416 matches
-
secretă americană asemănătoare cu I.R.B. numită Frăția Feniană (The Fenian Brotherhood), denumire ce provine de la numele lui Finn Mac Cumhail, conducătorul unei confrerii de războinici legendari precreștini destul de asemănătoare cu cea a lui Arthur. Se spune că membrii a acestei confrerii ar fi fost extrem de patrioți. Într-o poveste, Finn Mac Cumhail afirmă că fenianii nu ar abandona Irlanda nici dacă li s-ar oferi în schimb întreaga lume și, pe deasupra, țara tinereții fără bătrînețe. Candidații la admitere în Frăția Feniană
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
XII-lea, în Europa Occidentală, polii dezvoltării se mută în orașe. Acest fapt a susținut ascensiunea a două grupuri sociale, elita burgheziei negustorești și corpul servitorilor marilor seniori (Georges Duby, "Evul Mediu masculin", Ed. Meridiane, București, 1992, p. 194). 15 "Confreriile" (pref. "con" și "frere" = frate) sînt asociații de persoane în scopul unor lucrări pioase și caritabile. 16 Vezi nota 6. 17 Tema "Judecății de Apoi", temă religioasă ce se regăsește și în pictura românească din secolul al XV-lea, pe
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Romanul se încheagă în jurul câtorva nuclee epice semnificative: experiența prizonieratului, căsătoria, boala, constituite în tot atâtea pretexte pentru reluarea obsedantă a marilor întrebări existențiale: „Ori nu suntem decât, fiecare în parte, câte un cerc închis, nici măcar tangent cu vreunul aparținând confreriei de peste timp, și-n consecință durerea mea să fie la fel de absurdă...?” Ispitit în momentele de cumpănă de gândul sinuciderii și confruntat, în fața foii albe, cu sentimentul dureros al inutilității oricărei filosofii, naratorul elaborează, sub semnul figurii tutelare a lui André
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
Totuși, organizațiile teroriste actuale ar putea revendica filiația lor directă din societățile secrete care, pe aceleași pămînturi, loveau principii domnitori și au dus la formarea unui nou cuvînt: "asasin". Istoria reapariției acestor mișcări începe cu primul Război mondial, prin activarea confreriei religioase. Senoussiya, din Tripoli, de către agenții Imperiului german. Istoria s-a continuat cu revoltele naționaliste din Maghreb... Atitudinea muftiului din Ierusalim în timpul celui de-al doilea Război mondial și intrarea în război de partea Axei au fost în continuarea unui
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
remanențe puternice se regăsesc și în prezent. Situarea sa este, de fapt, una ce respinge ab initio poziționările extreme, ca produse directe ale conștiinței totalitare: "(...) nu cred că idealul culturii române este cultura de tip inițiatic, de grup închis, de confrerie spirituală. Nu cred deloc în secte, loje, cuiburi, în orice formă de cultură de "grup". Și nici în... "apocrife" creștine. Doresc o cultură română mult mai diversificată, polivalentă, policentrică. O cultură română democratică, pluralistă, criticistă, laică și care să nu
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ultimul raport s-ar putea să nu mai fie în formă în jurul datei de 1.12. Refuz în scris solicitările de la Clubul fotografilor de animale, Prietenii vânătorii, Clubul de vânătoare al băncii Skandinaviska Enskilda, Asociația Fjalar 1 din Lund și Confreria vânătorească din Finlanda de Vest. 24 noiembrie Iar am sosit, de data asta cu vaporul. Închiriez o mașină. Forța de supraveghere a dispărut, dar gardul a fost dublat. În cele din urmă dau peste un autobuz al școlii de radar
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Centrală și de Est; România a fost primită în Alianță în 2003. De ce era nevoie de o asemenea organizație preponderent militară? Nu trecuseră decât patru ani de la cel mai pustiitor război din istorie, și iată că iarăși apăreau alianțe, înțelegeri, confrerii îndreptate împotriva unora sau altora. Organizația Națiunilor Unite (ONU) luase ființă încă din 1944, iar membrii ei fondatori erau marile puteri ale lumii. De cine se puteau teme aceștia? Carta ONU, semnată de ele și de multe alte state, oferea
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
de a sfida criterii birocratice care despărțeau boala în funcție de vârstele pacientului. Era atât de apreciat de bolnavi, încât ar fi putut concentra la nevoie o întreagă armată din foștii lui pacienți. De fapt, în jurul lui Nae exista un fel de confrerie, exista o nevăzută armată de prieteni. Această neobișnuită forță l-a ajutat substanțial când Nae s-a consacrat construcției Spitalului de copii din Tătărași care este și astăzi, mi se pare, unul dintre cele mai mari spitale de copii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
