192 matches
-
virusului HIV-1; este originară din zona Kinshasei și este responsabilă pentru 90% din totalul infecțiilor răspândite la nivel global. Cea de-a doua este cea a grupei O a virusului HIV-1 și își are originile în regiunile apropiate ale capitalei congoleze. Echipa condusă de cercetătoarea Nuno Faria susține că răspândirea inegală, la nivel global, a celor două ramuri ale virusului se datorează influenței factorilor ecologici și nu a celor evoluționari. Oamenii de știință au ajuns la această concluzie după ce au analizat
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
papă. Forma de organizare, conducerea și doctrina sunt de obicei hotărâte democratic de membrii laici ai fiecărei biserici, ceea ce explică diversitatea credințelor de la o biserică baptistă la alta. Excepții ar fi baptiștii reformați, organizați într-un sistem prezbiterian, baptiștii episcopali congolezi, cu un sistem episcopal, și unele megabiserici baptiste care înclină către un stil marcat de o conducere clericală mai puternică, în unele cazuri abandonând cu totul sistemul congregaționalist (deși, fiind congregații independente într-o anume asociație sunt libere să adopte
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
Waverly Place: Filmul" în Puerto Rico. Gomez este de asemenea implicată în activitatea caritabilă RAISE Hope For Congo, o inițiativă a Enough Project, care contribuie la creșterea gradului de conștientizare cu privire la resursele minerale din zonele de conflict și violența față de femeile congoleze. Gomez a fost numită purtătoarea de cuvânt a campaniei Trick-or-Treat for UNICEF în 2009, pentru al doilea an la rând. Gomez, care a strâns peste $700,000 pentru caritate în 2008, a declarat că speră să strângă 1 million de
Selena Gomez () [Corola-website/Science/314619_a_315948]
-
pe alte continente: Franz Binder, Andreas Breckner, Carl F. Jickeli, Arthur von Sachsenheim, Gustav A. Schoppelt, Hermann von Hannenheim, Karl Meliska etc. Celei de-a doua îi aparțin obiectele intrate în fondurile Complexului Național Muzeal „ASTRA” după anul 1990: colecția congoleză Rang, costume ale minorităților naționale din China, o parte din obiectele artizanale extraeuropeene din colecția ex-prezidențială, jucării tradiționale și artizanat din Japonia, Indonezia, Ecuador și Argentina, păpuși etnografice din India ș.a. Un rol important în completarea colecțiilor îl au donațiile
Muzeul de etnografie universală „Franz Binder” () [Corola-website/Science/314917_a_316246]
-
Museveni, viitorul lider al Ugandei. Museveni și fostul președinte tanzanian Julius Nyerere l-au prezentat apoi pe Kabila lui Paul Kagame, viitorul președinte al Rwandei. Aceste contacte au devenit esențiale în anii 1990, când Uganda și Rwanda căutau o personalitate congoleză pentru a conduce o intervenție în Zair. Kabila s-a întors în octombrie 1996, în fruntea etnicilor Tutsi din Kivu de Sud împotriva forțelor Hutu, la începutul Primului Război Congolez. Cu ajutor din Burundi, Uganda și Rwanda, Kabila și-a
Laurent-Désiré Kabila () [Corola-website/Science/320424_a_321753]
-
în anii 1990, când Uganda și Rwanda căutau o personalitate congoleză pentru a conduce o intervenție în Zair. Kabila s-a întors în octombrie 1996, în fruntea etnicilor Tutsi din Kivu de Sud împotriva forțelor Hutu, la începutul Primului Război Congolez. Cu ajutor din Burundi, Uganda și Rwanda, Kabila și-a condus forțele într-o revoltă împotriva lui Mobutu sub numele de Alianța Forțelor Democrate pentru Eliberarea Congo-Zairului (ADFL). La jumătatea lui 1997, ADFL a repurtat victorii semnificative și, după eșecul
Laurent-Désiré Kabila () [Corola-website/Science/320424_a_321753]
-
