat-o pe drept cuvânt cu Iulia Hasdeu - în timp ce Mariana Șora abia la douăzeci și unu. De aici, desigur, și plusul de maturitate din paginile ei de tinerețe. Dar tot de aici, probabil, și ușoara condescendență din tonul ei, când comentează jurnalul lui Jeni. Ea constată la aceasta un deficit de „educație". E vorba de fapt de împrejurarea că, în urma unor dificultăți pecuniare în familie, Jeni nu urmează liceul în sistem cu frecvență și, nefiind constrânsă
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
tratează, cum am văzut. Acelea erau forțele aflate În luptă, iar raporturile aveau loc Între gentilomi de rang egal. Cine erau evreii pe vremea aceea În Palestina? O minoritate religioasă și rasială, tolerată, respectată de arabi, care Îi tratau cu condescendență, și cu care creștinii se purtau foarte urât, pentru că să nu uităm că În decursul diferitelor cruciade, pe drum, se jefuiau ghetouri, iar masacrele se țineau lanț. Și noi ne facem iluzii că Templierii, cu toată putoarea aceea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Iar Belbo zisese, acum de neînvins: „Ma gavte la nata...“ Agliè, chiar dacă se aștepta la un refuz, păli la această insultă. „Ce-a zis?“ Întrebase isteric Pierre. „Nu vorbește“, rezumase Agliè. Își desfăcuse brațele, cu un gest Între renunțare și condescendență, și-i spusese lui Bramanti: „E al dumitale“. Iar Pierre, apucat de streche: „Destul, destul, le sacrifice humain, le sacrifice humain!“ „Da, să moară, noi tot o să găsim răspunsul“, striga tot atât de apucată Madame Olcott, revenită În scenă, și se năpustise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
militare, prestigioase. Schimbarea de condiție și de statut este extraordinară, căci am părăsit cazarma infectă, vopsită în gri-bleumarin. Suntem mai mulți "băieți cu facultate", traducem din franceză și engleză niște documente fără cap și coadă. De notat atitudinea superiorilor noștri, condescendența lor binevoitoare, a omului care are nevoie de tine și este obligat să accepte prezența ta stânjenitoare, "străină". Dificil, în schimb, de găsit o manieră de comunicare cu "gradele". Vorbesc puțin. Cu această ocazie aflu din discuțiile de coridor cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
creative În cadrul procesului de producție și de a-și dezvolta capacități creative” și că le limitează rolul la „sarcini mărunte de economie domestică și gospodărie, etc.”. Experiența ca reprezentantă a grupării femeilor - ipostază În care fusese ironizată și privită cu condescendență - pare să aibă legătură directă cu acuzația că partidul i-ar trata pe muncitori ca pe niște copii, și nu ca pe adulți independenți și creativi. În același pasaj În care critica partidul pentru că le consideră pe femei potrivite doar
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
și la creșterea porcilor. La Început, uniformitatea se obține folosind, desigur, selecția științifică a plantelor. Citat În Oakeshott, „Rationalism in Politics”, p. 20 (sublinierea Îmi aparține). Citat În ibid., p. 5. Majorității cititorilor moderni le este, practic, imposibil ca, văzând condescendența cu care privește Oakeshott moștenirea pe care i-a lăsat-o trecutul În materie de obiceiuri, practici și morală, să nu se Întrebe dacă evreii, femeile, irlandezii și clasa muncitoare În general nu se simt cumva la fel de binecuvântați de urmările
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
alte literaturi, datorită unei politici naționale de susținere și răspândire a lor. La noi, Eminescu nu doar că suferă de lipsa unei astfel de atitudini, dar nu se simte în siguranță nici aici. Mai mult, este privit cu o anume condescendență (ce-i drept, de către indivizi plătiți ori instruiți să o facă, iar uneori de către nefericiți aflați în afara culturii române). Un rătăcit cu ifose elitiste, căruia-i pute spațiul mioritic (în care, de altfel, huzurește) susținea că este imposibil ca România
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
