1,079 matches
-
cu o acribie aproape arheologică, ci în ochiul cu care o privește April. Constiinfa mediocrității și implicit a ratării este ceea ce paradoxal scoate personajul din mediocritate, 11 plasează pe un alt nivel energetic. Până la un punct, criza scoate cuplul din conformismul și abulia unei existente monotone, constituie un tonifiant. Planul de a pleca la Paris produce un reviriment al cuplului, reviriment care dă rezultate pentru amândoi. Abia în momentul în care această perspectivă se include radical, criza revine cu o furie
Madame Bovary de Connecticut by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7604_a_8929]
-
camuflează golurile existenfiale. April dorește același lucru, iar când îi spune lui Frank „You are the most interesting person I’ve ever met“ se referă la această capacitate de a simfi lucrurile, de a le face să trăiască ieșind din conformismul cotidian. Remarcabil la Șam Mendes este această capacitate de a sesiza structure unui personaj, de a-și plasa cameră în acel unghi din care se poate vedea eel mai bine o situatie. Scenele sunt construite minuțios în acord cu o
Madame Bovary de Connecticut by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7604_a_8929]
-
sugerează de ce filmul francez nu mai are impactul de altădată, în ciuda faptului că domeniul e puternic susținut de stat, iar peliculele produse în fiecare an sunt, numeric, suficiente pentru al alcătui o masă critică. Ei bine, și aici a triumfat conformismul, lipsa de imaginație și mecanicitatea pură a subiectelor: "Annie se culcă cu Daniel și Jérôme se culcă cu Claude, apoi Daniel se culcă cu Claude, iar apoi se întâlnesc toți patru la restaurant și vorbesc despre asta." Acest stil cultural
Cine a distrus cultura franceză? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7514_a_8839]
-
Dan Botta, I.D.Sîrbu ș.a. Un alt fenomen ce intră în colimatorul lui Nicolae Florescu: persistența mentalității pentru care inconformismul n-ar fi de "bonton", întrucît nu se cuvine "să te iei" de unele nume în vogă, indenegabilă reminiscență a conformismului de dinainte de '89. Străin de sumisiunea conjuncturală, optînd pentru franchețe, d-sa e, am zice, un inconformist moderat (căci se raportează mereu la "învățămintele" istoriei literare denunțînd "asaltul bezmetic al formelor fără fond"). Propozițiile contestatare ce ni le oferă au
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
o strictă experiență individuală. Marginalitatea lui implică, pînă la un punct, riscul de a nu-și putea determina corect resursele, dar, pe de altă parte, ea constituie și o importantă formă de protecție în fața unei tot mai mari avalanșe de conformism și de ipocrizie. În acest context, ambiguu, contradictoriu, în care lupta, deși nedeclarată, dintre profesionalismul legitim și tezismul oficial este tot mai evidentă, Maxim Dumitraș începe o carieră artistică, în primul rînd ca sculptor, dar și ca pictor și ca
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
intelectual și uman al lui Michnik însuși: "... a fost omul luptei fără ură și al împăcării fără minciună; al curajului fără fanatism, al consecințelor fără fariseism; a fost omul principiilor dure, dar al inimii blânde; al compromisului care nu este conformism; al simțului timpului care nu e conjuncturalism; al comunității care respectă individualitatea; al iertării care nu este o scleroză pașnică; al încrederii care nu este naivitate." (p. 23) A doua evocare este și mai copleșitoare: chiar tatăl autorului. În stilul
Lecția lui Adam Michnik by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7130_a_8455]
-
Vladimir Tismăneanu, Osjasz Szechter a intrat foarte devreme în partidul comunist, din convingerea sinceră că lumea ar putea fi transformată în bine. Dincolo de această "opțiune nonconformistă" (în Polonia anului 1919) prin care a participat la "crearea unui sistem în care conformismul reprezenta o normă general obligatorie", bătrânul Szechter era un înțelept ale cărui învățături ieșeau parcă din mintea lui Albert Camus sau a Lordului Acton. Iată doar una dintre ele: ŤFii de partea celor slabi - ucrainieni, armeni, evrei, polonezi - atât timp cât sunt
Lecția lui Adam Michnik by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7130_a_8455]
-
Cuvinte de acces. E ca și cum, revoltat de aplatizarea crescîndă a limbii, autorul vrea să se oprească asupra acelor cuvinte care încă nu au murit de tot; cuvinte care, filozofic vorbind, nu au devenit niște gropi comune adăpostind zestrea noastră de conformism mental. Astfel de vocabule vii ne pot servi drept căi de acces către alte forme de înțelegere a lumii, dar o înțelegere care, în loc să ne blocheze gîndirea, ne-o eliberează. Firește, Baudrillard și-a selectat cuvintele în virtutea unei preferințe personale
O spiralădin cuvinte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7331_a_8656]
-
