189 matches
-
de nimic, chiar ea singură are să și pună ordine în lucruri, să se ducă însă madam Ana mai repede sus, așa cum i s-a poruncit mai devreme ! — Mă duc, donșoară, păcatele mele, uite, acu mă duc, da dac-a zis conița Sofica să n-am grijă că vede dumneaei de Grigore, nu vreau s-o supăr tocmai azi. Azi a zis dumneaei că vorbește cu domnișoru Titi pentru bietu Spiridon, ușor nu este, să știi, mi-a spus, se tot vorbește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dragă, nu despre Germania este neapărat vorba, ci despre oricare dintre marile puteri... însă viciul de expunere este al meu, dacă nu s-a înțeles... — Cum, nene Victore ? Dumneata așa ai luat-o ? — Dar cum ai vrea s-o iau, coniță dragă ? în primul nostru timp, intervențiile de acest gen ale Sophiei mă jenau teribil ! La urma urmei, ea aparține acestei generații proaspăt venite ce calcă dezinvolt în picioare privilegiile rangului, sexului (mai exact, se face a le călca, cum altminteri
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
je l’écoutais sans mot dire, numai eu știam ce știam ; ce se mai opintea madam Ana cu baierele corsetului ! îndoia piciorul, mi-l proptea de șale și împingea, și trăgea, și împingea, și trăgea... — îmi încarci sufletul cu păcate, coniță Sofica ! se văicărea. Se văicărea, cum au ele obiceiul : li se pare că dacă te vaiți arăți mai distinsă. Este drept că și doctorul Rădulescu, atunci când m-a găsit trăgând de hățuri și răcnind, a spus : Ce-a fost cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unu), ca atunci când ai de străbătut un drum lung. Ne duceau mai mult pașii pe străzi ocolite, întunecoase, pustii... După două ceasuri de umblet, în sfârșit, am ajuns acasă. În bucătărie era lumină. Zamfira nu se culcase, ne aștepta încă. ― Conița e la spital, a lovit-o o mașină, dar nu-i nimic grav. Peste câteva zile se întoarce acasă. Femeia făcu ochii mari, speriată, și izbucni în plâns. ― Vai, biata coniță, presimțeam eu că nu-i a bună. În sufragerie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
era lumină. Zamfira nu se culcase, ne aștepta încă. ― Conița e la spital, a lovit-o o mașină, dar nu-i nimic grav. Peste câteva zile se întoarce acasă. Femeia făcu ochii mari, speriată, și izbucni în plâns. ― Vai, biata coniță, presimțeam eu că nu-i a bună. În sufragerie masa aștepta întinsă, așa cum o lăsasem. Alexa observă cruciulița împodobită cu briliante pe care voiam s-o dăruiesc Mihaelei, dar ezită să mă întrebe ce-i cu ea. I-am citit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
când convingerea mea era deja făcută. În vreme ce Mihaela zăcea consumată până la inerție de arșița pasiunii, m-am îmbrăcat, am așternut lucid scrisoarea prin care consimțeam divorțul (pentru a-i servi la proces, după cum îi făgăduisem), apoi i-am spus Zamfirei: ― Conița pleacă după-amiază. Ajut-o să-și împacheteze lucrurile și să le ducă la noua ei locuință... ― De ce pleacă, Doamne, iartă-mă? făcu slujnica uluită, crucindu-se. ― Nu întreba, fă ce-ți spun. Eu iau masa în oraș și nu mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și de el însuși. Zamfira mă aștepta cu masa întinsă și mai ales cu ochii umflați de plâns. Am înțeles numaidecât că Mihaela plecase. Foarte bine. Chiar asta voiam... ― Ai dus-o la noua ei locuință? ― Nu, n-a vrut conița... ― Nu te-ai gândit cum o să se descurce singură cu bagajele? Mai ales că avea piciorul bandajat? ― Ba m-am gândit, da' dacă mi-a spus să rămâi acasă? De dus i-am dus geamantanele la mașină... (În definitiv ce-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am gândit, da' dacă mi-a spus să rămâi acasă? De dus i-am dus geamantanele la mașină... (În definitiv ce-mi păsa de toate astea?) ― Nu ți-a lăsat nici o vorbă? ― Nu. Când să plece m-a podidit lacrimile. Conița a zis să nu mai plâng și mi-a dat o sută de lei. Am făcut o scurtă inspecție prin odăi. Dumnezeule, ce pustii arătau, deși toate imobilele rămăseseră pe locul lor. Poate lipsa Mihaelei provoca această impresie pur subiectivă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
își îndeplinea rolul de spioană cu mult zel (cred și eu ― câștiga cât un director de minister), mă puse la curent că Nendșor căzuse în patima jocului de noroc. ― După ce e bolnav prăpădit, mai pierde și nopțile la cărți. ― Și conița ce zice? ― Ce să zică? S-a obișnuit și nu-i pasă. Parcă n-ar fi bărbatul ei. Of, dacă aș avea așa soț... nu știu, zău, ce s-ar alege de el. De fapt, viciul lui Nenișor nu era
