207 matches
-
dar, mai ales, în ca adjectiv care califică sau, după caz, descalifică un anume tip de discurs 87) este, în plan semantic, investită cu accente mai degrabă peiorative. Întâlnim, astfel, un caz paradoxal, în care atributul retorico-formal "polemic(ă)" este conotat preponderent negativ (ca agresivitate, primitivism comportamental, sofistică etc.), în timp ce practica discursivă ne arată intensitatea, sub dublul său aspect (cantitativ și calitativ), pe care o atinge discursul polemic în România interbelică 88. G. Călinescu plasticizează metaforic atitudinea polemistului, evitând totuși o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca să intri în ceva nou și excepțional, cum este bătaia, ai nevoie de un motiv, de o temperatură. Omul se bate fierbinte, ca și fierul"139. Și judecata în sine, expresia ei concentrată, sintetică, lapidară, o anumită predispoziție de a conota pozitiv termeni din sfera semantică a masculinului (barbar, vigoare, război, valah, luptă etc.) și de a devaloriza idei sau concepte prin asocierea cu atribute cel puțin în intervalul temporal de care vorbim ale vulnerabilității feminine (fard parfumat, cosmetică, confort, cucoană
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de artă între două idealuri: mistica uniune cu obiectul unic și ocolul sceptic prin contextul social; discursul intuitiv al cunoscătorului și discursul explicativ al profesorului; estetismul și istoricismul; cărarea și cunoașterea. Escarpenul și galoșul, dacă preferăm, căci fiecare exercițiu este conotat social. Cele două abordări, cea internă și cea externă, sunt în mod egal eretice sau legitime, fiindcă obiectul depus și expus în muzeele noastre este o ființă mixtă: în același timp lucru și semn, cauză și produs, dat și construct
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cu subiect istoric Răceala și A treia țeapă. Încadrabil în valul post-absurd al teatrului contemporan, Marin Sorescu se poate alătura unor dramaturgi de prestigiu din țările din estul Europei, precum Slawomir Mrožek și Vaclav Havel, pentru care absurdul este clar conotat politic. Scrisă în 1964 ca primă tentativă de exprimare prin intermediul teatrului, Există nervi dezvăluie, din acest punct de vedere, un univers al terorii pentru care formula absurdului este cea mai adecvată. Întrucât "eroii trăiesc o zodie a suspiciunii"86, absurdul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o lume într-un text magistral Moșii. Tablă de materii organizat în întregime pe principiul listării brainstormingului. "Lăsate în libertate", cuvintele și sintagmele aparținând unor sfere lexico-semantice diverse proliferează, nu se mai grupează în propoziții și fraze, ci denotează și conotează imediat, individual și izolat o realitate pestriță, în vacarm continuu. Amestecul de bâlci și carnavalul referențial n-ar putea fi reprezentat mai sugestiv decât prin acest vălmășag haotic al vorbelor. Intenția de inventariere riguroasă a lumii obiectuale și a umanității
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se opune eminescianismului. Fără să intrăm în amănuntele vechii dispute legate de așa-numita "atitudine Caragiale"3, reținem că la începutul perioadei interbelice intelectualitatea se polarizase deja în două "spirite" antagonice, dintre care cel marcat de semnul caragialismului era clar conotat negativ, ca promotor al zeflemelei dizolvante, al jemanfișismului, al spiritului critic, al scepticismului etc. în timp ce orientării eminesciane i se rezervau atributele creației, al accesului la metafizică și transcendență, al mesianismului. Paralelismul între cei doi poli ai spiritualității românești a fost
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fi instructiv să o confruntăm cu filosofia seminării eminesciene. Poetul român dezvoltă o filosofie a semințelor, care e ontologia arheului. Arheii eminescieni sunt și ei "semințe", "urme", iar arheul producător de arhei își poate avea corespondent în arhi-urma lui Derrida, conotând ceva din diferanță, care e principiul misterios care face posibilă diferența, multiplicarea. Eminescu are, la rându-i un corespondent, sugerând prelungirea energiilor naturii în fantasie, forța creatoare din artă. Dar la Eminescu diseminarea are un sens negativ, neexistând nici un pariu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Numai eu am auzit D-un oraș mare, -n Dodrin, Acolo-i o fată de lătâni, fată care are și slujnică, pe care o mână „la piaț, la cumpărat”. Persistă Însă și În aceste cazuri incertitudinea de natură temporală, care conotează timpul mitic: La cea fată de latini, De latinii cei bătrâni. Gruia lui Novac pleacă pentru a și-o face soție, trebuind să Înfrunte În acest scop diferite dificultăți legate de răpirea acesteia. Episodul răpirii se leagă de necesitatea scoaterii
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