prezentarea maestrului său: "Uneori, în liniștea târzie a nopților de gardă, răsună parcă, dincolo de tăcerea zidurilor groase ale Spiridonului, ecoul pașilor celor care și-au pus întreaga viață în slujba acestei instituții". Medicii, care alcătuiesc, de-a lungul veacurilor, o confrerie universală, o armată de oameni care, robi ai unei filozofii speciale, ajung să semene unii cu alții, ca și cum ar fi de aceeași rasă, medicii au nevoie, într-adevăr, să audă, în liniștea nopților de gardă, pașii predecesorilor care constituie adevărate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
la grotesc. Nicăieri ce e mai rău din Blaga, din Barbu, din Arghezi, din poezia modernă, în general, n-a rodit mai viguros.” ( G. Călinescu, Poeți tineri bucovineni, în Viața românească, XXX, nr.5, mai 1938, pp 69-74). „Nici o altă confrerie literară nici chiar dintre acelea ale constructiviștilor și suprarealiștilor n-a acționat și n-a respectat orientarea prestabilită cu aceeași strictețe” (D. Mincu, „Iconarii”, în „Gândirea” și gândirismul”, București 1975, p.635). * ... Puzderia de reviste cu nume pitorești și juvenil
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
făcut, stimați colegi istorici? Ei bine, după exemplul bolșevic, nu avem decât să ne organizăm Într-o structură de breaslă eficientă, să ne clarificăm programul și prioritățile, să ne aliniem În spatele unor principii profesionale ferme, să ne unim Într-o confrerie academică puternică, alături de tovarășii noștri de idei din Întreaga țară, și apoi vom putea porni, cu Încredere, la asaltul Palatului de Iarnă. După același model al avangardei proletariatului, nu trebuie să fim foarte mulți, ci doar hotărâți, dedicați și bine
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a animat câteva generații de profesori și studenți, pe parcursul ultimelor două sute de ani. Făcând acest lucru, nu pot să uit că schițez istoria propriei mele biografii și familii intelectuale. Am și eu privilegiul neprețuit de a face parte din această confrerie ilustră, de a Însemna ceva, dincolo de modestele mele virtuți personale, prin simplul fapt că mă Înscriu pe firul tradiției ei onorante. După cum se știe, primele universități - atestate la Salerno și la Bologna Încă din secolul al XI-lea - au apărut
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sentimentală cu lumea eroilor care se perindă printre filele ei, ca și cu lumea celor care au scris, la rândul lor, despre aceeași epocă și despre același spațiu transilvan. Pentru cel inițiat, prin lectură și prin trăire, În tainele acestei confrerii imaginare, este cu totul fascinant să fie martor la vraja prin care cei din urmă, autorii, sunt absorbiți Încet În paginile unei istorii niciodată terminate, sfârșind prin a rămâne ferecați acolo și devenind, pe nesimțite, personaje ale poveștii pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
în societatea marilor demnitari turci și chiar la Curtea sultanului Ahmed III. Leagă prietenii cu ambasadorii Franței (P.-A. de Châteauneuf și de Fériol), Olandei (Collier) și Rusiei (Piotr Andreevici Tolstoi); se pare că, împreună cu aceștia, făcea parte dintr-o confrerie masonică. Cum se poate deduce din opera lui, era atras în această perioadă de științele oculte: alchimie, astrologie, oniromanție etc. Datorită anturajului francez, este probabil să fi învățat și franceza, pe lângă limbile orientale. În 1691, se afla în Iași, când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
de la Hierapolis, despre care se spunea că se mișcă și vorbesc (De dea syr. 10). Toate aceste practici erau, bineînțeles, respinse de creștini, care vedeau în ele un amestec de magie neagră și idolatrie. . Este vorba mai degrabă de o confrerie (koinon) a persoanelor însemnate din cetățile grecești ale Asiei, care se ocupau de „cultul ce consfințea legătura dintre Dea Roma și Împărat și convoca anual delegații cetăților, fapt care prilejuia aducerea de sacrificii și jocuri impresionante” (F. Cerfaux și J.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
primară până sus de tot) spre culmile docimologice. c Vezi în acest sens Călăuza în credința ortodoxă, scrisă de arhimandritul Ilie Cleopa. Am consultat versiunea Editurii Episcopiei Romanului, apărută în 2000 (vezi pag. 51-53). d Femininul care se impunea pentru "confrerie", devenit inutil de când toate slujbele/pozițiile de prestigiu din România duc la formule ambigen de tipul "doamna profesor" (ceea ce înseamnă că "profa" e la universitate și nu la High School of Glodeni), "doamna director", doamna ministru etc. e Notă din
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
În secolul al XII-lea, ritualul este aproape stabilit. Viitonil vasal se prezintă cu capul descoperit, îngenunchiază, își așază mîinile în cele ale seniorului (gest care simbolizează dăruirea de sine și amintește, după toate aparențele, amestecul de sînge al vechilor confrerii germane). Apoi, după ce va fi schimbat cu suzeranul "sărutul păcii" (alt semn de prietenie și de fidelitate mutuală, valabil mai ales în Franța și în Anglia normandă), vasalul depune jurâmînt pe cărțile sfinte sau pe o raclă conținînd relicve, conferind
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
