291 matches
-
care desemnează un obiect de mobilier cu patru picioare, pe care te poți așeza pentru a găsi o poziție mai comodă. Astfel, se poate spune despre cuvinte că au două funcții: funcția denotativă, aceea de a denumi ceva, și funcția conotativă, aceea de a căpăta diverse înțelesuri în funcție de context (de exemplu, pentru un medic, scaun mai înseamnă și excremente solide). De multe ori, înțelesul unui cuvânt e modificat profund prin prozodie, adică prin muzicalitatea pronunțării lui. Prin capacitatea lor de a
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
folosim cel mai des fraza: „Nu pot descrie prin cuvinte.“ După ce cuvintele au servit mii de ani dezvoltării relațiilor dintre oameni, bariera lingvistică a devenit în ziua de azi una dintre cele mai serioase surse de conflict, tocmai prin funcția conotativă despre care vorbeam mai sus. Atât iubirea, cât și dorința sexuală au profunzimi atât de mari, încât cuvintele sunt nu numai insuficiente, ci și contraindicate pentru a le exprima. Și atunci ce-i de făcut? Exprimarea simbolică De mii de
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Faptul că rotile bicicletei se află încă în mișcare are deschidere spre două sensuri. Unul, să spunem, de natură denotativa: cataclismul tocmai s-a produs, iar bicicletă nu a avut timp să-și oprească mișcarea. Un altul e de natură conotativa. Rotile ar putea fi puse în mișcare de cei înecați, înțelegându-se aici, metaforic, cei care incearca cu disperare să se mai salveze. Această ipoteză este sprijinită de secvență următoare 52, de gestul lui Absalom care pedalează în gol. O
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
a perpetua. În acest sens, se observă lesne diferența stilistică și expresivă dintre paginile având-o ca "autor" pe doamna T. și cele ale lui Fred Vasilescu ori G. D. Ladima. Elaborarea subiectivă a artei, ca limbaj neconceptual, se reflectă conotativ în pasajele în care Camil Petrescu o introduce pe cea "aleasă" ca instanță narativă model de "transfigurare" reușită a realității/ de "atingere" a transcendentului, care, în cazul acestui autor, este reprezentat printr-un "dosar de existențe"316. Nu vocea auctorială
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sub tăcere a simțămintelor, reala "ofrandă" adusă actului creator prin îndepărtarea de persoana iubită pot fi reținute ca semnificative pentru dimensiunea sacrificială a demersului creatorului. Interesul sporit pentru construirea întregului roman pe "existențe dispărute" transcende aceleași limite și intensifică sistemul conotativ. Solicitarea de a scrie formulată, în primul rând, către doamna T., dar și de către Fred, are, prin prisma acelorași miteme baladești, rolul "comenzii" lui Negru-Vodă de a se înălța acea mânăstire singulară prin valoare și semnificație. Obiectivul lui Camil Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de fapt libertatea gestului artistic și sugestia subtilă pentru cititor, scriitorul asociază sinestezic frecvent olfactivul: "Întâia oară mă parfurmasem din nou tot din superstiție cu parfumul care făcea parte din vechea mea dragoste, ca mirosul dintr-o grădină."451 Îmbinările conotative de acest gen, sunt recurente. Elocvent este episodul în care doamna T. se află într-un compartiment de tren și întâlnește tot "ruinele" iubirii. Bărbatul adorat era însoțit de o altă femeie și, ca un hiperbat 452, apar în final
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
temă; el poate coincide cu un cuvant sau cu o propoziție și, alături de alte motive, poate avea funcție de vehicul în construirea diferitelor teme.30 El reprezintă o componentă a temei cu funcție constructivă, mobilă, catalizatoare; în plus generează o semnificație conotativa și contribuie nu numai la nuanțarea aspectului tematic, ci și la organizarea și direcționarea procesului de creație. Prin recurenta, variație și contrast, având în cadrul operei unui autor un rol deopotrivă semantic și structural, el poate constitui un fir roșu.31
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
este o luptă vană, crudă, fără de voință și fără de speranță. Martiriu este numele simțirei mele (Eminescu: 2011, II, 266). Formularea din hipertext este relativ vagă, deși lexemul agonie ar putea sugera impondera bilitatea dintre viață și moarte; totuși, îmbră cămintea conotativă a acestui cuvânt prezintă tonuri filosofice, ca să nu spunem abisale: el exprimă o neliniște prea abstractă, ale cărei surse ori forme de manifestare sunt de o pluralitate pe măsura spectrului semantic al termenului. Greu de înțeles de ce opera a renunțat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care luminează genotextul, în dinamica altul/același care îi însuflețește mecanismul. Pe de o parte, ideea din textul-sursă trebuie păstrată, ceea ce trimite la repetare, ca una din cele două componente ale intertextualității. Pe de altă parte, formularea va fi elocventă, conotativă, dacă se impune, astfel încât sensul din textul tradus să nu fie alterat dimensiune la nivelul căreia se relevă diferirea, dictată de schimbarea codului