711 matches
-
nu sunt scuzate de nicio ideologie." (idem). Cititorul din 2007 nu mai află nimic nou: violență și mârlănie avem și noi din belșug. Niciunul dintre genurile literare ficționale nu e, probabil, atât de divers în receptare ca acela al literaturii confesive, care notează spontan sau memorialistic evenimentul. Și genul diaristic e și el ficțiune, după convingerea exprimată tranșant de Eugen Simion, comentând o afirmație a lui Valéry: "Orice confesiune cuprinde, în chip fatal, o ficțiune: din clipa în care confesiunea se
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
chiar dacă la scriitorul român e vorba exclusiv de lumea de jos. Azi, din păcate, nu mai e așa, s-a omogenizat... A doua caracteristică importantă a literaturii lui Panait Istrati merge în același sens. Procedeul favorit al scriitorului este evocarea confesivă, de aceea s-a afirmat deseori că literatura lui ar fi una predominant autobiografică. în realitate este mai degrabă vorba de folosirea resurselor literare ale amintirii, cine îi caută lui Istrati biografia în cărțile scrise de el ajunge inevitabil să
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
2006, Pierre Charras publică la Mercure de France Bonne nuit, doux prince - o carte tulburătoare care s-a bucurat, fără întârziere, de o primire favorabilă. Roman de dimensiuni reduse, cu doar trei personaje, o substanță narativă restrânsă, un subiect sfios confesiv, conceput cu finețe, discreție și afecțiune ca un inventar al gesturilor nefăcute ori ratate ale unor oameni pe care moartea îi va despărți fără ca ei să-și fi spus cuvintele simple care ar fi fost de spus. Construcție mozaicată, rezultând
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
al romancierului obiectiv. La nivel epic, ficțiunea nu prezintă continuitate, iar verosimilitatea ei este minată de câteva coincidențe forțate. Numai că - și aici este cheia cărții - Ioan Lăcustă nu utilizează în exclusivitate invenția ori rememorarea, rețeta romanescă sau pe cea confesivă. Le asociază într-un mod subtil, obținând efecte nu-numai-literare, tensiuni existențiale și implicații morale. Făcând abstracție de stilul scriitorului, tehnica cu care el ne plimbă, așa zicând, prin pădurea narativă e de invidiat: "Acum, ajuns aproape de acest capăt de viață
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
Christina Domestica și Vânătorii de suflete a lui Petru Cimpoeșu, Derapaj-ul lui Ion Manolescu și - iată paradoxul cumplit - Sînt o babă comunistă! a lui Dan Lungu. De ce anume? Pentru că tema romanului având un titlu atât de frust și de confesiv, atât de vinovat și de sigur pe sine, este - precum-pănitor - incapacitatea acomodării. Cu vârsta, cu regimul politic (indiferent care), cu singurătatea, cu trecutul, cu mărturisirea și tot așa. Dacă ne uităm atent peste biografia naratoarei acestui volum, la migrația revelatoare
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
vibrant", o paloare a melancoliei, o elegiacă tandrețe sînt însemnele zonei d-sale sentimentale, ceea ce nu înseamnă o vlăguire, o compromitere a intensității, ci dimpotrivă. Cu cît tonul pare mai rezervat, mai resignat, cu atît stăpînirea de sine a eului confesiv se accentuează, cu atît sporește forța lăuntrică a discursului ce se supune la probe sieși impuse: "ispitită/ trecând cu tine/ prin golul vibrant/ pradă aceluiași ritm/ grație căruia de-atâtea ori/ te-am părăsit// cu bucuria că nu te pot
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
în larga lume. În Cehoslovacia la 5I, Alois Basin, ministru de finanțe, e rănit mortal de către Alois Soupal, 61 ani, funcționar de bancă, fost membru al Partidului Comunist pe care l-a părăsit în urma unor divergențe de păreri. De la stilul confesiv, extrem de atașant, se trece la un ton de relatare jurnalistică seacă. La 19 III, bucureștenii se bucură de un spectacol deosebit. Aristide Demetriad în Făt frumos de Horia Furtună. Lucru sigur e că jurnalul are un adrisant. Mărci ale persoanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
degradarea lor a devenit tot mai pronunțată. Într-una din zile (zilele geroase ale unui ianuar neîmblânzit), Valeriu Atodiresei, prietenul meu vechi (căruia i se spunea din cauza gușii adorabile și a fălcilor zglobii“Cărnosul”), mi-a spus pe un ton confesiv, păstrând Însă o oarecare duritate: “Auzi, tu de ce mai porți hainele astea atât de ponosite? Scapă de ele cât mai curând - te pun Într-o lumină rea!...” Am simțit un sfredel În inimă și un cutremur puternic sub tălpi. Cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bărbatului din perspectiva femeii și (fapt deloc de neglijat) a experienței literaturii. Fiecare capitol al cărții, este, simultan, o experiență de viață și un experiment literar. Scriind despre tipurile de dragoste și bărbați autoarea face pe rând roman epistolar, literatură confesivă, eseu, poem în proză, culegere de aforisme. Fiecare dintre aceste capitole se citește cu sufletul la gură, chiar dacă nimeni nu poate spune cu precizie dacă există vreun element de legătură între ele. Ca toate cărțile Ruxandrei Cesereanu, Nașterea dorințelor lichide
