674 matches
-
dărâmarea tuturor barierelor care închideau rigid calea meritului pentru cei care nu avuseseră norocul de a se naște în clasa suprapusă. Cu condiția de a avea o voință fermă și... de a păși decis peste milenara interdicție a uciderii unui congener, în vreme de pace și în numele unui ideal privat, personal! Am putea numi această pornire maladivă a celor doi ca o foame, o nerăbdare de destin, nebunia agresivă de a trece peste, de a da la o parte unul din
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
că nu figurează între cei aleși să beneficieze de avantajele pe care le prezenta debutul în volum. Or, fără să ierarhizez neapărat, nu pot să nu remarc că poezia lui de tinerețe a fost la fel de radicală, ca și aceea a congenerilor săi, în schimbarea la față a poeziei postbelice. Dar în afara Generației ‘60 nu a rămas numai Grigurcu. Între numele de start nu se întâlesc nici Petre Stoica și nici Mircea Ivănescu. Absențe realmente surprinzătoare prin ceea ce reprezintă ca poeți din
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
de fantasme erotice”, „întîmpinînd zările pe culmile muntelui Venus”, ca și, mai de-aproape, a octogenarului „lăudat pentru cît de bine se ține”, fac parte din lumea unor Anatole France, Jules Renard, Pierre Louys. În acest sens presupun că un congener, Alexandru George, mărturisea în numele amîndurora că „marcăm alexandrinismul cel mai vădit în mijlocul «noii» literaturi”. Ceea ce rămîne după ce modele se demodează merită o atenție aparte. Tumultul modernist încă neepuizat, ci numai vag îngrădit conceptual sub eticheta șovăielnică a postmodernismului, care ar
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
literari români, bătrâni, tineri etc. dorm pe ei cu grație, nu produc nimic, nu contribuie cu nimic la progresul spiritual social (sic!) al omului”. Lăsând la o parte faptul că Stoian G. Bogdan este el însuși un „produs” al criticii congenere, să vedem ce „cred eu”, adică, el, că „ar trebui să se înțeleagă prin idee estetică” și anume „o idee în lumina căreia artistul creează opere de artă care pledează pentru materializarea unei lumi sau materializează o parte din lumea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4066_a_5391]
-
ideologică. Și aici, autorul a optat pentru un subiect cât se poate de complex, un adevărat „caz” al literaturii române, menit să permită reflecția mai largă asupra culturii interbelice, atât de întoarsă pe toate fețele odată cu revizuirile postdecembriste. Față de volumele congenerilor, cartea lui Mihai Iovănel are, însă, o miză programatică mai evidentă. În ciuda aparențelor, Mihail Sebastian nu e subiectul principal al cărții sale. Și asta, nu pentru că criticul de la „Cultura” n-ar avea la degetul mic opera și biografia autorului. Dimpotrivă
Corozivitatea interogației by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3947_a_5272]
-
al termenului) se întâlnea cu un stil de viață modern, de tip mittel-european. Astfel, putem explica mai convingător amestecul de experiment postmodern și livresc clasic de cea mai bună factură din scrisul lui Tudor Țopa, ca și faptul că, spre deosebire de congenerii săi occidentali, postmodernismul său nu a fost lipsit de o perspectivă etică asupra literaturii. Urmașul preoților și luptătorilor pentru Unire, obligați de o istorie crudă să își abandoneze locurile natale, nu putea face numai experimente prozastice gratuite, ignorând încărcătura etică
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
