290 matches
-
socialțărănești, a omului dominat de dorința de a avea pământ, romanele devenind astfel expansiuni ale semnelor simbolice. Se constată că tema romanului Ion de Liviu Rebreanu este mult mai sugestivă citită prin prisma celor două părți ale romanului cu titluri conotative: ”Glasul pământului” și ”Glasul iubirii”. Elementele de 76 paratextualitate, titlurile și subtitlurile, validează tehnica mise-en abâme oglindind conflictul dominant. În ambele romane, substratul antropologic este atins, însă Rebreanu îl devansează pe Zola, cu ilustrarea unei realități mai complicate a satului
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
o abordare diacronică și hermeneutică a întemeierii ca știință teleologică Cuprinstc " Cuprins" Precizare propedeutică 11 Introducere. Aventura epistemologică a unui concept exotic 15 Cacophony of voices 15 Decriptarea și arheologia semnificațiilor curriculumului 17 Clarificări etimologice 17 Sensul denotativ 18 Sensuri conotative 19 Hermeneutica mitologică a sensurilor conotative 20 „Predestinarea” științifică și responsabilitățile cercetătorului, designerului și managerului de curriculum educațional 23 Sensuri și semnificații operaționale 24 Definiții și înțelesuri antice 24 Definiții și înțelesuri medievale 24 Definiții practice moderne și contemporane 25
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
întemeierii ca știință teleologică Cuprinstc " Cuprins" Precizare propedeutică 11 Introducere. Aventura epistemologică a unui concept exotic 15 Cacophony of voices 15 Decriptarea și arheologia semnificațiilor curriculumului 17 Clarificări etimologice 17 Sensul denotativ 18 Sensuri conotative 19 Hermeneutica mitologică a sensurilor conotative 20 „Predestinarea” științifică și responsabilitățile cercetătorului, designerului și managerului de curriculum educațional 23 Sensuri și semnificații operaționale 24 Definiții și înțelesuri antice 24 Definiții și înțelesuri medievale 24 Definiții practice moderne și contemporane 25 Conflictul definițiilor și orientărilor din perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
urmare, când vorbim sau scriem despre componentele mai multor curricóla ar fi mai bine să nu folosim această exprimare, ci locuțiunea elementa curriculÄrum. Dar exprimarea aceasta ar fi, iarăși, pedantă. Străbunii latini foloseau cuvântul acesta în două sensuri: denotativ și conotativ. Sensul denotativtc "Sensul denotativ" Sensul denotativ al lui curriculum este cel de „cursă”, „întrecere” - dar nu orice „cursă” sau „alergare”. Romanii subînțelegeau că este vorba de „curse de cai și care de luptă în Circus Maximus”. Aceste jocuri erau extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
incorecte a cuvântului curriculum. Accentuarea primei silabe produce fonematic sugestii neplăcute, dar accentul trebuie pus, cum am mai spus, în conformitate cu normele latinei clasice, pe penultima silabă. Așadar pronunțiile corecte sunt următoarele: curricólum, curricóla, curriculÄrum, curricóli etc.6 Sensuri conotativetc "Sensuri conotative" Sensurile conotative ale lui curriculum sunt mult mai bogate și mai profunde. De fapt, pentru teoria contemporană a curriculumului, numai ele au importanță. Sensurile conotative sugerează ideile de „circularitate”, „ordine”, „coerență”, „rigoare”, „regularitate inflexibilă” și „predestinare”. Le găsim în expresii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cuvântului curriculum. Accentuarea primei silabe produce fonematic sugestii neplăcute, dar accentul trebuie pus, cum am mai spus, în conformitate cu normele latinei clasice, pe penultima silabă. Așadar pronunțiile corecte sunt următoarele: curricólum, curricóla, curriculÄrum, curricóli etc.6 Sensuri conotativetc "Sensuri conotative" Sensurile conotative ale lui curriculum sunt mult mai bogate și mai profunde. De fapt, pentru teoria contemporană a curriculumului, numai ele au importanță. Sensurile conotative sugerează ideile de „circularitate”, „ordine”, „coerență”, „rigoare”, „regularitate inflexibilă” și „predestinare”. Le găsim în expresii metaforice precum
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
silabă. Așadar pronunțiile corecte sunt următoarele: curricólum, curricóla, curriculÄrum, curricóli etc.6 Sensuri conotativetc "Sensuri conotative" Sensurile conotative ale lui curriculum sunt mult mai bogate și mai profunde. De fapt, pentru teoria contemporană a curriculumului, numai ele au importanță. Sensurile conotative sugerează ideile de „circularitate”, „ordine”, „coerență”, „rigoare”, „regularitate inflexibilă” și „predestinare”. Le găsim în expresii metaforice precum curriculum solis („mersul circular al soarelui pe boltă”) și curriculum lunae („cursa circulară a astrului nopții”). Cea mai fascinantă și mai plină de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Odysseia erau manuale paideutice „active”: chiar și mai târziu, în vremea lui Jamblichus, erau folosite pentru a facilita memoria prin incantație și scandare - aducând, totodată, „liniștea interioară” și „redresarea sufletească”14. Hermeneutica mitologică a sensurilor conotativetc "Hermeneutica mitologică a sensurilor conotative" Pentru decriptarea sensurilor alegorico-mitice cuprinse în expresiile enkyklios paideia și curriculum vitae este necesară o hermeneutică a textului din Odiseea. Totul pare „ciclic” și riguros rânduit în Odiseea. Destinul lui Ulise este un cerc alcătuit triadic din decade (avea 30