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
CV eroic un frate suicidar în urma unei aventuri cu prostituate și teroriști, pe care o infirmă apoi și o fiică moartă după o overdoză de heroină. Profitînd de o clipă de neatenție a actriței, reușește să citească un mic text confesiv din jurnalul Katiei, postat pe laptop, și utilizează acest avantaj într-un moment oportun. Începînd din acest punct, Peter intră deplin în jocurile Katiei, îi forțează confesiunea, care nu este mai puțin trucată pornind de la melodramaticul text confesiv, nimic altceva
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
mic text confesiv din jurnalul Katiei, postat pe laptop, și utilizează acest avantaj într-un moment oportun. Începînd din acest punct, Peter intră deplin în jocurile Katiei, îi forțează confesiunea, care nu este mai puțin trucată pornind de la melodramaticul text confesiv, nimic altceva decît un fragment de scenariu. Din improvizație în improvizație, scenariul construit ad hoc cuprinde o patetică mărturisire a unui cumplit adevăr, Katia are cancer într-o fază avansată. Ca și în telenovele, personajul balansează dramatic, noua Katia se
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
vreo bășină, de rog de pe acum să mă scuzi; nu le mai pot ține. Deocamdată, e singurul efect concret al Stimulatorului Neuromagnetic. După această scurtă paranteză, pentru a readuce discuția pe făgașul ei normal, adăugă pe un ton mai puțin confesiv, ca și cum și-ar fi amintit abia atunci: Cu alte cuvinte, dacă-mi dai voie, Înțeleg că ai renunțat la demisie. Din delicatețe, sau numai din prudență, maiorul evită orice fel de comentariu. Spuse: — Propriu zis, nu am renunțat, ci am
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
iar spiritul de organizare îi amintea mai degrabă de asociația de arendași din care făcea parte tatăl ei. Era șocată de candoarea cu care acești oameni îmbrăcați cu pulovere și haine de ploaie descriau, într-un mod realist și totodată confesiv, accese dezgustătoare de beție, de violență domestică și abuzuri sexuale. O doamnă filiformă, cu un aer trist, îmbrăcată într-un costum cafeniu, povestise grăbită despre asalturile frenetice ale soțului său, un agent de vânzări alcoolic și ratat, asupra mai multora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
versuri pe tema infinitului cosmic, a vieții și a morții etc., care sunt de fapt tot declarații de dragoste, indirecte. Stilul este oricum același: declamativ, romanțios și uneori prăpăstios, fără legătură cu literatura. Poncife Emil Dogaru este autorul unui roman confesiv în două volume, Norocosul teoretician, apărut în 2007 la DoMinoR din București. Scrisul lui alert, prietenos, de o candoare care inspiră încredere cititorului (dar îi și provoacă un zâmbet ironic), are de suferit din cauza utilizării frecvente, în momentele cele mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
analitică.) Deprinderea se va păstra și mai apoi, așa încât, în cărțile sale, Raicu nu va vorbi, nu va sintetiza, nu va explica. În schimb, oralitatea, la el, își va căuta totdeauna temeiuri pentru a putea oficia. De aici valoarea cumva confesivă a unui paragraf atât de dispus să disocieze: "Critica orală, necesară unei culturi, nu este adevărata critică și are prea puțin comun cu ea, deși - acesta e adevărul - i se declară superioară, o judecă într-un spirit condescendent, îi vânează
O cale de acces by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7011_a_8336]
-
ei. Dacă aplicată pe anii treizeci, teoria e imperfectă, anii nouăzeci (celălalt cap de pod, implicit, al studiului) o găsesc radical îmbunătățită prin apelul la un argument aproape personal, de găsit în chiar prima pagină a Preliminariilor. Temeiurile raționamentului sunt confesive: "Cartea aceasta voisem să o scriu în 1980. Adică imediat după încheierea celei (apărută în 1980) pe care o intitulasem Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea. Din păcate, această carte nu putea fi - și nici nu trebuia - publicată. Nu
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
obișnuite să despice firul în patru. Chiar din debut, adică a doua zi după moartea mamei, Barthes găsește de cuviință să se stabilească o polaritate: " Prima noapte a nunții. Dar prima noapte de doliu?" Apăsat indecent, ca multe din paginile confesive ale autorului, notațiile gravitează mai degrabă în jurul identității proprii (intelectuale, sexuale) decât al temei enunțate. Fals socratic, Barthes își afirmă poziția fixând cadrul raporturilor sale cu celălalt sex: "- Nu ai cunoscut corpul Femeii! - Am cunoscut corpul mamei mele bolnave, apoi
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