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mihaela plânsese o noapte întreagă și că ea, încercînd s-o consoleze, o auzise spunîndu-i: "Mă arde aici un foc mare" și-i arătase în dreptul inimii. După care nevasta șoferului mai zise: ― Tare mă bate gândul că iubește pe cineva, conița. Dar văz că boala ei n-are leac. ― Și pe cine crezi că iubește? ― Pe cine altul decât pe dumneavoastră? Că prea e cu ochi și cu sprâncene. Dar nu pricep ce tot aveți cu ea de-o pătimiți așa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-i cu voi ? (Conu Iancu era cam la 75 de ani iar între noi nici unul nu ajunsese la treizeci). Uite, ne plimbăm și noi, răspundea Vasile, ca reprezentant mai vârstnic și pe deasupra și romancier. Dar matale, coane Iancule, când după conițe, când după fetițe, zi că nu-i așa?! Ia mai tăceți măi băieți că mă faceți chiar să vă cred, făcând viclean pe rușinatul. Nu-i adevărat, coane Iancule, nu-i adevărat? Dar aseară cine stătea colo, în parcul de pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
la „Mobila”. Gras și alb, domnu David, negustorul, își scoase cu familiaritate pălăria, retrăgându-se șchiopătând în umbra ușii. - Am primit chiar ieri comanda din Viana, se făli el cu glas astmatic. Știm noi ce-i place lú domnu’ avocat, coniță. Cucoana voalată privi însă la marfă cu dispreț. - Să mai vedem, să mai vdem, domnu’ David. Din dugheană, negustorul își trecu clienta în atelier. La bancul de lucru se mișca un bătrân uscat, cu șapcă și ochelari. Din atelier intrară
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
casa ei însă nu voise să iasă. Îi plăcea la Obor. Ajuns în fundul curții, Stănică văzu două trăsuri luxoase. Căută cu ochii prin curte și descoperi unul din vizitiii particulari. - A venit și văru-meu Panait, măi Vasile? - A venit numai conița, explică vizitiul." Sigur, își zise Stănică, e bine când ai copii ajunși sus." G. Călinescu Panait era directorul unei mari fabrici de zahăr și senator sub regim conservator. Stănică se urcă pe trepte în geamlâc, deschise o ușă și pătrunse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la pauperitate populația, în ciuda situației că „stupii și vinul se făcea buni și mult, că avea noroc bișug”. Cronicarul ce vine cu informații în Pseudo-Enachi Kogălniceanu surprinde prin condeiul său nemulțumirea provocată de Grigore II Ghica pentru că scoate dări noi, „coniță pe vite, desetină, goștină și vădrăritul”, desatina fiind obligația în bani ce rezulta din veniturile realizate de către proprietarii de stupi, dare frecvent menționată în unele documente tecucene. Din moment ce s-a impus o dare în bani, impozit, pe un astfel de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
2); respectabilă (2); stimată (2); ta (2); tanti (2); tînără (2); tocuri (2); în vîrstă (2); admirație; aia; aparent; aparență; ASTS; atitudine; avocată; babă; bărbat; birou; de la bloc; blondă; BMW; bogat; bogată; bună; capră; care?; cartof; cățel; cineva; cinste; civilizat; coniță; consul; copil; curtezană; decan; dedicată; delicată; delicatețe; demnă; demnitate; deștept; destinsă; Diana; dichisită; distincție; dragă; ducesă; dumneata; dumneavoastră; educată; eu; exemplu; fă; o femeie căsătorită; fericită; fese; ființă; fină; floare; formalitate; fructe; geantă; inteligență; interbelic; invers; isteață; îndrăgostită; îngrijit; înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
folosesc preceptele comerțului civilizat în mod involuntar sau, în cazurile fericite, copiază modele comerciale occidentale de succes, văzute pe la televizor. În privința promovării, ei folosesc exclusiv mesajele strigate și sampling-ul: - strigături - sunt de cele mai multe ori mincinoase, iar argumentele folosite, puerile. „Luați, coniță, că-i ultimele două legături, să plec și io acasă“ e un exemplu pe care-l veți întâlni frecvent. Mi s-a făcut mie odată milă de un bătrân, vindea niște chestii lunguiețe și albicioase, și l-am trimis acasă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
tarabele sunt libere înseamnă că piața e închisă; trebuie să reveniți într-un moment mai prielnic cumpărăturilor; • deși puteți auzi muzică, în piață nu se dansează și nu se plătesc dedicații; • sistemul „Păstrează restul“ este înlocuit de „Vă mai pun, coniță, ca să fie de toți banii?“; atenție mare la această ofertă a negustorului, o acceptați doar dacă surplusul este în cantitate rezonabilă; • de la piață puteți cumpăra doar materia primă pentru mâncăruri, nu și preparatele în sine; nu pierdeți timpul căutând taraba
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