estetizează, teatral, misterioasa viață dublă. Hotel Universal e o narațiune fastuoasă și complexă, rafinată și enigmatică, vădind legături de sînge literar cu romanele fantast genealogice ale lui Alice Botez, cu proza lui Ștefan Agopian, dar și cu estetismul retro al congenerilor Filip Florian și Daniela Zeca- Buzura (cea din Demonii vîntului). „Vecinătatea” cea mai sesizantă îmi pare a fi totuși Pe Strada Mîntuleasa. Ca și în microromanul lui Mircea Eliade (și ca în Craii de Curtea- Veche), Simona Sora reușește să
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
Cosmin Ciotloș La 28 de ani, Christopher Marlowe moare ucis într-o încăierare de tavernă. La vremea aceea era un dramaturg net superior congenerului său, Shakespeare, care nu scrisese decât puține piese onorabile. În câțiva luștri doar, ierarhia se inversează. Un tragic accident biografic stă, iată, undeva la baza canonului. E exemplul citat de Harold Bloom în celebra lui carte, Canonul occidental. În termeni
Sine qua non-ul occidental by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10803_a_12128]
-
paranteză de o mână neștiută și câteva senzualități epigramatice surprinzătoare. De ce așa? Fără doar și poate, cifrul intim al Epistolelor nu stă în cuvioșenia manierei, în respectul moștenit al eruditului pentru antici, ci într-un orgoliu care-l face aproape congener cu aceștia. Deloc ultragiantă ori măcar stânjenitoare, deloc grobiană ori autosuficientă, forma aceasta de trufie ne învață ceva foarte important despre raportul dintre poet și pagina albă. Lui Decuble, anxietatea scrisului și retorica neputinței îi sunt complet străine. Vocea sa
Cercul poeților în curs de apariție by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10039_a_11364]
-
comentarii profunde ale etnopsihologilor (C. Rădulescu-Motru) și ale filosofilor ca Emil Cioran. „Romanul”, care îl are totuși în centru pe Al. Busuioceanu, dezvăluie și alte aspecte decât cele politice și culturale. Sunt și acelea individuale. „Eroul” nostru suportând, ca și congenerii lui, vicisitudinile materiale ale exilului, angajându-se într-o neostenită luptă pentru salvarea, deocamdată, spirituală a patriei înrobite, ni se relevă totodată ca un profesor de poezie, ca un „maestru” al unei tinere discipole, precum Antoaneta Iordache, femeie sensibilă și
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
lungul întregilor lor vieți nu era de-ajuns ca să egaleze, de exemplu, oricare dintre anii de glorie literară ai lui Mircea din perioada adolescenței. Iar toate aceste lucruri incredibile generau, evident, frustrări imense în rândul cohortei de alți scriitori și congeneri de-ai săi. Printre altele, omul scăpase cu viață din nu mai puțin de opt tentative de asasinat puse la cale, după cum se bănuia, de către unii dintre colegii săi. În momentul când începe povestirea noastră, Mircea avea cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cât mai ales semnul, hieroglifa cu care alfabetul esențial al înțelegerii profunde marchează componentele lumii; deasupra tuturor, dar și în toate, Ființa Supremă. Exercițiul de iconar al domnului Onuc Nemeș se prelungește și se completează în vers, întregind un sentiment congener cu venerația și rugăciunea.”( Coperta IV) Tot în 2006, la aceeași editură, Imag, îi apare volumul „Suspinul umbrei”, care cuprinde poeme haiku, cu un „Cuvânt înainte” de Rodica Braga, coperta și ilustrațiile de Ștefan Orth. Volumul este dedicat „Memoriei părinților
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
Poetul se află necontenit în căutarea unor esențe expresive [...], căci poetul și-a însușit organic lecția unor creatori precum Brâncuși și Blaga [...]» / « Domină în creația lui Negulescu „slova de foc“, inspirația și trăirea poetică, iar slova făurită, meșteșugul poetic e congener, în măsura în care substanța poetică reclamă, impune „mânuirea“ instrumentelor artistice» (Mircea Moisa, în «Luceafărul», nr. 50 / 14 decembrie 1985, și în prefața-i din 2002); «Mai toate simbolurile derivă din cosmic, au „strălucirea smaraldului ceresc“ și se adună în „pulberea aprinsă a