doi și faptele brute sunt dublate în mod constant de reflecții, fără exces de analiză, protagoniștii fiind niște intelectuali lucizi, inadaptați, cu o interioritate complicată, ce nu se pot hotărî să treacă la modernitatea ce aduce cu sine uniformitate și conformism. Iubirea este nu numai trăită, ci și gândită, rețeaua de semnificații fiind prelungită și prin intermediul scrisorilor schimbate de Petru cu prietenul său Andrei Dumitrescu, intelectual stabilit în America, dar și cu fosta soție, Lidia Fotino, plecată în Germania în 1986
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]
-
sălbatic. Apelul la tradiția americană și la propria sa filmografie este fundamental în filmul lui Eastwood, modelul exemplar se află undeva în trecut, el se cere nu reînviat, ci reactualizat, reprezintă o sursă de energie și nu un rezervor de conformism stupid. Sue realizează o punte nu doar între generații, ci și între culturi, fata a asimilat limbajul peiorativ care-i de-sem-nează pe chinezi, însă fără iritare, ci cu o ironie care îl vindecă de prejudecăți încetul cu încetul și pe
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]
-
cu care se confruntă cât și incapacitatea de-a le rezolva, oferă un amplu comentariu, uneori ironic, alteori nostalgic, asupra culturii și societății americane, în primul rând prin prisma moravurilor dar și a valorilor și speranțelor, pornind de la prosperitatea și conformismul anilor '50 în Rabbit Run (Fugi, Iepure, 1960) trecând prin radicalismul explozivilor ani '60 zguduiți de războiul din Vietnam, de avântul mișcărilor de protest ale afro-americanilor, femeilor și studenților și de asasinate politice în Rabbit Redux (1971) și prin exacerbarea
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
ce există, pentrucă tot ce există conține în virtualitățile lui subterane un mormânt pe care trebuie să-l pângărim și pentrucă noi înșine în această secundă avem tendința cadaverică de a ne accepta, de a ne axiomatiza." (pp. 20-21). Numai conformismul permite durata, tot ce contrazice e explozie, e moment. Negația negației nu e afirmația, ci o adîncire a acestui moment de detentă, în care lumea e distrusă de dragul unei minuni. Care poate fi un capriciu de piroman, răzbunarea unui paria
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
va proiecta într-un infern alături de autentici infractori, îl va modifica fundamental. În termenii vechi și eterni ai moralei este vorba despre un caz de conștiință la un polițist care nu reprezintă cine știe ce în ordinea ierarhică, dar care judecă dincolo de conformismul legislativ și comoditatea unei rezolvări facile. Surprinde în primul rând, faptul că acest polițist judecă lucrurile într-un context mai larg, vizita în luna de miere a unui oraș precum Praga îi dezvăluie faptul că adolescenți asemeni celui filat de
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
față de modelele de redactare tradițional-poetice, cu prestigiu în școală, dar sunt și un indiciu al saturației față de schematismele jurnalismului actual. Pentru cine a cunoscut perioada totalitară, textul comentariului, plasat în contextul său de producere, evocă excesul de politizare, unanimitatea forțată, conformismul epocii: nu floricelele stilistice sunt supărătoare, ci amintirea caracterului lor obligatoriu, absența oricărei voci contrare. Dacă ne raportăm însă la contextul actual, supărarea comentatorilor e de înțeles: ei folosesc textul ca un exemplu de voce diferită, într-un spațiu public
Contraste stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4934_a_6259]
-
amintirea caracterului lor obligatoriu, absența oricărei voci contrare. Dacă ne raportăm însă la contextul actual, supărarea comentatorilor e de înțeles: ei folosesc textul ca un exemplu de voce diferită, într-un spațiu public în care jurnalismul a ajuns - dintr-un conformism liber asumat - la monotonie, (aproape) unanimitate, pesimism încrâncenat, dramatizare excesivă. În spațiul dominat de „iadul alb” și „teroarea zăpezii”, clișeul „mirifice podoabe” devine de-a dreptul subversiv, atrăgând atenția asupra unei alte posibile realități psihologice. Recitite într-un context total
Contraste stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4934_a_6259]
-
un sat învecinat care i le traducea în franceză. „Latina mea de bucătărie, scrie Lanzmann, îi decerna Annei nu știu ce brevet de veche francitate, punea în mod frapant în evidență progresul diastazelor asimilării, îi conferea aprigei mele bunici o aură de conformism.” Tatăl lui se născuse la 14 iulie 1900 la Paris, iar bunicii paterni erau atât de integrați în comunitatea lor rurală bretonă încât au supraviețuit războiului fără ca autoritățile sau ocupanții să bănuiască măcar că în sat trăiește o familie de evrei
Sub semnul adorației by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5939_a_7264]
-