cult al personalității cu ajutorul fostului ministru al informației din timpul lui Mobutu, Dominique Sakombi Inongo. În 1998, foștii aliați ai lui Kabila din Uganda și Rwanda s-au întors împotriva lui și au susținut o revoltă a Grupării pentru Democrația Congoleză (RCD): al Doilea Război Congolez. Kabila și-a găsit noi aliați în Zimbabwe, Namibia și Angola și a reușit să reziste în sudul și vestul țării, pentru ca în iulie 1999, negocierile să ducă la retragerea forțelor străine. Revolta în țară
Laurent-Désiré Kabila () [Corola-website/Science/320424_a_321753]
-
ministru al informației din timpul lui Mobutu, Dominique Sakombi Inongo. În 1998, foștii aliați ai lui Kabila din Uganda și Rwanda s-au întors împotriva lui și au susținut o revoltă a Grupării pentru Democrația Congoleză (RCD): al Doilea Război Congolez. Kabila și-a găsit noi aliați în Zimbabwe, Namibia și Angola și a reușit să reziste în sudul și vestul țării, pentru ca în iulie 1999, negocierile să ducă la retragerea forțelor străine. Revolta în țară a continuat, însă, iar Kabila
Laurent-Désiré Kabila () [Corola-website/Science/320424_a_321753]
-
în dupăamiaza de 16 ianuarie 2001 de un membru al staffului său, Rashidi Kasereka, care a fost ucis imediat. Tentativa de lovitură de stat a eșuat, în ciuda reușitei asasinatului. Kabila ar fi fost transportat încă în viață în Zimbabwe; guvernul congolez a confirmat moartea sa acolo în ziua de 18 ianuarie. După o săptămână, trupul său a revenit în Congo pentru funeralii naționale și fiul său, Joseph Kabila Kabange, a devenit președinte după zece zile. Anchetele asasinatului au dus la judecarea
Laurent-Désiré Kabila () [Corola-website/Science/320424_a_321753]
-
aprilie 2003 a unei constituții de tranziție în Republica Democratică Congo și față de formarea unui guvern de unitate națională și tranziție, anunțată la 30 iunie 2003. Rezoluția menționată încurajează, de asemenea, donatorii să sprijine instituirea unei unități integrate de poliție congoleză și aprobă furnizarea de către Misiunea Organizației Națiunilor Unite în Republica Democratică Congo (MONUC) de asistență suplimentară care ar putea fi necesară pentru formarea acesteia. (7) Situația actuală în ceea ce privește securitatea în RDC se poate deteriora, cu posibile repercusiuni grave asupra procesului
32004E0494-ro () [Corola-website/Law/292608_a_293937]
-
a unei constituții de tranziție în Republica Democratică Congo, precum și față de formarea, anunțată pentru 30 iunie 2003, a unui guvern de unitate națională și de tranziție. Consiliul a încurajat, de asemenea, donatorii să sprijine înființarea unei unități integrate de poliție congoleză și a aprobat furnizarea de către Misiunea Organizației Națiunilor Unite în Republica Democratică Congo (MONUC) a asistenței suplimentare care ar putea fi necesară pentru a asigura formarea acesteia. (7) În declarația comună din 29 septembrie 2003 privind cooperarea între Organizația Națiunilor
32004E0847-ro () [Corola-website/Law/292617_a_293946]
-
avea, în plus, mandatul "de a contribui la dispozițiile privind securitatea instituțiilor și protecția înaltelor personalități ale Tranziției la Kinshasa, până ce unitatea integrată de poliție pentru Kinshasa va fi gata să își asume această responsabilitate și de a ajuta autoritățile congoleze să mențină ordinea în alte zone strategice". (13) Situația actuală în domeniul securității în RDC ar putea să se degradeze, ceea ce ar avea repercusiuni potențial grave asupra procesului de consolidare a democrației, statului de drept și securității la nivel internațional
32004E0847-ro () [Corola-website/Law/292617_a_293946]
-