lingvistic și supusă (sub aspect semantic) repetării. Traducerea oferită de Mihai Eminescu (în ms. 2258) poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a tempo-ului narațiunii până la cote care nu mai permit rafinament sau varietate a trăirii, ci doar repulsie patologică. Se poate intui, în continuare, că, în vreme ce groaza este denotativă, exprimând frust și violent și căutând doar să șocheze, teroarea este conotativă, sugerând (acolo unde prima se mulțumește să redea fără menajamente) și urmărind să creeze o atmosferă rarefiată de straniu. Literatura canonică preferă, instinctiv, să cultive teroarea, care este selectivă și elitistă, în detrimentul groazei, ca expresie a senzaționalismului vulgar și a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este posibilă acolo unde nu există granițe clare și unde, încă și mai grav, există eventualitatea unei permutații între cultură și civilizație. De aceea, voi permite vocabularului meu să se miște liber în zonele cu contururi imprecise și, în funcție de presiunile conotative subconștiente, voi folosi cînd un termen, cînd pe celălalt pentru a mă referi la producțiile/produșii gîndirii europene, precum Umanismul, Rațiunea, Știința. Dimpotrivă, voi păstra termenul de cultură pentru a desemna ceea ce aparține exclusiv etniilor, provinciilor, națiunilor. Aceasta ne va
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în the modern sense of the word have never existed. [...] a Prophet is a Seer not an Arbitrary Dictator" (E: 617)34. În timp ce profetul este subiectul indiscutabil al experienței vizionare, ar trebui să reținem că "viziunea" trebuie înțeleasă denotativ, nu conotativ. Astfel, în Annotations to The Works of Șir Joshua Reynolds, care constituie, în sine, o apologie persuasiva, Blake se plasează într-o tradiție ilustra de predecesori infailibili, care, în corpore, elogiază caracterul veridic al actelor vizionare: "Plato was în Earnest
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
rămîn, multe dintre ele, la nivelul accesibilității comune. Ele se fac înțelese de largi grupuri de destinatari, respectiv lectori, neintegrați obligatoriu în contextele speciale ale comunicării. Formula „cel cu căciula brumărie” deschide seria de aspecte portretistice cu funcție specializată și conotativă. Personajul intră într-o „rețea socială închisă” în ce privește sistemul de semnificații, adică ermetic pentru alte colective, dar perfect identificabil în sfera restrînsă a oierilor de munte. Ca fapt etnografic, trebuie relevat că „brumăriul” în cojocărie aparține prin excelență zonei nemțene
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
2. Este semnificativ? a. este la subiect? b. vizează interesele receptorului, nu ale emițătorului? 3. Este memorabil? a. prin cuvinte, metafore, comparații etc.? b. prin folosirea dispozitivelor vizuale? 4. Este clar? a. atât din punct de vedere denotativ, cât și conotativ? b. din punct de vedere grafic? 5. Este credibil? a. audiență are încredere în vorbitor? b. vine mesajul din partea unui expert? Pe lângă aceste întrebări care vizează calitatea mesajului, consilierul trebuie să-și fixeze obiectivele pe care dorește să le atingă
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
îi vor fi asociați. Li se propune și conotarea diferitelor cuvinte induse de semnele (+) sau (-). Acest procedeu s-ar înrudi cu o formă de "tehnică proiectivă", pentru a repera "structurarea hărții semantice induse de cuvintele-stimul și a explicita componentele sale conotative" (De Rosa, 1995, p. 101). Mai multe cuvinte inductoare ale unui același ansamblu reprezentațional ("națiune", "limită", "state membre" pentru RS a Europei, de exemplu) pot fi astfel testate, fie pe pagini diferite, fie pe aceeași pagină ("Est"/"Vest"). Aceste producții
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
prin "condensare lexico-semantică" (v., spre exemplu, Suciu, 1983). (Corolar 2) Acest fenomen este, de facto, posibil, prin faptul că perpetratorii semio-semantici fluizi marchează simbioza dintre semn și semnificație și, la limită, consubstanțialitatea semnelor și/sau semnificanților cu semnificațiile denotative și conotative purtate de acestea. (T7) Rostirea este absorbită de tiparnița virtuală. Conform teoriei lingvistice structuraliste de sorginte saussuriană, dacă am putea cuprinde suma imaginilor verbale înmagazinate în tiparele de gândire ale tuturor indivizilor, am decanta legătura socială care constituie limba. Aceasta
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
timpurile trecute 4. deixis: pronume indicative adverbe de loc adverbe de timp acesta, aceștia aici/acolo azi, mîine acela/aceia în acel loc în acea zi a doua zi 5. cuvinte și aspecte emoționale Of! (absent) 6. cuvinte și aspecte conotative: o adresare, un ordin, o întrebare te rog (absent) 7. verbe și adverbe modale care indică nesiguranța vorbitorului poate (absent) Cînd semnalele situației de limbaj personale se referă la situația de limbaj a naratorului, avem de-a face cu un
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