nu trădează nici emoția elogiatorului, nici disprețul parodistului, ci reflectă conștiința demnității gestului succesoral. Se aplică, astfel, scrupulos, o rețetă sigură: într-un cadru comun multor schițe compartimentul de tren -, personaje caragialești emblematice (Leonida Condeescu, Turturel, Mache și Lache, o "coniță" cu un nepoțel "deștept foc") și însuși creatorul lor, sunt antrenate într-o conversație moftologică pe teme specifice lumii lui Nenea Iancu (vremea, politica, starea agriculturii, condiția scriitorului) într-un limbaj caragialesc inconfundabil, punctat de sintagme celebre (care va să zică, Rezon, scârța-scârța
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
placi, neicușorule? Adicătelea, ce-are a face acceleratul cu talpa dumitale? Dă-mi voie, cine trădează?44 Și totul în stilul lapidar, expeditiv și cinematografic al autorului Momentelor. Un cert element de originalitate reiese din ramificarea hipotextelor: repetata replică a "coniței" "Ce bizar, ce straniu, ce coincidență!" trimite la scena amneziilor din Cântăreața cheală, iar dezbaterea serios-moftologică a "cestiunii țărănești", la romanul rebrearian Răscoala. Printr-o tehnică ingenioasă a ficțiunii din ficțiune holograma caragialiană este declanșată de atmosfera textuală muzicală. Titlul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de gestionare a clienților În cadrul masterului de afaceri din Marea Britanie? Am petrecut o seară minunată la Sinatra Inn. Te rog, nu te simți jenată În legătură cu ce s-a Întâmplat În camera de hotel: am stat cu ochii Închiși tot timpul, coniță, mai puțin când m-ai rugat să-ți scot lentilele de contact. Ochiul stâng e mai verde. Când m-am Întors acasă, era Butch Cassidy la televizor. Kate, Îți amintești sfârșitul, când Sundance și Butch sunt asediați de armata mexicană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
prea voia, dar a cedat. Aveam să ți-o reclam puțin și anume că, toată ziua și seara, mi te cheamă pe nume. Cu ce-i pot veni eu în ajutor? Tu Sandy, ce faci, nu ți-e dor de conița Mia? Dacă da, vino s-o vezi! Marilena 1 aprilie 1941 Sandy scump și drag, E mult timp de când nu ți-am mai scris. Acest fapt se datorește că așteptam vești de la tine. Adevărat, aveai să-mi răspunzi la două
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
localitatea Port-Louis, Maurițius, fiul lui Noel și Marie Hermine, cu domiciliul actual în București, Bd. Unirii nr. 7, bl. 1C, sc. 1, et. 2, ap. 5, sectorul 5. 9. Izbașa Stavrula, apatrid, născută la 20 martie 1946 în localitatea Licorani Conița, Grecia, fiica lui Haralambus și Antina, cu domiciliul actual în Timișoara, Str. Zborului nr. 8, ap. 17, județul Timiș. 10. Pitik George, cetățean iugoslav, născut la 1 ianuarie 1963 în localitatea Kustilj, Iugoslavia, fiul lui Aurel și Marina, cu domiciliul
HOTĂRÂRE nr. 297 din 16 iunie 1997 pentru acordarea cetăţeniei române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/118415_a_119744]
-
ă și că nu mai era necesar un altul. Este bine să ne întrebăm dacă această alunecare spre dreapta este rezultatul unei cerințe, a unui comandament politic, o necesitate sau o ambiție a unor șefi rămași „fără colegi, mă înțelegi, conița mea”. Dușul rece, primit de Vosganian la Bruxelles, interpretat în țară în fel de fel de chipuri, stârnind, ca de atâtea ori, păreri pro și contra, dar și porniri pătimașe, s-a datorat, cred eu cu destul temei, i se
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
născută la 20 mai 1936 în localitatea Vasiliada, Grecia, fiica lui Georgios și Olga, cu domiciliul actual în Hunedoara, Str. Mureșului nr. 10, bl. C44, ap. 55, județul Hunedoara. 37. Ianache Eftalia, apatrid, născută la 8 martie 1935 în localitatea Conița, Grecia, fiica lui Nicos și Panaiota, cu domiciliul actual în localitatea Hunedoara, bd Dacia nr. 21, bl. G2, sc. A, ap. 68, județul Hunedoara. 38. Sechelariu Paraschiva, apatrid, născută la 30 aprilie 1949 în localitatea Sinaia, județul Prahova, România, fiica
HOTĂRÂRE nr. 412 din 19 mai 2000 privind acordarea cetateniei române unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128520_a_129849]
-
unei conștiințe și pune ordine în haos. El organizează lumea în jurul unui singur punct de vedere dominat de prejudecăți masculine, de snobism, de o continuă exacerbare a sinelui. Însuși autorul va conștientiza tratamentul abuziv aplicat personajului. „Această imagine (cea a coniței care privește printr-un face-à main) îmi sugerează acum felul în care mă folosesc de Irina, persoană inofensivă, cu ocazia unor chestiuni așa importante ca viața, moartea, natura sau arta. Alăturând-o unor lucruri așa de mari, de care ea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]