392 matches
-
burlești. În literatura lui T. o pondere mare are studiul avatarurilor erotice, ca în romanele Crăciunul de la Silivestri (1934), Lorelei (1935), Secretul Anei Florentin (1937), Hai, diridam (1945). Sunt istorii de alcov, mizând pe conflicte de circumstanță, cu protagoniști burghezi, conformiști, prozaici, incapabili de a vedea în viață altceva decât slujba bine remunerată, confortul material, manifestând și un mare apetit pentru viața sexuală. Scrierile au stârnit reacția negativă a criticii, care i-a reproșat lui T. manierismul, superficialitatea, inflația metaforică, imixtiunile
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
care o servește cu pasiune” etc. Vin la rând „dislocarea” unității spirituale a Europei prin naționalism exacerbat și imperialism, nimicirea „regionalismului” și a ceea ce azi se numește subsidiaritate, „izolarea morală a națiunilor”, înregimentarea politică a intelectualilor, materializată într-un activism conformist, ancilar. La acest ultim punct Ț. se desparte și de Julien Benda, și de Hermann Keyserling (izolarea „nu e o armă de luptă pentru apărarea spiritului”, ea face din intelectuali niște „birocrați ai spiritului”), de modelul platonician al guvernului de
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
Petrescu, se vrea fresca unui tărâm sătesc în convulsii. Notațiile unui tânăr fixează momente din vara anului 1945, istorică prin confruntarea dintre promotorii recentelor transformări sociale și inamicii acestora, retrași în munți, de unde acționează împotriva noii ordini de stat. Romanul, conformist ideologic, e dezavantajat și de hibriditatea formulei narative, aliaj de monografie sociografică și epos baladesc. Discontinuitatea relatării, ambiguitatea artificială a comportamentului unor personaje, vălmășagul de întâmplări tind să sugereze starea de provizorat, atmosfera confuză a anilor de după război. Confruntarea politică
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
Conceptul de creativitate, unul dintre cele mai fascinante concepte cu care a operat vreodată știință, este încă insuficient delimitat și definit. Aceasta se explică prin complexitatea procesului creativ, ca și prin diversitatea domeniilor în care se realizează creația. În învățământul conformist au existat câteva mituri de care pedagogii care vor ca dimensiunea creativă a educației să devină mai mult decât un ideal frumos sunt hotărâți să le elimine. Iată care sunt câteva dintre aceste mituri: 1. cultul elevului mediu orientarea educației
CREATIVITATEA ÎN SLUJBA FRUMOSULUI DIN DEŞEURI ŞI MATERIALE RECICLATE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Gabriela Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_894]
-
dintre individ și societate. Curriculumul centrat exclusiv pe valori și trebuințe individuale riscă să producă cu precădere personalități excepționale, „revoluționari” și „inadaptabili”. Curriculumul centrat exclusiv pe valorile tradiționale ale societății riscă să producă mai ales „personalități oneste”, dar mediocre, și „conformiști” incapabili să promoveze valori noi pentru progresul societății. Indubitabil, aceste două extreme nu pot fi evitate decât printr-un just echilibru axiologic la nivelul orientării curriculumului. Numeroși autori moderni consideră că acest lucru nu se poate realiza decât analizând cât
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
conceput ca activitate de interiorizare a valorilor umane esențiale. În fine, Huebner insista asupra faptului că orice design curricular american presupusese o inerentă orientare politică, menită să-i oblige pe educatori să lucreze strict în scopul de a produce absolvenți conformiști. Remediul nu era însă „nonconformismul”, ci „umanismul”. „Leacul” pe care Huebner îl propunea în 1966 era mai important decât drastica sa diagnoză. După el, mediul educațional și școala nu sunt simple instituții, ci simboluri umane. Mai precis, simboluri pentru „ceea ce
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un ritual, D-sa nu uita să-și încheie intervenția cu afirmația că „revista nu e cuprinsă în circuitul național de difuzare a presei, deci putem fi mai îngăduitori”. și adăuga: „Băieții îs foarte tineri, au vreme să devină mai conformiști”! Cred că modul de lucru al D-sale nu a fost tocmai pe placul celor „mai de sus”, pentru că, după un scurt ocol pe la Consiliul Culturii și Educației Socialiste (cu sigla CCES, ce dădea frisoane tuturor oamenilor de cultură), a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care se aprindea lumina, mâna actorului - nu mai știu dacă era Toni Grecu ori Grețcu - era îndreptată spre „tabloul” cu Nicolae Ceaușescu, agățat parcă dintotdeauna pe scena Casei Studenților! Îmi amintesc și acum fețele marmoreene ale activiștilor, securiștilor și profesorilor conformiști din acea sală. Sigur, textul fusese cenzurat, dar cum ar fi putut cenzura punerea în scenă? Slavă Cerului, toți politrucii au fost atât de speriați, încât au acoperit toată povestea. Sunt dintre fericiții care au văzut, probabil, cea mai curajoasă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de aur, care, deși are grăunțe din belșug, dorește să se elibereze și să-și caute singură hrana. Alexandru Zevedei, personajul principal al romanului, preferă „izgonirea din rai” pentru a se consacra nestingherit muncii științifice. Prietenul său, Cristian Balaur, tip conformist, ajunge ministru în ierarhia socialistă și se confruntă cu propriul fiu, care îl face responsabil de situația gravă în care se află țara. Romanul Ave, Maria (2000) este o poveste de dragoste între un student român, Paul, și colega sa