1997) a fost dictatorul Zairului (azi Republica Democrată Congo sau Congo Kinshasa, pe scurt) din 1965 până în 1997. Joseph-Désiré Mobutu s-a născut în Lisala, în Congoul Belgian (azi Congo Kinshasa) în 1930. El a intrat în "Force Publique" (armata congoleză belgiană) în 1949, fiind treptat promovat până la postul de sergent-major. În 1956 a plecat din armată și a lucrat la ziarul "L'Avenir" ("Viitorul"), unde l-a întâlnit pe Patrice Lumumba, alăturându-se Mișcării Naționale Congoleze (MNC). După independența pe
Mobutu Sese Seko () [Corola-website/Science/297680_a_299009]
-
în "Force Publique" (armata congoleză belgiană) în 1949, fiind treptat promovat până la postul de sergent-major. În 1956 a plecat din armată și a lucrat la ziarul "L'Avenir" ("Viitorul"), unde l-a întâlnit pe Patrice Lumumba, alăturându-se Mișcării Naționale Congoleze (MNC). După independența pe 30 iunie 1960, Mobutu s-a alăturat guvernului de coaliție ca secretar al apărării. În curând, președintele, Joseph Kasavubu și prim-ministrul, Patrice Lumumba, au început să se lupte pentru putere. Între timp, forțele publice din
Mobutu Sese Seko () [Corola-website/Science/297680_a_299009]
-
limba neerlandeză. Conferința de la Berlin din 1885 a cedat controlul asupra Statului Independent Congo regelui Regele Leopold al II-lea ca posesiune personală a sa. Din 1900 au apărut îngrijorări pe plan internațional cu privire la tratamentul extrem și sălbatic aplicat populației congoleze sub Leopold al II-lea, pentru care Congo era în principal o sursă de venit din producția de fildeș și cauciuc. În 1908, această indignare a determinat statul belgian să își asume responsabilitatea pentru guvernarea coloniei, denumită de atunci Congo
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
de către Aliați în 1944. După al Doilea Război Mondial, o grevă generală l-a obligat pe , pe care mulți îl considerau un colaborator al germanilor în timpul războiului, să abdice în 1951. Congo Belgian a dobândit independența în 1960 în timpul Crizei Congoleze; Ruanda-Urundi a obținut și ea independența după doi ani. Belgia a aderat la NATO ca membru fondator și a format grupul de țări Benelux împreună cu Țările de Jos și Luxemburg. Belgia a devenit unul dintre cei șase membri fondatori ai
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
sistem multipartid politic încă de la începutul anilor 1990, deși sistemul este puternic dominat de președintele Denis Sassou Nguesso, el a lipsit de concurență serioasă în alegerile prezidențiale desfășurate sub conducerea lui. Sassou Nguesso este susținut de propriul său Partid Laburist Congolez (PCT), precum și o serie de partide mai mici. Pe plan internațional, regimul Sassou a fost lovit de revelații coruptive în ciuda încercărilor de a le cenzura. Un anchetator francez a găsit peste 110 de conturi bancare și zeci de proprietăți generoase
Republica Congo () [Corola-website/Science/298089_a_299418]
-
politică. Totul era decis în Leopoldville sau Bruxelles. Secretarul belgian al coloniei și Guvernatorul-general (conducătorul coloniei) aveau putere absolută; congolezii nu aveau deloc. Cu timpul a crescut rezistența congolezilor față de această lipsă de democrație. În 1955 clasa superioară a societății congoleze, așa-numiții "évolués", a pornit o campanie pentru a pune capăt acestei inegalități. În timpul celui de-al doilea război mondial armata congoleză a obținut o serie de victorii împotriva italienilor în nordul Africii. Congo-ul Belgian care era bogat în
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
deloc. Cu timpul a crescut rezistența congolezilor față de această lipsă de democrație. În 1955 clasa superioară a societății congoleze, așa-numiții "évolués", a pornit o campanie pentru a pune capăt acestei inegalități. În timpul celui de-al doilea război mondial armata congoleză a obținut o serie de victorii împotriva italienilor în nordul Africii. Congo-ul Belgian care era bogat în depozite de uraniu a furnizat Statelor Unite ale Americii uraniul ce a fost folosit pentru a construi bombele atomice care au distrus orașele japoneze Hiroșima
