1,576 matches
-
decret? Undeva, sub mare grijă Izolat de fondul sonic, Suspendat frumos c-o tijă, O cafea și un gin tonic. A zâmbit subțire Brighiu, A răspuns cuncetineală: N.B.C.-ul din Moldova, Este a mea osteneală. Alături un set deplin Votcă, coniac și vin.Brighiule, astea sunt E-uri? - Nu șefule-s S.T.L.-uri. Ba, mai mult, când vine vremea, În al meu atelier, Bucureștiul și Craiova Sunt la mine-n palier. M-a servit cu o cafea, Și un S.T.L. sadea
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93213]
-
și vin.Brighiule, astea sunt E-uri? - Nu șefule-s S.T.L.-uri. Ba, mai mult, când vine vremea, În al meu atelier, Bucureștiul și Craiova Sunt la mine-n palier. M-a servit cu o cafea, Și un S.T.L. sadea, Coniac de vre-o cinci stele Pentru aroma gurii mele. Don Brighiu în mare formă Mi-a mai prezentat un ac, Și-n acel moment simțit-am Un miros de coniac. La mulți ani, Don Brighiu ! (Faza cu Cernobîl la următoarea
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93213]
-
M-a servit cu o cafea, Și un S.T.L. sadea, Coniac de vre-o cinci stele Pentru aroma gurii mele. Don Brighiu în mare formă Mi-a mai prezentat un ac, Și-n acel moment simțit-am Un miros de coniac. La mulți ani, Don Brighiu ! (Faza cu Cernobîl la următoarea aniversare !)
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93213]
-
loc un timp contemplând capul Antoniei până ce am simțit că mă copleșește amărăciunea. Cred că nu peste mult timp am să-ți cer ceva tare de băut. Apropo, ți-am trimis o ladă de vin Vierge de Cléry și niște coniac. — Le-am primit azi-dimineață, spuse Alexander. Dar nu mi-ai trimis vin de Porto. Aș vrea ca tot vinul de Bordeaux să se transforme în vin de Porto, dacă s-ar putea. — Nu și dacă aș prinde eu de veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe masă. Era sabia japoneză, în teaca ei din lemn lăcuit, care de obicei era atârnată în hol. În mod evident Honor Klein își continua operațiunea de dezmembrare a casei. N-am găsit whisky, dar am găsit o sticlă de coniac excelent. M-am întors la masă cu sticla și două pahare. — Beți cu mine? Făcând parcă un efort, îmi răspunse cu o privire. Chipul ei, în care identificam acum pentru o clipă o oarecare asemănare cu Palmer, purta o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fi fost pur și simplu oboseală sau poate resemnare. După o clipă spuse: — Vă mulțumesc, da, de ce nu, în fond... Mi-am dat seama, dar fără să înțeleg și fără să fiu curios, că se află in extremis. Am turnat coniacul. Un timp am stat fără să ne spunem nimic. Camera parcă devenise nefiresc de întunecată. Poate că ceva din ceața de afară se strecurase înăuntru. Una dintre lumânări începuse să pâlpâie și flacăra se stinse sfârâind în ceara topită. Văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
s-a întors la masă cu un deget ce mirosea a zambilică, deget pe care l-am dus la nas, să-l adulmec, și pe care l-am sărutat în timp ce ni se servea felul doi - iar după câteva păhărele de coniac băute la Doney’s, am cules-o pe Lina din postul ei și am luat-o la hotel pentru repriza a doua. Numai că de data asta am despuiat-o personal pe Lina de desuuri și am încălecat-o până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și-o lua de zor la frecat. Și în timp ce căcatul se întindea pe sticlă la cincisprezece centimetri de nasul iubitului ei, Maimuța, sărmana noastră Maimuță, trebuia să stea pe canapeaua de damasc roșu, îmbrăcată din cap până-n picioare, să soarbă coniac și să privească acest spectacol. La câțiva ani după întoarcerea ei la New York - la data aia trebuie să fi avut douăzeci și patru-douăzeci și cinci de ani, zic eu - Maimuța a încercat să-și pună nițel capăt zilelor, înfigându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cunoștință de creștinismul domnului Eckman. Nu era nevoie de aluzii discrete privind mersul la biserică sau la capelanul ambasadei, ci doar un „Vrei să te speli cumva pe mâini, drăguță?“ venit din partea soției ori Întrebarea lui prietenoasă, după cafea și coniac, adresată bărbaților. Dar despre Stein Myatt nu știa nimic. — Păcat că nu coborâți la Buda, din moment ce sunteți atât de mare amator de crichet. Încerc - oh, din răsputeri! - să formez două echipe la ambasadă. Un bărbat cu o față tot atât de mohorâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