nu așa, de oricine. Gloria lui este azi trâmbițată mai ales de generația ‘60, după ce nici precedenta nu l-a uitat, dar s-a delectat mai degrabă speriată cu scrisul său inimitabil, chiar dacă nu și-a mărturisit acest păcat împotriva conformismului absolut la timpul respectiv. Dar seriile de cititori și critici ce vor veni și care în cazul unor neofiți vor folosi documentația ce le-ar fi accesibilă vor face mari eforturi pentru a înțelege o situație atât de încurcată și
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
determină și franțuzismul un certain roman sau une certaine idée. Faptul că un scriitor și om de cultură de anvergura lui Călinescu întrebuința cu vădită intenție demonstrativă italienisme și în genere neologisme latine și neolatine, în atmosfera de atonie și conformism de partid care oferea „noutăți” aproape numai din rusește sau trecute prin filiera muscălească, făcea din ceea ce citeam (sporadic) la Cronica optimistului sau cu alte ocazii o stridentă erezie... Timpuri! (Nu pot să uit ce m-a mirat după 1947-1948
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
petrecîndu-se în matca curentului dominant, un curent în virtutea căruia tot ce e de stînga e aplaudat ca o epifanie a geniului omenesc. De aceea, a fi rebel de stînga, singura formă de curaj îngăduită astăzi în Franța, a devenit supremul conformism al intelectualilor locului: un conformism de pe urma căreia cultura franceză e la un pas de pierderea etosului care a făcut-o unică în urmă cu două secole. Michel Onfray n-are ascunzișuri în privința felului cum își vede misiunea filozofică pe Pămînt
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
un curent în virtutea căruia tot ce e de stînga e aplaudat ca o epifanie a geniului omenesc. De aceea, a fi rebel de stînga, singura formă de curaj îngăduită astăzi în Franța, a devenit supremul conformism al intelectualilor locului: un conformism de pe urma căreia cultura franceză e la un pas de pierderea etosului care a făcut-o unică în urmă cu două secole. Michel Onfray n-are ascunzișuri în privința felului cum își vede misiunea filozofică pe Pămînt: se consideră un gînditor ateu
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
din leafă. La urma urmei, cum să te încrezi în gestiunea crizei naționale, dacă gestiunea cotelor apelor Dunării s-a dovedit a întrece capacitatea de înțelegere și de reacție a sutelor de funcționari plătiți ca să prevină și să împiedice inundațiile? Conformisme Despre conformisme de ieri și de azi scrie Nicolae Prelipceanu în VIAȚA ROMÂNEASCĂ nr. 5-6 / 2010, în editorialul intitulat Arta de unică folosință. Autorul pornește de la conformiștii perioadei proletcultiste, care se supuneau comenzii partidului, pentru a ajunge la conformiștii anilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6145_a_7470]
-
La urma urmei, cum să te încrezi în gestiunea crizei naționale, dacă gestiunea cotelor apelor Dunării s-a dovedit a întrece capacitatea de înțelegere și de reacție a sutelor de funcționari plătiți ca să prevină și să împiedice inundațiile? Conformisme Despre conformisme de ieri și de azi scrie Nicolae Prelipceanu în VIAȚA ROMÂNEASCĂ nr. 5-6 / 2010, în editorialul intitulat Arta de unică folosință. Autorul pornește de la conformiștii perioadei proletcultiste, care se supuneau comenzii partidului, pentru a ajunge la conformiștii anilor '90, ziariștii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6145_a_7470]
-
paginii întâi a publicației, s-a adresat mustrător celor doi șefi, blocați într-un amestec de frică și oroare: „Tovarăși, fiți curajoși! Băgați puternic, pe cinci coloane, «Epoca Nicolae Ceaușescu!»". Asta însemna pentru imbecilul cu ifose curaj: să cobori în conformism până în cele mai grețoase adâncimi ale autoumilirii. Să faci din piticania analfabetă ditamai gigantul de dimensiuni planetare. Ceaușescu n-ar fi putut ajunge singur pe culmile paranoiei dacă în jurul lui nu s-ar fi aflat - ceas de ceas și în
Vara nebunilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6163_a_7488]
-
vieții postcomuniste, „făcând aproape imposibil să-ți imaginezi o transformare istorică reală, un dezastru sau o catastrofă”11. Svetlana Boym corelează erupția de postmodernitate în fostul imperiu sovietic cu destrămarea „narațiunii sovietice tutelare, care a produs o formă distinctă de conformism dar și o formă distinctă de dizidență”12. Locul unor asemenea narațiuni tutelare a fost luat de un amestec de poziții ideologice în care „amorul postcomunist cu Vestul”13 coexistă cu o formă de naționalism revenit la viață, o noțiune
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
fără bravada polemică și efervescența stilistică a altor confrați. În ce mă privește, am simțit mereu ca o povară și o deficiență zisa „cumințenie”, devenită cu timpul motiv aproape recurent într-o poezie scrisă cu teama de stagnare spirituală, de conformism și de inerție interioară. „Eu voi avea o moarte de balanță!” scriam încă în volumul de debut, iar această temă s-a asociat treptat cu obsesia marginii, a limitei constrângătoare, simbol ambiguu al echilibrului dorit tot atât cât repudiat, în măsura în care
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]