RADU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289096_a_290425]
-
bună calitate. Daniel Petric trăiește într-o veșnică stare de criză, este, ca și naratorul, „un fanatic al nesupunerii”, „un bigot al nesăbuinței”, în conflict cu toate sistemele (familie, societate etc.). Tatăl - pictor de succes - este un tip lamentabil de conformist, simbolul autorității represive. Fiul fuge de el și viața lui devine un șir de eșecuri. Este obsedat, oriunde ajunge, de ideea imposturii. Ajunge cioplitor de cruci, eșuează în iubire, apoi soarta îl duce într-un azil de bătrâni care este
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
romane. Tocmai de aceea a intrat în conștiința publicului și în atenția criticii mai degrabă în această ipostază. Romanul La marginea visului ar fi putut fi foarte limpede, fiind vorba de viața unei familii. Numai că planul real, banal și conformist, este tot timpul oglindit într-un plan imaginar, exact cel care ar fi trebuit să semnifice. Transferul de semne și semnale dintr-o parte în cealaltă complică lucrurile, într-o construcție aproape absconsă. Motorul acestui transfer este „gândul”, cel pe
NUSFELEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288496_a_289825]
-
de-a lungul și de-a latul paginii, întreruperi și temporizări ale citirii, care structurează decodarea poemelor într-un chip anume. În și mai mare măsură caracteristică e o formulă de angajare social-politică total refractară față de orice conformism ori „nonconformism conformist”, în fond o angajare mai mult filosofică și morală decât una propriu-zis politică. Poetul contemplă și valorizează - ori deplânge, revoltat în cheie majoră, fără emfază zgomotoasă - cu mijloace extrem-moderniste, optzeciste, stări și tendințe de profunzime, degradări ale omenescului, determinate de
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
imboldul de a-și personaliza viziunea prin frondă programatică sau prin atitudini demolatoare. Aportul lui, prețios, se vădește la nivelul înțelegerii. Întemeiat pe empatie, animat de dorința de elucidare, de revalorificare în perspectiva actualității, comentariul nu e niciodată complezent sau conformist, dar nici malițios fără temei. Parafrazarea simpatetică și revelatoare, recursul la citat, contextualizarea, sugestiile comparatiste sunt utilizate eficient, integrate în discursul critic. Scrisă de un critic, cartea e o istorie estetică, M. fiind, fără îndoială, adeptul unei idei formulate de
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
legați de canoanele trecute, fie și numai pentru a le face fărâme prin tot mai alexandrine jocuri deconstructiviste, postmoderniștii împlinesc o funcție vitală în marele proces de regândire permanentă a fundamentelor culturii și societății; când postmodernismul devine exclusiv autoreferențial și conformist - „disciplinându-i și pedepsindu-i” până și pe militanții săi ocazional sceptici sau șovăielnici -, acest curent devine la fel de conservator (și eventual reacționar) ca și adversarii săi. Singura speranță se leagă de extrema eterogenitate a postmodernismului, din care se nasc din
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sigură, un funcționar sacrificat pe altarul submediocrității aducătoare de profituri. Luat de avântul retoric, Chandler nu vede vreo șansă reală de îmbunătățire a situației. Împotriva scenaristului complotează cu toții: actorii, regizorii, producătorii și, la capătul lanțului, spectatorii înșiși. Adică turma de conformiști care trăiesc în iluzia că problemele cele mai grele ale vieții sunt rezolvate prin credința unanimă în inviolabilitatea Constituției, sanctitatea căminului și importanța primordială a bucătăriei raționalizate (Chandler, 1977, p. 119). Împins în brațele ucigașe ale gustului public, scenaristul decade
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și poate chiar era) putea să fie, la fel de bine, o perversă mască a lașității și a neputinței de a înfrunta viața. Dar tocmai aceste trăsături, niciodată perfect conturate, niciodată fixate pe un suport stabil, fac din personaj un erou memorabil. Conformistul, previzibilul Marlowe - omul fără trecut, fără viitor și cu un prezent demn de milă - nu se poate sustrage fascinației, după cum cititorul însuși se vede antrenat în aceste greu de explicat exerciții de admirație. Intriga polițistă devine secundară în raport cu scenariul descoperirii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Poetul a dobândit în peisajul literar al epocii un loc distinct, de meșteșugar iscusit și agreabil al cuvântului, factor de relativă intelectualizare și rafinament al versului într-o vreme când dogma oficială în materie de creație literară împingea majoritatea poeților conformiști la compuneri plate, narativ-expozitive, neavenite estetic. B. era, într-un fel, un nonconformist în sânul conformismului. Insuficiența fondului poemelor - deseori didacticist, convențional, simplist - era compensată în parte de vigoarea formală. În fabulele sale, al căror limbaj „este când familiar, când