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pânză, urzeala cu suveica”) și care prezintă evidente analogii fonematice cu clotho. Closma este „destinul împletit și țesut” riguros din care nu se mai poate ieși. Nu trebuie să ne surprindă acest discurs aluziv și alegoric. Vechii greci foloseau sensurile conotative la fel de mult ca și pe cele denotative, reușind în acest fel să transmită mai mult decât reușesc textele „strict logice” sau „strict științifice”. „Ideea de a toarce sau a țese destinul apare în Odiseea în legătură cu zeii care țes destinul oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
reținere numeroase concepte cărora le-au conferit funcții descriptive și prescriptive. Nu de puține ori au recurs, în același scop, la expresii metaforice, eufemisme, sinonime și paronime derutante. Sensurile denotative ale unor termeni diferă de la un autor la altul; sensurile conotative ale acelorași termeni au, aproape întotdeauna, încărcături semantice extrem de subiective. Definițiile operaționale sunt rare și înțelesurile exacte ale conceptelor nu pot fi decriptate decât din contexte delimitate. Astfel încât cacophony of voices, care se „aude” în discursurile dedicate curricula moderne, ironizată
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ferestrele” memoriei, „preachizițiile” învățării, proiectarea „sistemelor”, „selecția strategiei”, „feedback instrucțional” etc. conțin, fiecare, conotații metaforice fără corespondent concret în realitate. Aceste metafore sunt necesare minții noastre pentru a gândi, și nu realității înseși; fiecare dintre ele conține însă un bagaj conotativ care ne deschide căi alternative de a vedea realitatea. II. Evaluarea trebuințelor se poate realiza folosind alte patru principii: a) Fă utile strategiile bazate pe consensul estimării trebuințelor raportându-le la strategii orientate în gol, in vitro!248 Modelele de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
-o ca atare pentru ca lectorul avizat să poată identifica o slăbiciune cronică a gândirii moderne: respingerea alternativelor și a perspectivelor multiple. 231. Termenul text este un concept fundamental al postmodernismului cu funcție metodologică. Este vorba despre o lărgire a sensului conotativ din lingvistică și naratologie. Orice realitate poate fi considerată, prin analogie, un text (scris sau vorbit) - prin urmare, poate fi supusă unei abordări hermeneutice. Ideea că orice proces, fenomen sau lucru poate fi interpretat în multiple moduri constituie o axiomă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
stau în relații de asociere sau relații de semnificații, fiind vorba de generalizare semantică, efecte care au fost obținute și prin generalizarea clasică și instrumentală (66; p.550). Se disting trei tipuri de relații: apartenența la aceeași categorie logică, similitudine conotativă și legături asociative. Ele se suprapun în parte, cum s-a mai văzut deja și nu este ușor să se distingă rolul pe care-l joacă fiecare din ele. Tipurile de relație semantică responsabile de efectul de generalizare atât în
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
nu este ușor să se distingă rolul pe care-l joacă fiecare din ele. Tipurile de relație semantică responsabile de efectul de generalizare atât în condiționarea clasică cât și în condiționarea instrumentală, sunt de ordinea relațiilor categoriale: gen, specie, asemănare conotativă, legături de asociație. Existența legăturilor asociative pare totuși să producă efectele cele mai pregnante, indicația verbală având deci o importanță covârșitoare în învățare, în asociație, în rapiditatea învățării ca funcție a frecvenței asocierii. În învățarea verbală, similitudinea conotativă nu pare
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
specie, asemănare conotativă, legături de asociație. Existența legăturilor asociative pare totuși să producă efectele cele mai pregnante, indicația verbală având deci o importanță covârșitoare în învățare, în asociație, în rapiditatea învățării ca funcție a frecvenței asocierii. În învățarea verbală, similitudinea conotativă nu pare să fie capabilă de a produce efecte de generalizare acolo unde nu există simultan relații asociative, în schimb, în condiționare se întâlnesc asemenea efecte datorate în special similitudinii conotative (66; p. 560). În urma aplicării experimentului asociativ verbal am
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
ca funcție a frecvenței asocierii. În învățarea verbală, similitudinea conotativă nu pare să fie capabilă de a produce efecte de generalizare acolo unde nu există simultan relații asociative, în schimb, în condiționare se întâlnesc asemenea efecte datorate în special similitudinii conotative (66; p. 560). În urma aplicării experimentului asociativ verbal am obținut următoarele rezultate: între vârsta de 3-4 ani, copiii au reacționat prin ecolalie, refuzul de a răspunde, prin neînțelegerea sarcinii propuse pentru realizare, prin indiferență la cuvântul auzit. Explicația dată în
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