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
de Mijloc ("Moyen Congo") și-a ales numele de Republica Congo după ce și-a obținut independența, cele două țări erau cunoscute sub numele de Congo-Léopoldville și Congo-Brazzaville, după numele capitalelor lor. În zilele care au urmat independenței, forțele de securitate congoleze s-au revoltat, fiind nemulțumite de faptul că întregul corp al ofițerilor era format din belgieni, administrația s-a dizolvat și dezordinea a cuprins țara. Belgia a trimis trupe suplimentare (s-au alăturat trupelor belgiene existente) în Congo, fără acordul
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
au revoltat, fiind nemulțumite de faptul că întregul corp al ofițerilor era format din belgieni, administrația s-a dizolvat și dezordinea a cuprins țara. Belgia a trimis trupe suplimentare (s-au alăturat trupelor belgiene existente) în Congo, fără acordul guvernului congolez, pentru a restaura ordinea și pentru a proteja cetățenii belgieni. Pentru a recăpăta controlul asupra armatei ce se revoltase, primul ministru a numit un congolez ca nou comandant al soldaților, iar Joseph-Désiré Mobutu, cel ce va deveni mai târziu conducătorul
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
secesiune împotriva noii conduceri. Astfel conflictul din Congo a devenit, în același timp, unul internațional (datorat intervenției Belgiei în fosta sa colonie), cât și unul intern (cauzat de secesiunea unei provincii într-un stat nou). La 12 iulie 1960 guvernul congolez a cerut ONU să intervină militar pentru a proteja teritoriul național al statului congolez împotriva agresiunii externe (belgiene). ONU a trimis în Congo misiunea de pace ONUC, cea mai mare de până la acea dată. Belgienii, dorind să își mențină controlul
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
internațional (datorat intervenției Belgiei în fosta sa colonie), cât și unul intern (cauzat de secesiunea unei provincii într-un stat nou). La 12 iulie 1960 guvernul congolez a cerut ONU să intervină militar pentru a proteja teritoriul național al statului congolez împotriva agresiunii externe (belgiene). ONU a trimis în Congo misiunea de pace ONUC, cea mai mare de până la acea dată. Belgienii, dorind să își mențină controlul asupra resurselor minerale ale statului, au susținut secesiunea Katangăi, deși nu au recunoscut independența
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
ministru s-a dezvoltat, culminând cu decizia președintelui Kasavubu de a-l demite pe primul ministru Lumumba. Acesta, la rândul său, l-a demis pe președinte. Lumumba îl numise pe Joseph-Désiré Mobutu ca șef al statului major al noii armate congoleze, "Armee Nationale Congolais"e (ANC). Profitând de criza dintre Kasavubu și Lumumba, Mobutu a obținut sprijinul armatei, bucurându-se de sprijinul financiar al Statelor Unite și al Belgiei. Puterile occidentale se temeau de o creștere a influenței comuniste în Congo. În
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
condusă de Tshombe iar în provincia Kasai și în nordul Katangăi liderul triburilor Baluba, Albert Kalonji. Secesiunea Katangăi a fost în cele din urmă înăbușită de trupele ONU. Moise Tshombe a fost nevoit să accepte încetarea secesiunii, recunoscând guvernul central congolez. În urma acestor revolte și a haosului existent a murit un mare număr de congolezi. După 5 ani de instabilitate și conflict, Joseph-Désiré Mobutu l-a răsturnat pe Kasavubu în 1965 beneficiind, se pare, și de sprijinul CIA. Mobutu se opunea
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]