e destul de cald. Uite. Ea ridică mâna. El i-o luă, și-o puse pe obraz și fu surprins de fierbințeala ei. Uite cum facem, spuse el. Du-te Înapoi În compartimentul tău, iar eu voi Încerca să găsesc puțin coniac pentru tine. Ești bolnavă. — N-am nimic. Doar că mi se face iarăși frig, explică ea. Îmi era cald și acum Îmi este iarăși frig. Nu vreau să mă duc Înapoi. O să stau aici. — Trebuie să-ți pui haina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Pardoe. Prefera să fie undeva singură, cu sticla de Courvoisier, să se poată gândi netulburată și să-și planifice următoarea mișcare. Dar când găsi compartimentul gol, se purtă cu toată circumspecția. Nu scoase ghidul de sub bluză până când chelnerul Îi aduse coniacul. Și nici atunci imediat. Duse paharul la nări, lăsând efluviile să ajungă la acel punct din fundul foselor nazale unde creierul și nasul păreau a fi tot una. Alcoolul pe care-l băuse cu o noapte În urmă Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tot una. Alcoolul pe care-l băuse cu o noapte În urmă Încă nu dispăruse cu totul. Se agita ca vaporii la nivelul solului Într-o zi umedă și caldă. Plutesc, se gândi ea, parcă plutesc. Prin pahar și prin coniac văzu lumea exterioară, atât de plană și ternă că nu păru să se modifice câtuși de puțin - câmpuri netede, copaci și ferme mici. Ochii ei miopi și deja Înroșiți doar la aburul coniacului nu puteau prinde detaliile schimbătoare, dar observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ea, parcă plutesc. Prin pahar și prin coniac văzu lumea exterioară, atât de plană și ternă că nu păru să se modifice câtuși de puțin - câmpuri netede, copaci și ferme mici. Ochii ei miopi și deja Înroșiți doar la aburul coniacului nu puteau prinde detaliile schimbătoare, dar observă cerul, cenușiu și fără nori, și soarele palid. Nu m-ar mira să ningă, se gândi ea și se uită să vadă dacă rozeta de la căldură era dată la maximum. Apoi scoase Baedekerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
adusă pe fundul găleții. Păstrează-te, încearcă s-o dreagă femeia ai auzit doar ce-a spus profesorul. Radu îi aruncă un zîmbet echivoc, așază cafeaua lîngă telefon și se retrage pe jumătatea lui de pat. Să-ți aduc un coniac spune Paula, simțindu-l topit. Ce dac-am zis de nevastă-ta, surîde, ridicîndu-se -, nu-i vina mea că am auzit ce-ți striga profesorul. Parcă eu mă supăr cînd îmi zici de Vlad? Cine-i ăsta? întreabă Radu absent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mă servește preferențial măcelarul rîde Paula, atentă la pahare. Mîna lui Radu se întinde violent spre femeie, prinzînd-o de capot, obligînd-o să se răstoarne, cu spatele rezemat de pat, în timp ce ridică brusc mîna dreptă în sus, să salveze sticla cu coniac. Stai încearcă Paula să rîdă. Te-ai culcat cu el?! strigă Radu, trăgînd-o spre trupul său. Coniacul arată Paula sticla scăpată din mînă peste blana așternută lîngă pat. Dă-l naibii! Îți dau o sută de sticle și zece blănuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prinzînd-o de capot, obligînd-o să se răstoarne, cu spatele rezemat de pat, în timp ce ridică brusc mîna dreptă în sus, să salveze sticla cu coniac. Stai încearcă Paula să rîdă. Te-ai culcat cu el?! strigă Radu, trăgînd-o spre trupul său. Coniacul arată Paula sticla scăpată din mînă peste blana așternută lîngă pat. Dă-l naibii! Îți dau o sută de sticle și zece blănuri în loc. Răspunde la ce te-am întrebat! Brațele bărbatului au răsturnat-o peste trupul lui, continuînd s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și zece blănuri în loc. Răspunde la ce te-am întrebat! Brațele bărbatului au răsturnat-o peste trupul lui, continuînd s-o frîngă. A, rîde Paula prinsă în joc, întărîtată, lipită de el se pare că gelozia e mai eficientă decît coniacul. Rîsul femeii, semn că i-a descoperit momentul de cădere, aduce în mintea lui Radu imaginea găleții răsturnate și-i trimite în urechi amintirea înjurăturilor lui taică-său, dimpreună cu zornăitul lanțului, cînd vaca s-a speriat și-și scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spuse rîzînd, cu acea inflexiune caldă, muiau întotdeauna furia bărbatului, care se ducea să-și vadă de treabă în altă parte. Răspunde-mi! -strigă isteric Radu, înfigîndu-și degetele în părțile cărnoase ale spatelui. Hai să bem și-o gură de coniac șoptește blînd Paula, răsturnîndu-se într-o parte, trăgînd cearșaful dintre ei, lunecîndu-și apoi degetele peste trupul bărbatului, urmîndu-le îndeaproape cu fierbințeala buzelor. Jură-mi că-l repezi prima oară cînd o să-ți mai telefoneze! fierbe gelozia în gîtul lui Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe altul care știe să lucreze cu plumb și-mi dă telefon. Cu Bogdan am lucrat și eu, e foarte bun... Păcat că nu-l aveți, ar fi făcut o treabă... Ascultă, Mihai, zice Vlad, rotind paharul de parcă ar avea coniac în el scuză-mă că-ți zic pe nume, dar ce rost are să ne formalizăm?! Dă-l încolo de sudor, altceva vreau să te-ntreb: nu cumva ești autorul piesei de la T.V., de-acum cîteva luni? Aia cu sînziene? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
piramida și, atent la lada de scîndură plină cu pateuri de ficat, atinge cu colțul coșului sticla din capătul raftului cu băuturi alcoolice; sticla se răstoarnă, lovește o alta și amîndouă se fac țăndări pe cimentul de jos, împroșcînd cu coniac în jur. Mihai își simte obrajii invadați de sînge iar în gît, ca un nod, se adună toți sfinții din Evanghelie, pe care-i stăpînește cu greu să nu-și ia zborul printre dinții încleștați. Ca din senin, lîngă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dacă n-aveți, mergeți și vă-ntoarceți cu bani pînă la închidere spune fata pornind spre casă cu sentimentul celui care părăsește "locul crimei". Și dacă nu mă întorc? o necăjește Mihai, pus pe glumă, că dacă tot plătește atîta coniac, măcar să se amuze. Speriată de ideea că Mihai pregătește, cu cinism, terenul pentru a începe scandalul, să dea vina pe proasta organizare a interiorului și mai ales a căilor de acces, fata se întoarce spre el, supărată: Vă rog! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Radu, trăgîndu-și furios halatul lăsat pe un scaun, plecînd spre baie. Paula zdrobește în scrumieră țigara lăsată de Radu pe marginea scaunului, ruptă în două locuri de cît a fost rotită între degete, aprinde alta, trage cîteva fumuri, bea din coniacul rămas în sticla răsturnată pe covor, apoi se întinde leneșă de-a curmezișul patului, gemînd înfundat, de lene și de plăcere, ridicîndu-se în capul oaselor cînd îl simte pe Radu că intră în cameră. Mai stai? Ca să-mi scoți ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
calm, aproape cu migală, trădînd în permanență dorința. Surîde fericită gîndului că peste cîteva ore, ajungînd acasă, va fi întîmpinată cu vaza împodobită de flori, masa pregătită și un pahar cu vin bun... Ori, poate, mai întîi, un pahar de coniac... "Ce-nseamnă un oraș mare, ca Iași! Pînă și băuturile sînt mai fine. Chiar și la asistenta șefă am văzut în vestiar o sticlă de whisky. Dacă-mi completa foaia mai repede, aș fi prins cursa rapidă, aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Radu, prinzînd-o de umeri, sărutînd-o în colțul gurii, în grabă. Pe mîine la spital precizează Paula, urmîndu-l pe holul de la intrare. Hai, nu mai fi supărată, zău! Doar ți-am spus că... Paula tace. Atîtea ore de lenevit în pat, coniacul, cafeaua și mai ales micile divergențe avute cu Radu au născut în ea o stare de apatie, dincolo de care mocnește insatisfacția. O clipă, ca un fior, cînd bărbatul e gata de plecare, simte în ea dorința de-a-l ruga să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pentru a întîmpina cuvintele frumoase. "Un puști obraznic își scuză întotdeauna plăcerea de-a-l asculta. Nici măcar nu m-a invitat vreodată să ne întîlnim, sau n-a făcut vreo aluzie..." Paula se întoarce în cameră, adună de pe jos sticla de coniac, își toarnă într-un pahar ce mai era pe fundul sticlei, soarbe fără nici o plăcere paharul, înfuriată la gîndul că bea din sticla pe care Radu voia, inițial, s-o ducă neveste-si, primește cu plăcere arsura de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]