căror relatare împreună romanul o datorează logicii "contagiunii", urmând principiul atragerii, al conexiunii, al întîlnirii pe terenul sugestiei. Scrierea lui Sandu are, în plus, "memoria" textului, care invită la dezvoltări colaterale, cu "tema" in praesentia, deja enunțată, "vizibilă" și latent conotativă pentru cel care, scriind, se și citește. Ca în jocul de domino, suprapunerea "tematică" înregistrată într-un punct prilejuiește enunțarea unui subiect distinct, al cărui punct de plecare este acel numitor comun și așa mai departe. Decorul dramei fixat "portul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
încă nelămurită. Notând semne ale „naturii” și vremii, naratorul sadovenian preia optica eroinei, altfel spus, totul este „văzut” nu pur descriptiv, ci cu o undă a sugestiilor de stare interioară: așteptare, dor, îngrijorare, și chiar neliniște, se ghicesc în rețeaua conotativă a unor astfel de detalii. În alternanță cu ele, textul introduce imaginea gospodăriei de oieri a Lipanilor și a unei ordini familiale (mama autoritară a Minodorei, stăpâna casei și a „slugii” Mitrea, scrisorile de la Gheorghiță și baciul Alexa etc.), pe
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
mit, care: „povestește o istorie sacră, adică un eveniment primordial care a avut loc la începutul timpurilor și ale cărui personaje sunt zei sau eroi civilizatori. De aceea mitul instaurează adevărul absolut “. Întreaga operă a lui Eliade stă sub semnul conotativului, ca „atribut al limbajului ce constă în capacitatea acestuia de a sugera o varietate nedefinită de semnificații dincolo de ceea ce exprimă în mod explicit [...] limbajul artistic își bazează virtuțile expresive pe caracterul său conotativ; imaginile artistice poartă un mesaj ambiguu încifrat
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
operă a lui Eliade stă sub semnul conotativului, ca „atribut al limbajului ce constă în capacitatea acestuia de a sugera o varietate nedefinită de semnificații dincolo de ceea ce exprimă în mod explicit [...] limbajul artistic își bazează virtuțile expresive pe caracterul său conotativ; imaginile artistice poartă un mesaj ambiguu încifrat“.
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
și bobbor, când e rromânul „supărat” și răgușit de supărare”. Deformarea este deopotrivă morfo- logică și fonetică. În afara articulării, deformarea nu-și atinge nivelul maxim. Triplarea sau dublarea r- ului are înainte de toate un efect sonor, acest efect asigură regimul conotativ. Însă această multiplicare a consoanei, r, p, b sau înlocuirea lui p cu b care creează efectul de explozie devine expresia unei agresivități care se află în discurs, generează și un efect retoric. Caragiale vizează acest efect care va fi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
altor percepții privind mirosuri, mișcări de aer, schimbări de temperatură, atmosferă, freamăt, sunete ori impresii misterios semantizate, „tălmăcite” parțial, multă interpretare (presupuneri, aluzii etc.) subiectivă, pentru o cantitate de epic firavă, minimă. Rezultă o proză opacă, misterioasă, vagă, extrem de densă conotativ. O proză cumva nonfigurativă, care încântă în sine, prin savoarea frazelor și complicația construcției, fără să impună ori să strecoare vreun mesaj sau „sens adânc” explicitabil, parafrazabil, rezumabil. Cititorului îi sunt prezentate tablouri stranii și trăiri bogat-înghețate, fascinante ori tulburătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
2. Este semnificativ? a. este la subiect? b. vizează interesele receptorului, nu ale emițătorului? 3. Este memorabil? a. prin cuvinte, metafore, comparații etc.? b. prin folosirea dispozitivelor vizuale? 4. Este clar? a. atât din punct de vedere denotativ, cât și conotativ? b. din punct de vedere grafic? 5. Este credibil? a. audiență are încredere în vorbitor? b. vine mesajul din partea unui expert? Pe lângă aceste întrebări care vizează calitatea mesajului, consilierul trebuie să-și fixeze obiectivele pe care dorește să le atingă
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
a tempo-ului narațiunii până la cote care nu mai permit rafinament sau varietate a trăirii, ci doar repulsie patologică. Se poate intui, în continuare, că, în vreme ce groaza este denotativă, exprimând frust și violent și căutând doar să șocheze, teroarea este conotativă, sugerând (acolo unde prima se mulțumește să redea fără menajamente) și urmărind să creeze o atmosferă rarefiată de straniu. Literatura canonică preferă, instinctiv, să cultive teroarea, care este selectivă și elitistă, în detrimentul groazei, ca expresie a senzaționalismului vulgar și a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
consecință, simbolism. Comentând opera kantiana, Crowther vede, pe bună dreptate, în diferența dintre reprezentările adecvabile la concept, pe de-o parte, și cele din categoria ideilor estetice, pe de alta, o anticipare a distincției, curente azi, între imagini denotative și conotative, între cele care funcționează ca simple semne și cele care au capacitatea de a stimula avansul gândirii asociative 183. La fel înțelegea această poziție kantiana Salim Kemal, cănd deslușea în indeterminarea semantica specifică poeziei, despre care vorbea filosoful german, nu
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]