viețuitoarele aduse de Dumnezeu în fața lui denotă că el nu le-a botezat "convențional", ci pe cale "naturală", în consens cu proprietățile lor, desprinse cu precădere pe calea analizatorului vizual 9. • Polivalența logică este un rezultat al încărcării cuvintelor cu sensuri conotative, fie ca o consecință a sărăciei limbajului incipient utilizat de Adam, fie ca urmare a dorinței lui Dumnezeu de a oculta anumite sensuri ale spuselor sale. Este suficient să amintim, spre exemplu, utilizarea termenului de "moarte" pentru a sugera consecința
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
epistemologică, ci una ontologică, în care motivarea limbajului (rezonanțele sale resimțite la nivel infralogic inclusiv) este singura în măsură să genereze efectele psiho-fizice scontate. Rezultă, în consecință, că ocultarea adevărului va fi mai ușor de realizat în cazul limbajului simbolic, conotativ, decît în situația celui convențional, denotativ. Iată de ce limbajul edenic prin excelență simbolic a fost "ales" drept cel mai adecvat instrument pentru a institui întîia oară minciuna în lume. 2.1.3. Darul ignoranței În momentul în care între Dumnezeu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un context temporal specific. Cadrele temporale cărora minciuna li se subordonează vizează paliere de amplitudine diferită, între care în mod anume trebuie menționate: • Nivelul timpului istoric cuprinde diferitele perioade temporal-culturale în care au apărut și manifestat principalele discursuri: de tip conotativ (magico-mitic, ocult, religios), specifice unei îndelungate și greu de definit perioade arhaice, în care limbajul simbolic aferent permitea multiple penetrații ale erorii de receptare (funcționarea școlilor ezoterice, de exemplu, care cultivau în mod deliberat limbajul criptic, acroamatic, "pervertit" astfel încît
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cele mai productive de Îmbogățire și variație a semnificațiilor, de amplificare a polisemiei cuvintelor. Vorbim așa În modul cel mai firesc: din sensul propriu, de obicei mai neutru, al cuvîntului izvorăsc felurite interpretări contextuale ale lui (mai colorate și mai conotative). Unele devin sensuri secundare ale cuvintelor și nu le mai simțim derivarea (ex. capul podului, piciorul mesei, limba ceasului, gura rîului etc.). Altele păstrează Însă acea uzanță neobișnuită care le diferențiază de cele ale comunicării comune, făcîndu-le apte să transmită
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Iar stilul eliptic se mărturisește astfel și În consecințele sale psihologic-existențiale: fiind alb și neutru, devine neemoțional, reticent, flegmatic. . O observație, derivată din concizia stilului eliptic este aceea că el folosește un limbaj oblic, „care implică un sens neproferat, sensul conotativ” și dezvăluie mai curînd ascunzînd. Este motivul pentru care, pentru a surprinde feluritele conotații, coeficientul de participare al cititorului este mult mai ridicat. Plecînd de la un citat din Veselovski: „Meritul stilului constă În a adăposti maximum de gîndire Într-un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
direct cu esențele. „Tăcerile cu valoare stilistică, tăcerile din punct de vedere literar expresive sînt totdeauna pline de Înțeles, chiar dacă Înțelesul se lasă greu tradus. Dificultatea descifrării - stimulatoare pentru receptor - poate fi Însoțită de oarecare seducție. Sensul tăcerii literare fiind conotativ, el se impune cu mai multă sau mai puțină claritate - numai În context, prin referire la situație.” Ca o firească Încheiere, cu privire la stilul eliptic putem afirma odată cu autoarea: „spunînd mai puțin, poți să spui mai mult”. Prezentarea flegmatică E neîndoielnic
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
bun început accepțiunea și conotațiile prin care se decide contextualizarea proprie. în acest mod, orice demers va fi mai clar și se va delimita ușor, prin comparație, de demersurile anterioare ori sincrone cu privire la aceeași temă. Utilizarea termenilor trecând de la limbajul conotativ la cel denotativ și făcând apel la registrul plurivoc al sensurilor figurate poate fi de folos în manieră evocativă, însă fără să aducă o contribuție clar delimitată în privința domeniului de cercetare, în conformitate cu standardele actuale, preluate necritic și transferate de la o
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
să aducă o contribuție clar delimitată în privința domeniului de cercetare, în conformitate cu standardele actuale, preluate necritic și transferate de la o generație de cercetători la alta. Opțiunea îi aparține, desigur, autorului - dacă există precauția conștientizării propriei alegeri. Altfel, oscilarea între registrul „științific“, conotativ, și cel „literar-ese istic“, denotativ, va conduce la ambiguități și neclarități, nereușind să transmită coerent și până la capăt un mesaj pentru nici unul din cele două registre implicate. 2. Un al doilea gest necesar este celal sesizării, printr-o „suspendare“ a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]