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
a asumat nici un risc pentru a-și exprima ideile artistice. Este o percepție falsă. Episodul detenției lui Tudor Frațilă, al judecății, al condamnării, trimite la drame reale, nu din biografia lui Marin Sorescu, ce-i drept, dar a altor intelectuali congeneri cu autorul romanului. Un posibil prototip al personajului este, în acest sens, regretatul profesor Aurelian Popescu de la Universitatea din Craiova, coleg de facultate cu Marin Sorescu la Iași care a fost arestat, la sfârșitul anilor '50, pentru «vina» de a
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
BUCIUCEANU-BOTEZ alături de artiști precum MARIA FILOTTI, SILVIA DUMITRESCU-TIMICĂ, LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ, ILEANA PREDESCU, SILVIA POPOVICI, GEORGE CALBOREANU, TOMA CARAGIU, RODICA TAPALAGĂ, GEORGE CONSTANTIN ș.a., pentru care marea poezie a spațiului românesc și a lumii, respectiv distincția interpretării dramaturgice, reprezentau veritabile laturi congenere cu ființa fiecăruia dintre aceștia în parte. Fie și numai dacă ne ducem cu gândul la cuprinzătoarea dimensiune creatoare a TAMAREI BUCIUCEANU-BOTEZ - dimensiune marcată de un lanț de date cu vizibilă înclinație tragicomică și consubstanțială nu doar cu temperamentul său
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
lucru pe care istoria lor îl consemnează în acest sens este că, atunci când tribul Pueblo, unul dintre cele mai numeroase și cu veleități războinice și de supremație au pornit lupta împotriva spaniolilor, membrii tribului Navajos nu s-au raliat cu congenerii lor, au stat în expectativă. Cum se știe, din experiența istorică a tuturor semințiilor - și cred că și voi românii aveți ceva în sensul ăsta - “sângele apă nu se face”, și au răspuns afirmativ când urmăriți de forța superioară a
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
impresionat profund, pentru că l-am cunoscut personal pe Constantin Virgil Bănescu, era corector și apoi redactor la Editura Hasefer. Părea timid, dar nu era, avea o privire tristă, părea distant, vorbea puțin, deși ulterior am aflat că avea numeroși prieteni, congeneri, era unul dintre poeții de referință ai „generației 2000”. Primul volum i-a apărut chiar în acel an, „ Câinele, femeia și ocheada”, apoi a mai publicat „Floarea cu o singură petală„, ”Același cer care nu e” ( Ed. Vinea- 2006). I-
DOUĂ PORTRETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356450_a_357779]
-
scrieri pentru copii, eseu, critică și istorie literară, eminescologie), e o poetă sensibilă, afirmată, cu un public al ei foarte fidel, în rândul căruia m-am aflat și eu încă de pe vremea debutului său editorial (când n-o cunoșteam - deși congenere), pe care l-am salutat, descoperind prospețime și puritate, sinceritate și geană filozofică cuceritoare în versul armonizat cu figura romantică, vaporoasă, luminoasă a tinerei autoare. Tocmai mă pregăteam să citesc/recitesc versuri - căci așa înțelesesem (greșit!) - când, surpriză!, era vorba
„PARABOLA VULTURULUI” DE LUCIA OLARU NENATI SAU VIAŢA NOASTRĂ DE ZI CU ZI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368192_a_369521]
-
să-i confer o înrudire spirituală. Sau i-aș găsi corespondențe în lirica religioasă a lui Vasile Voiculescu. Și laudele nu sunt deloc gratuite, având în vedere faptul că în poezia lui te odihnești, te cauți, te regăsești, îți găsești congenerii. Stăpân pe mijloacele de expresie atât de variate și nuanțate, specifice poeziei, Liviu Jianu s-a împrietenit cu marele Cuvânt, în frazări axiomatice, sapiențiale, din fondul cel Curat al Limbii Române, amirosind a busuioc și a mirt. Rostirea lui este