București, 1842, p. 147). O prezență masivă a elementelor de civilizație de origine franceză, nominalizate ca atare și identificate tocmai prin legarea lor de Franța, este atestată și În lexicul maghiar din Transilvania. În secolul al XVIII-lea, adjectivul „francia” conotează de fapt „modern”, „civilizat” pentru substantivele la care se atașează: francia-borsó, 1753 (un soi de mazăre), francia-fedél, 1768 (acoperiș cu mansardă), francia-kártya, 1753 (cărți de joc), francia-kék, 1723 (un fel de stofă), francia-kemence, 1797 (cuptor franțuzesc), francia-nadrág, 1724 (pantaloni franțuzești
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ca atare de Întreaga colectivitate. Subsumată riturilor de trecere, nașterea, ca și moartea, reprezintă o trecere efectivă dintr-o lume Într-alta, dintr-o stare În alta, cea din care vine copilul și cea În care merge mortul fiind Întotdeauna conotate negativ În raport cu lumea noastră, lumea albă și lumea cu dor. Nașterea fiecărui om reeditează În parte, la un moment dat și Într-un anume loc determinat, nașterea omului În sine. În mentalitatea arhaic-tradițională, fiecare nouă naștere circumscrie temporar trecerea ciclică
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
casele la intrarea cărora, rezemată de perete, este lăsată o astfel de nuia. Actul ritual imperativ al bătutului cu o nuia de alun este un instrument de luptă Împotriva demonicului. Amintim și faptul că miezul zilei și miezul nopții sunt conotate negativ În credințele românești; la miezul nopții, bântuie duhurile rele. Cojile de ou și broasca fiartă cu smântână par a fi ingredientele unor descântece. Un alt caz prezentat de aceeași Niculiță Voronca se referă la un fecior schimbat, pe nume
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
cât și ca simbol falic (prezent în basme, unde eroinele rămân însărcinate mâncând un pește întreg, sau numai un os). În planul simbolismului cosmic, peștele se asociază cu apa, dar și cu soarele sau luna. "Mreana albă, în legendele românești, conotează femeia și luna". Peștele este simbolul apelor, al vieții și al fecundității, precum și al "mesei euharistice" (alături de pâine); "născut în apa botezului, creștinul este adesea comparat cu un peștișor, lumea lăuntrică, întunecată, prin care omul comunică fie cu Dumnezeu, fie
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
casele la intrarea cărora, rezemată de perete, este lăsată o astfel de nuia." Actul ritual imperativ al bătutului cu o nuia de alun este un instrument de luptă împotriva demonicului. Amintim și faptul că miezul zilei și miezul nopții sunt conotate negativ în credințele românești; la miezul nopții, bântuie duhurile rele. Cojile de ou și broasca fiartă cu smântână par a fi ingredientele unor descântece. Un alt caz prezentat de aceeași Niculiță-Voronca se referă la un fecior schimbat, pe nume Cocotea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
o unitate simbolică sau "ficțională", pentru sistemul imaginarului fantezia nu e singura funcție imaginativă care stă în relație cu realitatea; ambele joacă un rol în configurarea substanței imaginarului, care este reflectat și de reprezentările din textul istoriografic, și de cele conotate din literatura fantastică. Corelând cele două observații de până acum, introduc și al treilea punct de vedere: există imagini abstracte - fanteziste, simbolice sau doar purtătoare ale unei mentalități, deci stereotipe și sărace în semnificații −, care apar și independent de o
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sau despre alte tipuri de interacțiune). Eroii sunt concretizări, reale sau imaginare, apropiate sau Îndepărtate, ale unor valori recunoscute ca esențiale de grupul căruia Îi servesc drept model. Simbolurile sunt obiecte verbale, picturale sau de altă natură care denotă și conotează multiple semnificații pe care le Împărtășesc actorii ce dețin aceleași sisteme de referință. Aceste practici, așa cum precizează Hofstede, sunt vizibile pentru toți, inclusiv pentru observatorii externi, Însă semnificația lor nu se dezvăluie decât prin interpretarea pe care le-o dă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
este străin, altfel, diferit sau, mai precis, față de tot ce este preconstruit din punct de vedere cultural, Într-un context socio-istoric definit, ca aparținând de „non-eu” (vom nota aici că neologismul, corect format, heterofobie ar prezenta avantajul de a nu conota o relație privilegiată cu naționalismul). Pentru etnocentrism: retragerea În sine, aroganța amestecată cu ignoranța, intoleranța față de normele culturale diferite de ale grupului de apartenență al subiectului, chiar disprețul pentru tot ce nu este „al nostru” (Taguieff, 1997, pp. 112-116). Pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a înțelege ralierea personalităților ex-comuniste ("șaizeci și opții" în momentul normalizării de prim plan, dar nu suficient (așa cum atestă multiplele tentative de "refondare" comunistă 23). Pe de altă parte, în opoziție cu Partidul Socialist-Național24, ČSSD reprezenta o etichetă mai puțin conotată pe plan identitar (naționale). Din acest punct de vedere, social-democrația era mai conformă nu numai cu o anumită idee de "normalitate" europeană, dar supraviețuirea sa pe termen lung ni se părea a corobora la ideea existenței clivajului proprietari/muncitor mai