total al culturii române". În lipsa lor de minima moralia, ei raportează structura biologică a creatorului la nimicniciile diurne și accidentale. Degradarea și agresivitatea gregară merg până acolo încât încearcă, dacă nu fisurarea, măcar macularea unei opere indestructibile. Referindu-se cu condescendență executorie la acești maidanezi în blugi sau în frac, Theodor Codreanu găsește explicația într-o cabală bine orchestrată și reiterată programatic, la momente aniversare, de către structuri disimulate sau fățișe, care se zbat să dovedească lipsa noastră de vocație creatoare și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este Cenușăreasa. Bacovia a fast întruchiparea ideală, în variantă masculină și literară, a mitului Cenușăresei, particularizat inconfundabil în ceea ce voi numi "complexul Bacovia". Cenușăreasa duce o viață "în cenușă", de râd fetele cele mari, fudule, îmbufnate; sau o primesc cu condescendență, în cel mai bun caz. Numele Cenușăresei din Bacău s-a ascuns sub pseudonimul Bacovia!" (pag. 12). Dl. Theodor Codreanu acreditează cuvântul "complex" și cu o conotație religioasă, ceea ce devine un nucleu de interpretări inedite, cu totul originale, ale poeziei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sfârșea într-o avântare nervoasă care probabil provenea din caracterul său mai degrabă decât din moștenirea genetică. Dar chiar și Padilla, care nu-l plăcea prea mult, spunea că e muy hombre, un bărbat remarcabil. Padilla nu-i ierta însă condescendența pe care ne-o arăta nouă; mie, mai mult decât lui, căci Frazer era conștient că Padilla era un geniu la fizica matematică. Dar ne vorbea amândurora cu „domnule“, de parcă era absolvent de la West Point, și ne trata de parcă eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
chiar și azi, la cei patruzeci de ani supersedentari ai mei, mă pot vedea, în haine de stradă, țâșnind pe lângă o serie de alți olimpici stradali, distinși, dar răsuflând din greu, și fluturându-mi, amabil, mâna, fără nici o urmă de condescendență. Oricum, într-o seară frumoasă de primăvară, când locuiam încă pe Riverside Drive, Bessie m-a trimis să cumpăr niște înghețate. Am ieșit din casă chiar la acel sfert de ceas magic pe care l-am descris mai sus. La fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Alex pe Ruby. Totuși, când el se arăta ostentativ de politicos față de ea (cum era cazul în această seară), Ruby îi răspundea cu un zâmbet de măscărici, batjocoritor, de pare-ar fi vrut să-i arate că e conștientă de condescendența lui deliberată. Brian nu era frumos, dar avea un cap impresionant. Cineva observase o dată că Brian și George ar trebui să-și schimbe capetele între ei. Cei ce auziseră remarca îi înțeleseseră sensul. Brian era ciupit de vărsat. Avea buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trecut. E greu de spus în ce măsură ținuta lui actuală e instinctivă și în ce măsură e o fațadă deliberată (distincția e adeseori neclară). Pare mult îmbătrânit, părul i-a albit la tâmple, și îi tratează pe ceilalți cu o blândă și demnă condescendență. S-ar spune că joacă rolul cuiva care, după mulți ani de temniță grea, se eliberează, nu chiar pocăit, dar pătruns de o stoică înțelepciune, înfruntând adevărul cu calm și mândrie, și recunoscându-și vinovăția. George pare să fi înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pun cătușele, nerușinaților și vă trimit la carceră, lângă Bogdănel-Parazitu', ca să-i țineți puturosului de urât! Iisuse...! Perspectiva unei asemenea companii, îi repugnă intestinal Fratelui, care se schimonosește, dezgustat. Nenea Sandu sesizează reacția și se hotărăște să preia personal, din condescendență, firul interogatoriului: Dă-mi voie! intervine el. Și le explică blajin: Pe caseta de supraveghere, pe care am vizionat-o la fața locului, sunt vreo cinci minute de înregistrare, fără sonor, cu voi trei. După aia, caseta se termină, probabil
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]