pag. 61) Să nu facem, totuși, confuzii. Sunt, într-adevăr, multe referințe la poezie în Problemele personale. Dar, paradoxal, nici o urmă de metalimbaj autentic. Aș spune chiar că rolul acestor aparente autocitări e de a suplini apetitul memorialistic. Aici, debitul confesiv e de obicei bine supravegheat, iar albia se lărgește numai când între amintiri apare un poem sau cel puțin un crez poetic. In sfârșit, nu trebuie pierdută din vedere o nuanță utilă pentru o mai justă încadrare tipologică a scrisului
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
cu secțiuni inerte prin biografii convenționale, ci radiografii sufletești. În plus, meritul Valeriei Si-taru este că a știut să-și aducă interlocutorul într-o stare de spirit care să fie prielnică mărturisirii. A știut să-l contamineze cu un impuls confesiv. Tocmai de aceea interviurile de aici nu sînt dialoguri, ci confesiuni. Numai că de obicei spovedaniile se fac sub pulpana preotului sau la despărțitura confesionalului, dar nu în fața camerei de luat vederi. Și totuși Valeria Sitaru declanșează mărturisirile într-un
Între patru ochi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7927_a_9252]
-
e unul documentar, de stringentă "măsură a adevărului pentru adevăr". Pot aspira ele la o înscriere în sfera artei cuvîntului? Cu toate că nu-și propun "să renoveze literatura" (oricum, n-ar fi exagerat să le pretindem așa-ceva?), datorită unei "simplități confesive și febrei cu care e făcută confesiunea, precum și tensiunii memoriei", în cele mai expresive cazuri ele pot căpăta un buletin de identitate literară. Deși "toată această literatură e un cadou al istoriei și asupra ei legea estetică presează doar în
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
al discursului diaristic. Și abuzul de vise în pagină. Vise literare, vise magice, vise profetice, vise în serie, totdeauna simbolice și prestigioase pentru a putea sugera ceva profund despre dramele reale ale ființei." Apoi: "O auto-ficțiune transpare în orice discurs confesiv. În Jurnal suedez, însă, premeditarea artistică mi se pare evidentă. Una dintre marile reușite ale acestei cărți este fascinantul personaj feminin al naratoarei care știe să desprindă una de alta identități fluide, permanent interșanjabile: iată o fascinantă Lorelei, locuită de
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
derivate dintr-o construcție semantică verticală. Primul dintre ele se concentrează pe aluziile creștine: 1.a. Montresor își stabilește revanșa în timpul Carnavalului, perioadă de pocăință și purgație în Biserica Catolică Italiană, premergătoare Postului Mare. b. Montresor dovedește o anumită predispoziție confesivă în discursul/ narațiunea/textul său. c. Montresor folosește diverse formule religioase, cu tentă creștină, ca "pentru dragostea lui Dumnezeu", "odihnească-se în pace", și apare vag penitent spre finalul confesiunii sale. d. Montresor nu pare să aparțină frăției francmasonice, întrucît
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
E mai degrabă filosofică, fiecare text conține o mică filosofie despre viață, cărți, lectură, trecut, prezent, bătrînețe, moarte, de aceea eseistica pare să i se potrivească mai bine Irinei Petraș decît critica (stricto sensu) literară. Practicînd o critică empatică și confesivă, sedusă de ideea de scris, de poezia cuvintelor, e impresionată mai ales de umanitatea din spatele constructelor, de dincolo de expresivitate, de forța scriitorilor de a vorbi literar despre lucruri fundamentale fără emfază (vezi reproșurile aduse Aurei Christi, de pildă, căreia îi
Critica reflexivă by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/7568_a_8893]
-
filmul lui Sam Mendes, American Beauty, în care, dincolo de umorul și absurdul vieții cotidiene, este pusă în evidență deruta morală din societatea americană contemporană. Uneori chiar stilul narațiunii pare a-l parodia pe cel al filmului American Beauty. Unele fragmente confesive te fac să îți imaginezi, fără să vrei, că sunt relatate cu vocea catifelată a lui Kevin Spacey: "Am visat mult și colorat: Buzele roșii ale Ralucăi Metea și buchetul de liliac albastru pe care îl țineam în brațe, mâinile
Romanian Beauty by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7596_a_8921]
-
a face cu un metaroman, o carte-șantier cu ingredientele la vedere, inclusiv gândurile cele mai intime ale naratorului/autorului legate de diversele faze ale procesului de creație. Și pentru ca lucrurile să fie definitiv clare, volumul se încheie cu un text confesiv (Argument) în care scriitorul Alexandru George spune explicit care au fost intențiile sale legate de această carte. Sinceritatea dezarmantă a au-torului transformă textul într-o pro-fesiune de credință, infinit mai valoroasă decât ceea ce ar trebui să fie conținutul propriu-zis al
În umbra unei crime by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7523_a_8848]