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
doamna profesoară și soțul său - politicos c. doamna profesoară și soțul ei - mai puțin politicos decât b. Într-o exprimare politicoasă, evităm pronumele personale în nominativ sau acuzativ el, ea și pronumele personale în dativ lui, ei, în favoarea formelor pronominale conotate +politicos, organizate în diverse grade de politețe (dânsul, dânsa; dumnealui, dumneaei; Domnia Lui, Domnia Ei, Domnia Sa): (106) a. M-am întâlnit cu doamna profesoarăi. Eai mi-a spus... - nepoliticos b. M-am întâlnit cu doamna profesoarăi. Dânsai / dumneaeii / Domnia Eii
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
reprezentărilor asupra corpului pe care și le făceau popoarele fără scriere. Indienii bororo din centrul Braziliei, pe care i-am cunoscut acum mai bine de o jumătate de secol, găsesc în această opoziție principiul filozofiei lor naturale. Pentru ei, viața conotează activitatea și duritatea, iar moartea înmuierea și inerția. În orice cadavru, de om sau de animal, ei disting două categorii : de o parte, carnea moale și putrescibilă, iar de cealaltă, părțile nealterabile, precum colții, ghearele și ciocul la animale, oasele
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
XIV Sfântul Grigorie Palama face apel la tradiție, indică o anume perspectivă care, deși în mod esențial înseamnă aceeași dispunere a gândirii valabilă în esență și în veacul al IV-lea, un autor al acestui timp al începuturilor spiritualității bizantine conota altceva prin noțiunea de tradiție. A descoperi originalul și noul în gândirea unui bizantin înseamnă mai ales să cercetezi cu atenție felul în care acesta înțelege să se folosească de cuvinte, să observi modalitățile particulare de prezență a cuvântului în
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
și în mecanismul textual al dezvăluirii progresive a unei realități pe care TU era inițial incapabil s-o vadă. Așa cum am spus mai sus, segmentul [C] pare a contribui la regresul reprezentării prin întoarcerea la PdV1. Prezența lexemului vizuină, care conotează o locuință animală, și modul de hrănire al oamenilor cu pricina aruncă îndoiala și fac să oscileze reprezentarea între umanitate și animalitate. Sintagma nominală din [D1] (ceilalți oameni) confirmă PdV2 introdus la sfîrșitul lui [B], iar partea finală merge în
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Dumnezeu și creație permite participarea umană la viață divinului, în același timp amânându-i pururea finalizarea. Totuși, trebuie sa subliniem că prin utilizarea cuvântului „amânare” nu se dorește implicarea vreunei conotații a „différance”-ului lui Derrida. Ci se dorește a conota un eshatologic „deja și nu încă”. Într-adevăr, o calitate eshatologica, ce asigură claritatea conceptuală: vorbim despre amânarea eternă a cunoașterii depline de Dumnezeu, nu de amânarea atingerii scopului; divinul poate fi „atins” prin darul revelației primit de la Dumnezeu, dar
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
elles șont tentantes avec leurs toilettes claires, leurs toilettes légères qui montrent la peau" [Maupassant, L'inconnue, în La parure, p.685]. Costumul sculptează, cât permite codul estetic al epocii, corporalitatea sensibilă a Parizienei. Natură țesăturii (satin, mătase, dantelă, catifea) conota senzualitatea atingerii. Încorsetata, decorată cu mănuși și pălărie, în mătase, blănuri și dantele, Pariziana tulbură sufletele și inimile bărbaților. "Quand elle traversa leș salons, dans să grande robe de faille roșe à longue traine Louis XIV, encadrée de hautes dentelles
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
după Umberto Eco), reprezintă ,,nucleul dur" al semiozei. Dintr-o perspectivă pragmatic-situațională, în care semioza este ,,situație de comunicare", autorul definește semnul în termeni relaționali și situaționali: ,, Semnul este o realitate semnificativă, informațional-comunicabilă (de natură biopsihologică sau obiectuală), denotând sau conotând o realitate oarecare (fizică, psihică, socială, transfizică etc.), exprimată prin intermediul unui suport semnificant aflat cu tipul de informație conținut (semnificat) într-o diversă relație de semnificare (naturală sau arbitrară), a cărui transmitere-receptare în context specific (existența unui anume cod, a
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și neant) Tabloul I debutează cu imaginea unei guri imense de pește, în fața căreia se află Iona trasând câteva cercuri cu creta (o mistificare caracteristică civilizației contemporane care mimează autenticul și esențialul), încercându-și norocul la pescuit cu năvodul. Cercurile conotează asumarea destinului care poate limita ființa, ori îi facilitează transcenderea într-un timp universal, sfidând cauzalitatea sau determinismul existențial. Monologul se dezvoltă treptat în forme aforistice, având ca finalitate autocunoașterea: Identitatea FIINȚĂ = pește este o aluzie la modelul arhetipal al
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]