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
volumul de versuri ”Amor prohibit” există, spuneam, un influx subsidiar ușor de observat. Fără dubiu, Mariana Cristescu este asemenea unui fruct indehiscent, care nu se desface prea ușor pentru a i se ajunge la sâmbure, și totuși remarcăm același flux congener derivat dintr-o complicitate secretă, o conivență de închinare zeului suprem, frumosul, despre care spuneam anterior. Într-un dialog cu doamna Cristescu, domnia-sa acuza, oarecum, pe traducătoare, că nu a consultat-o în alegerea poeziei prezente în volum, și
O MARE ONOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358075_a_359404]
-
a asumat nici un risc pentru a-și exprima ideile artistice. Este o percepție falsă. Episodul detenției lui Tudor Fratilă, al judecății, al condamnării, trimite la drame reale, nu din biografia lui Marin Sorescu, ce-i drept, dar a altor intelectuali congeneri cu autorul românului. Un posibil prototip al personajului este, în acest sens, regretatul profesor Aurelian Popescu de la Universitatea din Craiova, coleg de facultate cu Marin Sorescu la Iași care a fost arestat, la sfârșitul anilor ’50, pentru Ťvinať de a
Marin Sorescu – ironistul singur printre poeți. Ion R. Popa: Profesorul Ion Ionescu a scris un interesant articol despre Marin Sorescu () [Corola-blog/BlogPost/339339_a_340668]
-
asume eventuala eroare și să trăiască responsabil tragedia lumii: aceea de a nu avea dreptate când crezi că ai dreptate. Deosebita capacitate de exprimare face ca frazarea să fie rapidă, coerentă și clară. Prin acest epistolar scris în contul unor congeneri, George Stanca ne vorbește nouă cu sensibilitate, cu sinceritate, cu suferință. Ne vorbește literar și existențial: finalmente, din acest motiv cartea de față este valoroasă și constituie o lectură agreabilă. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google
GEORGE STANCA: Stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339605_a_340934]
-
conștiință a vinovăției. Luciditatea celui care își asumă fățărnicia în numele tuturor este de domeniul evidentei. Spiritul este apăsat de duplicitate. Cu toate acestea nu vrea să se elibereze de ea decât în urma unui efort de a-i elibera și pe congeneri. El își dorește să rămână între semeni și să se izbăvească odată cu ei. Lumea nu poate deveni mai bună printr-o singură persoană, ci prin diseminarea bunătății. Rostul fiecăruia este să dăruiască, să se ofere, să se arate disponibil: „De
Liviu-Florian Jianu: Imnuri împotriva duplicitătii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339601_a_340930]
-
să-i confer o înrudire spirituală. Sau i-aș găsi corespondențe în lirica religioasă a lui Vasile Voiculescu. Și laudele nu sunt deloc gratuite, având în vedere faptul că în poezia lui te odihnești, te cauți, te regăsești, îți găsești congenerii. Stăpân pe mijloacele de expresie atât de variate și nuanțate, specifice poeziei, Liviu Jianu s-a împrietenit cu marele Cuvânt, în frazări axiomatice, sapiențiale, din fondul cel Curat al Limbii Române, amirosind a busuioc și a mirt. Rostirea lui este
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
de azi de ieri, adolescență fiind deja trăită în rosturile poeziei, intrând în cartea ei odată cu optzeciștii, unii dintre ei, între care Aurel Dumitrașcu, fiindu-i părtași la a cerceta tainele cuvântului care mântuiește. De ce debutează atât de târziu față de congenerii ei în volum e opțiunea autoarei, iar resorturile amânării vin din atâtea furtuni ale unei existente trăită parcă sub semnul neputinței de a-ș găsi propriul loc în lume, al disperării în rătăcirile atât de sufocante ale unui real indiferent
EMILIA AMARIEI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341028_a_342357]