ani acest comitet are următoarea componență: N. Bănescu, Șt. Braborescu, D.N. Ciotori, C.Ș. Făgețel, G.C. Ionescu-Sisești, N. Vulovici. Alte nume de redactori: Elena Farago, Emil Gârleanu, I.M. Marinescu, C.D. Fortunescu, C.S. Nicolăescu-Plopșor. Încă din primii ani periodicul intră în confreria grupării sămănătoriste, al cărei program îl susține și și-l însușește. Articolul-program Credințele și gândul nostru, semnat de D. Tomescu, face elogiul direcției literare conduse de Iorga, acesta fiind considerat un adevărat „împărat al gândirii”, iar „Sămănătorul” reprezentând „direcția cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289129_a_290458]
-
paradigmatice, este pentru că ele amintesc în ce fel legătura socială poate, uneori, să se elaboreze într-un mod orizontal (înfrățire) plecând de la o înrădăcinare în legătura în care se elaborează această fraternitate (animism). Am fi putut face referire la Burschenschaft, confrerie de studenți, sau la Mannerbund în Germania, la açabiyya, solidaritatea triburilor arabe despre care vorbește Ibn Khaldûn, dar este de ajuns să indicăm că metafora Bisericii invizibile amintește că întemeierea societăților poate, de asemenea, să se fondeze pe pierderea sinelui
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
intelectuale și sufletești, capabile să învingă oricând minotaurul. O ultimă mișcare mistică este hasidismul, care apare în Podolia și Volânia. Întemeietorul mișcării, Rabbi Israel Baal Shem Tov (“învățătorul bunei Reputații” - prescurtat Becht), neutralizează mesianismul sabbtaiștilor și renunță la exclusivismul de confrerie inițiatică secretă (Kabbala tradițională). Promovează, în schimb, un misticism cu funcție socială. Descoperirile spirituale ale kabbaliștilor devin accesibile omului de rând. Succesul e imens, perioada eroică și creatoare fiind a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Ciudatul mesianism, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
permanentă a educației din toate timpurile a fost existența „învățăturilor secrete”. Le-au avut toate marile civilizații - de la egiptenii și babilonienii antici până la școlile medievale și ordinele religioase ale creștinismului. Grecii nu au făcut nici ei excepție. Atare școli și confrerii oculte își asumau misiuni și curricula învăluite de mister. Chiar și întemeierea lor era prezentată mitic. 2.5.1. Misterele de la Eleusistc "2.5.1. Misterele de la Eleusis" În secolul al VII-lea î.Hr., Eleusis, demă atică, a fost cucerită
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
credința în metempsihoză. Moartea și renașterea neîncetată a vegetației ca dovadă a nemuririi sufletului și a migrației sale postthanatice pare să fi fost misterul fundamental tăinuit de adepții cultului eleusin. Asimilării lui și a altor numeroase secrete se dedicau membrii confreriei. După ce sediul templului s-a mutat lângă Atena, în suburbia Agrai, s-a început practicarea Micilor Mistere, ca preinițiere pentru Marile Mistere. Cele dintâi erau celebrate primăvara, celelalte - de-a lungul verii. Cunoașterea ceremoniilor de către neinițiați era interzisă. Se păzea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Demetra. Învățătura era însă ereditară și, prin urmare, risipirea ei prin dezvăluire era strict interzisă. „Experimentele de învățare” și „conținutul” curriculumului ezoteric eleusin erau mult mai complicate. Rigoarea și coerența lor mistică era însă totală. Supunerea la regulile stricte ale confreriei era asigurată prin chiar angajamentul solemn al inițiaților. Aceștia deveneau imediat preoți ai Demetrei, căpătând accesul la viață fericită post-mortem în împărăția lui Hades. Ceremoniile și ritualurile se constituiau în pregătire sacră pentru această condiție eudemică postthanatică. Cele mai multe mimau dramatic
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cărei roade produceau nebunia bahică - o mania care îi făcea pe oameni asemenea zeilor nemuritori. În luna Elafebolion (martie), când înflorea vița, corurile ditirambice, jocurile și tragediile erau organizate pentru a marca victoria lui Dionysos asupra lui Thanatos și Hades. Confreriile de bacante erau așadar „școli libere secrete” închinate atingerii vechiului ideal al athanasiei (nemuririi) și al străvechiului mit al supraviețuirii. Câteva rituri aminteau fără echivoc de omofagie și antropofagie, dar și de tehnicile eleuterice (eliberatoare) și chatartice (de curățire); cele
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din urmă erau folosite pentru „spălarea de păcatele” produse de cele dintâi. Un „comportament” similar viței-de-vie!23 2.5.3. Misterele orficetc "2.5.3. Misterele orfice" Misterele orfice erau, se pare, și mai subtile. Conținutul și misiunea paideutică a confreriilor inspirate de zeul explorator (poate chiar personaj real, nu numai legendar) Orfeu evidențiază o religie sui-generis. Nu este cazul să o expunem aici. Menționăm doar coerența curriculară admirabilă a educației orfice. Personajul întemeietor servea, asemenea lui Iisus, ca ideal educațional
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]