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
armonie desăvârșită între componentele naturale. Narațiunea nu se axează pe punerea în evidență a unui singur aspect tematic, ci pe fuziunea lor, obținându-se o tentă de factură dramatică, prin tonalități pătrunzătoare și prin manifestarea unui spirit independent de cotidianul conformist. În concordanță cu uniunea celor două megateme, este subliniată în operele de factură imaginară o uniune a conceptelor de comic și urât, cel din urmă fiind schițat prin intermediul stilului hiperbolizant, având ca rezultat nașterea noțiunii de grotesc. Această uniune ce
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
de talk-show-urile cu femeile rroma din România. Uneori mă întâlnesc cu ele câteva ore înainte de emisiune. Ele îmi spun ce le doare. Eu voi spune asta public, ele vor tăcea de frică în fața camerelor de luat vederi sau vor răspunde conformist, așa încât comunitatea să iasă bine și ele să nu fie ostracizate, judecate în Cris, instanța țigănească. Frica femeilor este chiar lângă noi, dar nu vrem să o vedem. E mai comod așa. Walizada a venit să-și bea ceaiul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de ele însele. Totuși, ele reprezintă cimentul care structurează sentimentul de apartenență, a cărui importanță nu o mai putem nega. Stricto sensu, valorile estetice în jurul cărora se agregă cu înverșunare diversele triburi postmoderne. Astfel, evidența moralei universale, ca și moralismul conformist prin care se exprimă nu mai rezistă la loviturile violente de rezistență ale eticilor particulare. Această distincție (morală etici) se impune din momentul în care constatăm cât de desuetă și de amăgitoare este abundența bunelor intenții. Din momentul în care
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mândru de isprava mea, am dat un F4 și pe loc mi-a apărut, cu litere albe pe fond negru, sentința: tipul meu de personalitate. Și-acum mă trece un fior de neplăcere când mi-o amintesc: „You are a conformist“, așa începea rechi zitoriul, care continua apoi, pe două pagini, în ace lași ton: îmi plac lucrurile banale, simetriile burgheze, n-am pic de romantism, nici vreun talent deosebit. Cariera cea mai potrivită? Contabil. În dragoste aspir spre o situație
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mediocritas. Rareori m-am supărat pe cineva sau pe ceva mai mult ca pe jocul ăsta atunci. Era ca și când o femeie frumoasă m-ar fi privit cu dis preț, spunându-mi: „M-ai dezamăgit. De fapt nu ești decât un conformist nenorocit...“, și mi-ar fi întors cel mai minunat spate imaginabil, decoltat până la fese. La naiba! am strigat și, ca de obicei când sunt nemulțumit de mine și vreau să-mi vor besc, m-am dus și m-am privit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
delict; d. duplicitatea comportamentului delincvent. a. Instabilitatea emotiv acțională reprezintă caracteristica generatoare a unui profil ce face posibil un comportament delincvent. Acastă trăsătură poate fi întâlnită și la restul populației, dar este necesar de subliniat faptul că în cazul indivizilor conformiști sociali reacțiile emotiv-active sunt relativ stabile, acestea fiind determinate de sistemul axiologic valid, precum și de mediul ambiant. În cazul reacțiilor negative, nonconformiste și infracționale sunt menționați indivizii care prezintă o carență educțională semnificativă (deprinderi antisociale), precum și o labilitate emotiv-afectivă, cu
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Pot să fac asta și singur, mulțumesc frumos. Ceea ce trebuie să știu este cînd ai de gînd să tragi cu blestematul ăla de pistol de start ca să pot să mă apuc serios de treabă. E rîndul Diavolului să rîdă. — Ce conformist ești, Wakefield! Ca și omologul tău din povestea aia a lui Hawthorne. De ce e nevoie să aștepți o autorizație? De ce nu alegi, pur și simplu, ceva din acest meniu la care privești zi de zi, să decizi că ăla este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu doar cea a literatorilor de avangardă. Chestiunea deprovincializării moderne a culturii române l-a preocupat pe Ion Vinea încă din adolescență; dovadă - numeroasele recenzii severe despre promovarea oficială a literaturii autohtone în Franța, manifestată prin publicarea de scriitori minori, conformiști sau tradiționaliști, în La révue roumaine (dintre volumele care adună cvasiexhaustiv publicistica tînărului autor din acea perioadă, v. Opere IV. Publicistica, ediție critică, note și comentarii de Elena Zaharia-Filipaș, București, 2001). O recenzie a aceluiași Vinea despre Mercure de France
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]